8 Iunie 2018

Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? (Ps. 26, 2)

„Dat fiind că Dumnezeu este tot timpul prezent, de ce să ne îngrijorăm? Noi trăim È™i ne miÈ™căm în El (FA 17, 28). Suntem purtaÈ›i în braÈ›ele Sale, Îl respirăm pe Dumnezeu, suntem înconjuraÈ›i de Dumnezeu; Îl atingem pe Dumnezeu; Îl mâncăm pe Dumnezeu în momentul Sfintei Taine a Împărtășaniei. Oriunde ne îndreptăm, oriunde privim, pretutindeni Se află Dumnezeu; în ceruri, pe pământ, în străfunduri, în copaci, în pietre, în cugetul tău, în inima ta.” Iosif Isihastul, „Scrisori duhovniceÈ™ti”

Omul modern îÈ™i îmbunătățeÈ™te fără încetare condiÈ›iile de viață, confortul, situaÈ›ia materială, îngrijirile medicale etc., È™i cu toate acestea este mereu măcinat de îngrijorare È™i spaimă. Omul din ziua de azi se teme de orice: de aerul pe care‑l respiră, care ar putea fi poluat; de alimentele pe care le consumă, care... Citeste articolul

11 Aprilie 2018

Dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El

„Numai în lumina Învierii lui Hristos, Dumnezeul‑Om Iisus ÎÈ™i arată cu o minunată claritate È™i chipul È™i lucrarea Sa. (...) Până la Învierea Sa, Domnul nostru a dat o învățătură despre viaÈ›a veÈ™nică, dar prin Învierea Sa, El a arătat că El‑ÎnsuÈ™i este viaÈ›a veÈ™nică. (...) Până la Învierea Sa, El ne‑a învățat că credinÈ›a în El ne face să trecem de la moarte la viață, dar prin Învierea Sa, El a arătat că El‑ÎnsuÈ™i a biruit moartea È™i a garantat astfel celor morÈ›i trecerea de la moarte la înviere. (...) Dar pentru ca omul să învie cu Hristos, trebuie mai întâi ca el să moară cu Hristos È™i să trăiască viaÈ›a lui Hristos ca pe propria lui viață”  Sf. Iustin Popovici, Omul È™i Dumnezeul‑Om

Atunci când Hristos spune: „Eu sunt învierea È™i viaÈ›a” (Ioan 11, 25), El pune în lumină aspectul personal È™i trăirea vie a învățăturii Sale, pe care fiecare trebuie să o transpună în mod concret în propria lui viață, astfel încât să devină Cuvântul întrupat într‑o făptură omenească,... Citeste articolul

9 Ianuarie 2018

Orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc

„Copacul temeinic înrădăcinat în pământ se dezvoltă È™i aduce roade. Sufletul temeinic înrădăcinat în Dumnezeu prin credință È™i dragoste, ca prin niÈ™te rădăcini duhovniceÈ™ti, se dezvoltă È™i el duhovniceÈ™te È™i aduce roade plăcute lui Dumnezeu, datorită cărora trăieÈ™te acum È™i va trăi È™i în lumea viitoare. Copacul dezrădăcinat încetează să trăiască; el nu mai primeÈ™te hrana pe care o trăgea din pământ prin rădăcini. Tot aÈ™a, sufletul celui ce È™i‑a pierdut credinÈ›a È™i dragostea È™i nu se mai află în Dumnezeu, singurul întru care poate avea viață, moare pe plan duhovnicesc. Ceea ce pământul este pentru plante, Dumnezeu este pentru suflet.” Sf. Ioan de Cronstadt, „ViaÈ›a mea întru Hristos”

Dacă privim natura într‑o perspectivă duhovnicească È™i cu ochii credinÈ›ei, ea poate deveni o carte de înÈ›elepciune scrisă nu de mâna omului, ci de ÎnsuÅŸi Dumnezeu: „Prin mijlocirea lucrurilor naturale putem primi învățături foarte clare asupra tuturor lucrurilor duhovniceÈ™ti” (Sf. Ioan Scărarul, Scara). ... Citeste articolul

11 Decembrie 2017

Cuvântul S-a făcut trup si S-a sălașluit între noi (Ioan 1, 14)

„Niciunul din evenimentele care s-au petrecut de-a lungul veacurilor sub privirea lui Dumnezeu nu este mai folositor fiecăruia dintre noi, nici mai divin, decât ceea ce este legat de NaÅŸterea lui Hristos, pe care o sărbătorim astăzi. (...) Dumnezeu Cuvântul zămislit de Dumnezeu, s-a limitat pe Sine în mod indicibil, s-a scoborât din înălÅ£imi până la capătul naturii omeneÅŸti, ÅŸi-a luat asupra Lui acceaÅŸi slăbiciune ca ÅŸi noi; astfel încât realităţile inferioare, El le-a făcut superioare, sau mai curând le-a adunat pe amândouă în una singură, îmbinând cele omeneÅŸti cu cele dumnezeieÅŸti, ÅŸi arătând astfel tuturor că smerenia este calea care duce la realităţile superioare, făcându-se El însuÅŸi un exemplu pentru oameni ÅŸi pentru îngeri, în ziua de astăzi” Sf. Grigorie Palama, „Predică la NaÅŸterea Domnului”

Cuvântul lui Dumnezeu prin care „toate s-au făcut” (Ioan 1, 3) nu se exprimă prin vorbe, nici prin idei, ci prin viaÅ£a însăşi – „întru El era viaţă” (Ioan 1, 4) – al cărei izvor unic ÅŸi nepieritor se află în acest Cuvânt dumnezeiesc. NaÅŸterea lui Hristos pe pământ este Cuvântul lui Dumnezeu făcut om,... Citeste articolul

11 Noiembrie 2017

Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime (In 17, 23)

„Scopul Proniei dumnezeieÈ™ti este de a unifica prin dreapta credință È™i prin dragostea duhovnicească pe cei pe care, în multe feluri, răul i-a sfâÈ™iat. Pentru aceasta a pătimit Mântuitorul: pentru a restabili unitatea copiilor lui Dumnezeu care erau împrăștiaÈ›i. Prin urmare, cel care nu îndură ceea ce-l supără, care nu suportă ceea ce-l mâhneÈ™te, care nu-È™i însuÈ™eÈ™te ceea ce-l îndurerează nu merge pe calea dragostei dumnezeieÈ™ti È™i nu atinge scopul Proniei cereÈ™ti. [...] Nu nesocoti porunca dragostei. Căci prin ea vei fi fiul lui Dumnezeu. Dar dacă o încalci, te vei afla fiu al gheenei.” Sf. Maxim Mărturisitorul, Centuria IV despre dragoste

Actul prin care Dumnezeu a făurit omul ÅŸi i-a dat viaţă unifică Duhul Tatălui ceresc cu elementul cel mai de jos al naturii, ţărâna: „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om ÅŸi a suflat în faÅ£a lui suflare de viaţă ÅŸi s-a făcut omul fiinţă vie” (Fac. 2, 7). Făptura vie reprezintă, prin... Citeste articolul

12 Octombrie 2017

Lupta cu gândurile rele

„Pe cât este mai uÅŸor să păcătuim cu gândul decât cu fapta, pe atât lupta pe care o ducem în mijlocul gândurilor este mai crâncenă decât lupta în mijlocul lucrurilor. Lucrurile sunt în afara cugetului, dar gândurile la ele sunt înlăuntru. Prin urmare în cuget ne este dată buna sau reaua folosinţă a celor două. Căci reaua folosinţă a lucrurilor este urmarea unei folosinÅ£e greÅŸite a gândurilor. (...) Nu folosi rău gândurile ca să nu fii obligat să foloseÅŸti rău lucrurile. Căci dacă n-am păcătui mai întâi cu gândul, n-am păcătui nicicând cu fapta” Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste (a doua sută)

Gândurile constituie trupul nostru nevăzut, omul lăuntric care reprezintă adevă­rata noastră fiinţă, al cărui trup vizibil nu este decât un înveliÅŸ. De aceea, atunci când suntem adânciÅ£i în gânduri, ni se întâmplă său uităm trupul de carne ÅŸi lu­mea din jur. Gândirea este cea care hotărăşte ÅŸi... Citeste articolul

12 Septembrie 2017

Pacea lui Dumnezeu care covârşeşte orice minte (Fil. 4, 7)

„Dumnezeu este în centrul oricărei existenÅ£e. El Se află în inima noastră, fie că Îl slăvim sau nu. [...]Dar noi L-am îngropat sub noianul de griji si supărări ale acestei lumi, care distrug pacea noastră lăuntrică, si de aceea nu avem nici pace, nici odihnă. Pe acest pământ, nimeni nu ne poate da această pace lăuntrică, căci nici bogăţiile, nici slava lumii, nici rangurile înalte, nicirudele noastre apropiate sau îndepărtate nu vor putea să ne dea această pace neclintită. Singurul Izvor de viaţă, singurul Dătător de pace si de bucurie este Dumnezeu. El aduce pacea, liniÅŸtea si bucuria îngerilor si sfinÅ£ilor ÅŸi nouă, celor de pe acest pământ, ÅŸi tuturor vieÅ£uitoarelor." StareÅ£ul Tadei, Pace si bucurie întru Duhul Sfânt

Duhul acestei lumi, si cu deosebire al lumii de astăzi, este în permanenţă agitat, tulburat, năpădit de griji, neliniÅŸtit, mistuit de patimi si niciodată sătul. Duhul lumesc care ne îndepărtează de Dum­nezeu ÅŸi de propria noastră fiinţă se întinde în ziua de astăzi în lumea întreagă, precum o mo­limă sufletească:... Citeste articolul

11 Iulie 2017

Dumnezeul pe care îl slujeşti este propria ta poftă

„FAUST: O, demon care m-ai vrăjit, tu m-ai ispitit, Tu m-ai lipsit de fericirea veÅŸnică.   MEFISTOFEL: Da, Faust, o mărturisesc deschis ÅŸi mă bucur de ce-am făcut. Eu te-am oprit din calea pe care o luaseÅŸi către cer. Când ai vrut să citeÅŸti Sfânta Scriptură, eu eram cel care întorcea paginile Si care îÅ£i îndruma privirea. Acum plângi? E prea târziu, fii deznădăjduit, adio! ProÅŸtii care râd pe pământ vor plânge în iad! (...)   ÎNGERUL BUN: Ah! Faust, dacă ai fi vrut să mă asculÅ£i, Ai fi putut cunoaÅŸte bucurii fără număr, Dar ai preferat această lume."   Christopher Marlowe, Doctorul Faust

Legenda lui Faust întruchipează destinul tuturor oamenilor care s-au rupt de Dumne­zeu si a căror existenţă se situează exclusiv în spaÅ£iul si timpul lumii pământesti, în care totul este vremelnic si supus morÅ£ii: „M-am uitat cu luare aminte la toate lucră­rile care se fac sub soare si iată: totul este desertăciune si vânare de... Citeste articolul

10 Iunie 2017

Ne-am făcut din minciună un adăpost şi din viclenie un liman (Isaia 28, 15)

„«Când grăieÅŸte minciuna, grăieÅŸte dintru ale sale» (In 8, 44): acest cuvânt al Mântuitorului conÅ£ine o întreagă filozofie a răului. Orice minciună, prin însăşi natura ei, îÅŸi trage obârÅŸia dintr-un lucru fals, cu alte cuvinte inexistent. Firea proprie, esenÅ£a profundă care alimentează minciunile celui viclean este deci neantul, fapt pentru care Sfântul Grigorie de Nyssa defineÅŸte răul ca având o substanţă fantomatică. [...] Secretul cel mai de temut al Satanei este lipsa de fundament ontologic, iar această nefiinţă îl obligă să împrumute, să acapareze fiinÅ£a fundamentată ÅŸi înrădăcinată în actul creator al lui Dumnezeu. Răul se lipeÅŸte de fiinţă ca un parazit, o vampirizează ÅŸi o sfârtecă.” Paul Evdokimov, Vârstele vieÅ£ii duhovniceÅŸti

ExistenÅ£a omului fără Dumnezeu este o minciună de la un capăt la altul. NaÅŸterea lui este minciună, căci mai devreme sau mai târziu ea îl va duce la moarte: „Omul începe să moa­ră când începe să trăiască” (Sf. Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simÅ£uri). DorinÅ£ele lui sunt minciuni, căci promisiu­nile lor rămân... Citeste articolul

10 Mai 2017

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia (Matei 1, 4 )

 „Pentru omul credincios, necazul ÅŸi-a pierdut boldul cel înveninat. Nădejdea împăcată a luat locul amarei deznădejdi a suferinÅ£ei, iar suferinÅ£a nu mai este de neîndurat, căci dulce rod dă la iveală. BucuraÅ£i-vă ÅŸi văveseliÅ£i, căci necazurile sunt cuptorul de foc în care aurul se lămureÅŸte. SuferinÅ£a e ciocanul din mâna sculptorului ce face ca statuia să fie ÅŸi mai minunată. SuferinÅ£ele sunt cărările spinoase ÅŸi înfricoşătoare ce duc către culmi însorite ÅŸi priveliÅŸti de Rai. Bucurati-vă ÅŸi vă veseliÅ£i! Iisus Hristos ÎnsuÅŸi a sfinÅ£it calea suferinÅ£ei cu picioarele Lui!" Arhim. Serafim Alekseiev, ÎnÅ£elesul suferinÅ£ei

Hristos, „Care este măsura tuturor lucrurilor, ome­neÅŸti ÅŸi dumnezeieÅŸti” (Arhim. Sofronie), ne-a arătat prin propriul Său exemplu sensul ÅŸi valoarea suferinÅ£ei: „Cel ce nu-ÅŸi poartă crucea sa ÅŸi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu” (Lc 14, 27). Fără Hristos omul este slab ÅŸi nepu­tincios în faÅ£a tuturor... Citeste articolul

10 Aprilie 2017

Precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia (1 Cor. 15, 22)

„Dumnezeu nu ne spune doar cu cuvântul Său că morÅ£ii vor învia, ci săvârÅŸeÅŸte pentru noi chiar minunea învierii; (...) mai întâi înviază o copilă moartă de puÅ£ină vreme (Mt. 9, 23-25); pe urmă îl scoate din moarte pe un tânăr, dându-l iarăşi maicii sale (Luca 7,11-15); apoi îl scoate pe Lazăr din mormânt, care deja începuse a putrezi, fiind îngropat de patru zile (Ioan 11,17-44). În cele din urmă înviază din morÅ£i trupul Său omenesc, care fusese străpuns de cuie ÅŸi de suliţă, ÅŸi care purta drept mărturie rănile făcute de cuie ÅŸi de suliţă." Sf. Grigore de Nyssa, Despre suflet ÅŸi înviere

Cei care nu cred în învierea lui Hristos nu cred în viaţă. Căci existenÅ£a noastră pământeas­că nu este decât o reeditare a căderii din ceruri a lui Adam, care ne duce în mod inevitabil la moarte. Un om care cade din înaltul unui zgârie-nori este încă viu înainte de a atinge pământul, dar pu­tem oare numi viaţă... Citeste articolul

18 Martie 2017

Învătătorule bun, ce să fac ca să mostenesc viata vesnică? (Luca 10, 25)

 „Ce-Å£i mai foloseÅŸte lumea întreagă, dacă sufletul tău moare? Mântuirea sufletului tău trebuie să-Å£i fie mai scumpă decât toate comorile lumii acesteia, mai scumpă decât pâinea ÅŸi pământul ÅŸi decât toată slava lumii întregi, adunată la un loc. Sufletul va pleca fără toate acestea în lumea cealaltă (...). Cine, dacă nu un nebun, va voi să domnească o singură zi peste întreaga lume, dacă a doua zi urmează să-ÅŸi piardă viaÅ£a? Fiecare alege mai bine să trăiască, decât să primească toate bogăţiile lumii ÅŸi să moară imediat. (...)Deci dacă viaÅ£a vremelnică o preÅ£uim mai mult decât lumea întreagă, cu cât mai mult va trebui să preÅ£uim viaÅ£a veÅŸnică, pe care, odată câÅŸtigată, niciodată nu o pierdem (...).O, viaţă veÅŸnică, cât eÅŸti de scumpă ÅŸi cât de puÅ£ini te caută!" Sf. Tihon din Zadonsk, Scrisori din chilie

CredinÅ£a noastră în Dumnezeu vine din inimă sau numai din gură? Credem oare cu adevărat că cel ce păzeÅŸte cuvân­tul lui Hristos nu va vedea niciodată moar­tea (cf. In 8, 51)? Fiecare dintre noi răs­punde la aceste întrebări prin modul lui de viaţă ÅŸi prin faptele lui, „căci numele de creÅŸtin fără viaţă creÅŸtinească... Citeste articolul

10 Ianuarie 2017

Trebuie să ne rugăm neîncetat si fără delăsare (Luca 18,1)

„În orice împrejurare, roagă-te fără încetare. Căci nu vei putea săvârÅŸi nimic fără ajutorul lui Dumnezeu." Marcu Ascetul - Două sute douăzeci ÅŸi ÅŸase de capitole „Nu te vei putea ruga cu neprihănire dacă eÅŸti împovărat de lucrurile materiale ÅŸi frământat de griji neîncetate; căci rugăciunea înseamnă alungarea gândurilor." Evagrie Ponticul - Capitole despre rugăciune „Este absolut necesar să stăm în rugăciune cât mai mult timp posibil, pentru ca puterea neînvinsă a lui Hristos să pătrundă în noi ÅŸi să ne ajute să biruim influenÅ£ele distrugătoare. (...) Rugăciunea readuce cu siguranţă în noi suflarea de viaţă pe care Dumnezeu a suflat-o în nările lui Adam, astfel încât omul s-a făcut fiinţă vie (Fac. 2, 7)." Arhimandritul Sofronie - Rugăciunea, experienţă a veÅŸniciei

Rugăciunea rostită cu voce tare sau în gând nu e de niciun folos duhovnicesc dacă nu pătrunde în inima noastră, care este că­mara ascunsă a minÅ£ii ÅŸi cel dintâi organ trupesc al puterii gândi­toare. După Sfântul Apostol Pavel, ÅŸtim că Dumnezeu „a trimis în inimile noastre Du­hul Fiului Său, care strigă: Avva, Părinte!... Citeste articolul

11 Decembrie 2016

Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi, (Ioan 1,14)

 „Faptul că Dumnezeu-Omul S-a întrupat în lumea realităţilor omeneÅŸti nu constituie un lucru neaÅŸteptat pentru natura omenească. (...)Dimpotrivă, apariÅ£ia Sa răspunde năzuinÅ£elor fundamentale ÅŸi trebuinÅ£elor esenÅ£iale ale fiinÅ£ei omeneÅŸti: setea si nevoia de a dobândi perfecÅ£iunea divină ÅŸi viaÅ£a veÅŸnică. (...) «Cuvântul S-a făcut trup», aceasta înseamnă că toate valorile transcendente dumnezeieÅŸti au pătruns ÅŸi s-au unit lăuntric (au devenit imanente) în natura omenească, dat fiind că ele au aceeaÅŸi origine cu esenÅ£a sufletului omenesc, ««după chipul lui Dumnezeu». Toate aceste valori dumnezeieÅŸti, întrupate în om, s-au contopit într-o valoare nemărginită ÅŸi inegalabilă: Dumnezeu-Omul, Hristos." Sf. Iustin Popovici, Omul ÅŸi Dumnezeu-Omul

NaÅŸterea lui Hristos în aceas­tă lume este în egală măsu­ră un fapt istoric, limitat în spaÅ£iu ÅŸi timp, ÅŸi o realitate veÅŸnică, ca întrupare a Cuvântului lui Dumnezeu, Care a creat omul după chi­pul ÅŸi asemănarea Lui. Acest chip al lui Dumnezeu, prezent în fiecare om, cu sau fără ÅŸtiinÅ£a lui, fie că e credincios sau... Citeste articolul

12 Noiembrie 2016

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăţia Cerurilor (Mt. 5,3)

„Toate cunoÅŸtinÅ£ele noastre au ca obiect ceea ce este; dar Dumnezeu este deasupra a tot ce există. Pentru a ne apropia de El trebuie să negăm tot ce îi este inferior, altfel spus, tot ce este. Dacă văzând pe Dumnezeu, cunoaÅŸtem ceea ce am văzut, nu L-am văzut pe Dumnezeu El însuÅŸi, ci un lucru ce se poate înÅ£elege, deci ceva care îi este inferior. Numai prin neÅŸtiinţă îl putem cunoaÅŸte pe Cel care este deasupra oricăror lucruri ce se pot cunoaÅŸte. (...) Căci aÅŸa cum lumina – ÅŸi mai cu seamă o lumină puternică – împiedică vederea întunericului, tot aÅŸa, cunoaÅŸterea omenească – ÅŸi mai ales excesul de cunoaÅŸtere –, suprimă neÅŸtiinÅ£a care este singura cale pentru a ajunge la Dumnezeu în Sine însuÅŸi" Vladimir Lossky, „Eseu asupra teologiei mistice a Bisericii din Răsărit", Ed. Cerf, Paris, 2005

Avem obiceiul de a pronunÅ£a prea des ÅŸi cu prea mare uÅŸurinţă numele lui Dum­nezeu. Vorbim despre Dumnezeu ca despre cine­va bine cunoscut ÅŸi înÅ£eles de toÅ£i, fie că Îl preamărim, fie că Îl denigrăm, fie că afir­măm existenÅ£a sau inexitenÅ£a Lui. Acest cuvânt – cel mai tainic ÅŸi nepătruns din limbajul omenesc – s-a... Citeste articolul

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni