În inima noastră există adâncuri de nepătruns. (…) Ea nu este decât un mic recipient; dar putem vedea înlăuntrul ei balauri, lei, făpturi veninoase È™i avuÈ›iile răului. Putem vedea drumuri abrupte, cu gropi È™i prăpăstii ameÈ›itoare. Dar Dumnezeu este È™i El prezent. Se află acolo È™i îngerii È™i viaÈ›a È™i Împărăția, se află È™i lumina, apostolii, cetățile cereÈ™ti È™i comorile dăruite de Dumnezeu: toate se află acolo.” Sf. Macarie, Cuvântarea 38, pentru Crăciun
Spre deosebire de animale, înzestrate cu un suflet colectiv care corespunde înfățișării lor exterioare – o pisică are un suflet de pisică, un lup un suflet de lup etc. –, făptura omenească este o ființă dublă: anatomia ei este înrudită cu a animalelor, dar fiecare suflet omenesc este unic, dotat cu o voință proprie È™i cu puterea de a... Citeste articolul
Și eu voi proslăvi această zi măreață: imaterialul se întrupează, Cuvântul se face carne, nevăzutul se face văzut, impalpabilul poate fi atins, atemporalul are un început, Fiul lui Dumnezeu devine Fiul omului: acesta este Iisus Hristos, întotdeauna acelaÈ™i, ieri, astăzi È™i în vecii vecilor. (…) Iată solemnitatea pe care o sărbătorim astăzi: venirea lui Dumnezeu printre oameni, pentru ca noi să venim la Dumnezeu, sau mai degrabă – ceea ce este mai exact – pentru ca noi să revenim la el; pentru ca, lepădându‑ne de vechiul om, să ne înveÈ™mântăm cu cel nou, È™i tot aÈ™a cum am murit cu Adam, aidoma să vieÈ›uim întru Hristos, să ne naÈ™tem cu el, să înviem cu el. (…) CinsteÈ™te NaÈ™terea Domnului, care te eliberează din robia răului.” . Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvântarea 38, pentru Crăciun
NaÈ™terea unei fiinÈ›e vii este un miracol È™i o taină. Cum reuÈ™esc două celule microscopice să construiască o inimă, un creier, ochii, muÈ™chii È™i celelalte mii de elemente ale unui organism viu? De unde le vine această È™tiință, această inteligență, această memorie, fără de care le‑ar fi cu neputință să realizeze o lucrare atât de... Citeste articolul
„ȘtiinÈ›a îÅŸi impune viziunea ei, a lucrurilor vizibile, verificabile, È™i mă obligă să o accept. Nu pot nega existenÈ›a unui vierme sau a unui virus, dar pot nega existenÈ›a lui Dumnezeu. Căci «credinÈ›a», după sfântul apostol Pavel, «este vederea lucrurilor pe care nu le vedem» (Evrei 11, 1). Ea depășeÈ™te ordinea firească a necesităților. «FericiÈ›i cei ce n-au văzut È™i au crezut» se referă la cei ce au crezut fără a fi obligaÈ›i, forÈ›aÈ›i, constrânÈ™i. CredinÈ›a apare astfel ca o depășire a raÈ›iunii, dictată de raÈ›iunea însăși, atunci când îÈ™i întâlneÈ™te limitele. CredinÈ›a spune: dă-mi mica ta raÈ›iune È™i primeÈ™te Cuvântul lui Dumnezeu. Ea este o cunoaÈ™tere transcendentă a adevărului, a realităților ascunse care se dezvăluie. (...) Ea suprimă orice demonstraÈ›ie, orice mediaÈ›ie, orice noÈ›iune abstractă cu privire la Dumnezeu È™i ne face să simÈ›im prezenÈ›a nemijlocită a Celui pe care Îl cunoaÈ™tem în modul cel mai intim.” Pavel Evdokimov, Vârstele vieÈ›ii duhovniceÈ™ti
CredinÈ›a în Dumnezeu, atunci când este adânc înrădăcinată în sufletul nostru, este o energie vitală care ne dă în orice împrejurare puterea, răbdarea È™i curajul de a înfrunta toate necazurile È™i încercările vieÈ›ii, căci „cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă... Citeste articolul
Domnul este viaÈ›a mea. Domnul este slobozirea mea de moartea veÈ™nică. Domnul este viaÈ›a mea veÈ™nică. Domnul este curățirea mea, curățirea de nelegiuirile mele nenumărare È™i sfinÈ›irea mea. Domnul este puterea mea în slăbiciune, libertatea mea în robie, tăria mea în teamă È™i descurajare. Domnul este un foc dătător de viață în răceala mea. Domnul este lumina mea în întuneric, pacea mea în tulburare. Domnul este apărătorul meu în ispite; El este gândirea mea, dorinÈ›a mea, activitatea mea; El este lumina trupului È™i a sufletului meu, hrana mea, băutura mea È™i veÈ™mântul meu, armele mele È™i scutul meu. Domnul este totul pentru mine. Sf. Ioan din Cronstadt, ViaÈ›a mea întru Hristos
CredinÈ›a nu este o teorie metafizică, nici o atitudine filozofică, nici o taină sau un obiect de cunoaÈ™tere È™i de studiu, ci un mod de viață, care ne cuprinde toată existenÈ›a È™i întreaga ființă, viaÈ›a însăși. Căci Dumnezeu este Viață, iar prin simplul fapt că suntem vii „noi È™tim ce este Dumnezeu. Nu o È™tim prin gândirea... Citeste articolul
Puterea răului nu este atât de mare încât să poată depăși puterea binelui. Firea noastră nestatornică nu are mai mare trăinicie decât înÈ›elepciunea lui Dumnezeu. Ceea ce este supus schimbării È™i stricăciunii nu poate fi mai trainic decât ceea ce rămâne veÈ™nic neschimbat È™i întemeiat pe temelia nezdruncinată a binelui. Astfel, planul lui Dumnezeu este întodeauna È™i pretutindeni acelaÈ™i, în timp ce natura noastră schimbătoare nu se poate fixa nici chiar în rău. Răul fiind imperfecÈ›iunea însăși, el nu poate fi decât finit, în măsura în care infinitul este o însuÈ™ire a perfecÈ›iunii. Sf. Grigore de Nyssa, Facerea omului
Observând fenomenele naturii, putem înÈ›elege mai bine raportul dintre bine È™i rău, căci „prin mijlocirea lucrurilor naturale putem primi învățături foarte clare cu privire la lucrurile spirituale” (Sf. Ioan Scărarul, Scara sfântă). Răul este asemenea norilor care alunecă pe cer È™i umbresc momentan lumina soarelui, în timp ce... Citeste articolul
Trebuie să credem în viaÈ›a de apoi, în viaÈ›a veÈ™nică, dincolo de mormânt, È™i într‑o viață individuală, personală, o viață în care fiecare din noi îÈ™i simte conÈ™tiinÈ›a unindu‑se, fără să se confunde, cu toate celelalte conÈ™tiinÈ›e, în ConÈ™tiinÈ›a Supremă, în Dumnezeu; trebuie să credem în viaÈ›a de apoi ca să o putem trăi pe cea de acum È™i să o suportăm, să‑i dăm un sens È™i un scop final. Miguel de Unamuno, Sentimentul tragic al vieÈ›ii
Scriitorul spaniol Miguel de Unamuno (1864‑1936) – romancier, eseist, poet – exprimă dorinÈ›a fundamentală pe care fiecare om o poartă în fundul inimii, spunând: „Nu vreau să mor, nu, nu vreau, È™i nici nu vreau să vreau; vreau să trăiesc totdeauna, totdeauna; È™i să trăiesc eu, acest biet eu care sunt È™i pe care îl simt fiind astăzi... Citeste articolul
Tu spui: „ViaÈ›a mea este plină de suferinÈ›e.”. Dar eu îÈ›i răspund, sau mai bine zis Domnul însuÈ™i îÈ›i răspunde: „SmereÈ™te-te È™i vei vedea că încercările tale se vor preschimba în odihnă.”. (…) Acum eÈ™ti bucuros, pentru că ai devenit smerit È™i harul Domnului este cu tine; acum, chiar dacă ai fi singur în sărăcie, bucuria nu te va părăsi, căci ai în suflet acea pace despre care Domnul a spus: „Vă dau pacea mea.”. Astfel, Domnul dă această pace oricărui suflet smerit. Sufletul omului smerit este ca marea; dacă arunci o piatră în mare ea tulbură puÈ›in suprafaÈ›a apei, apoi se cufundă în adâncuri. Tot aÈ™a dispar È™i suferinÈ›ele în inima omului smerit, căci puterea Domnului este cu el. Sf. Siluan, Despre smerenie
Pentru un om raÈ›ional È™i lucid, care îÈ™i cunoaÈ™te limitele È™i natura muritoare, smerenia este singura atitudine logică È™i judicioasă pe care o putem avea în faÈ›a misterului de nepătruns al vieÈ›ii, al universului È™i al propriului nostru suflet. Căci față de infinitul spaÈ›iului È™i al timpului, È™tiinÈ›a, inteligenÈ›a, puterile noastre... Citeste articolul
În viaÈ›a noastră duhovnicească nu există poate o lucrare mai urgentă decât aceasta: să reînnoim în noi teama È™i uimirea noastră față de miracolul È™i faţă de taina propriei noastre persoane. Cuvântul taină trebuie subliniat cu precădere: cine sunt? Ce sunt? Răspunsul nu este deloc evident. Căci nu cunosc decât o parte infimă din mine însumi. Limitele persoanei omeneÈ™ti sunt extrem de largi. Ele se întind foarte departe în spaÈ›iu, până la infinit; ele se situează înainte È™i înapoi în timp È™i în afară de timp, în veÈ™nicie. Există în lăuntrul meu adâncuri ascunse, necercetate, care îmi depășesc înÈ›elegerea. Episcop Kallistos Ware, Împărăția lăuntrică
Când Moise a vrut să È™tie numele Domnului, Acesta i‑a răspuns: „Eu sunt Cel ce sunt.” Și a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: Cel ce se numeÈ™te Eu sunt m‑a trimis la voi.” (Exodul 3, 14). Noi toÈ›i spunem „eu sunt”, afirmaÈ›ie care constituie temelia persoanei noastre È™i un semn de recunoaÈ™tere a... Citeste articolul
„Numai prin preaslăvita sa Înviere minunatul nostru Domn È™i Dumnezeu ne-a eliberat de absurditate È™i deznădejde. Căci fără Înviere nu există, nici în cer nici sub cer, un lucru mai absurd decât această lume, un lucru mai deznădăjuit decât această viață lipsită de nemurire. De aceea, nu există în nicio lume o soartă mai nefericită decât cea a omului care nu crede în Învierea lui Hristos È™i în Învierea morÈ›ilor. «Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut...»”(Mat. 26, 24). Sf. Iustin Popovici, Omul È™i Dumnezeul-Om
Când Ioan Botezătorul îl numeÈ™te pe Iisus Mielul lui Dumnezeu el prevesteÈ™te jertfa lui Hristos, care, fiind fără păcat, ne-a dăruit trupul È™i sângele lui pentru a ne izbăvi de robia păcatului È™i spre a ne deschide, prin Învierea lui, calea vieÈ›ii veÈ™nice. „Prin moartea sa, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, a biruit moartea noastră, iar... Citeste articolul
Sufletul tău să fie unit cu Dumnezeu printr‑o credință profundă – È™i totul devine posibil. VrăjmaÈ™i puternici, nevăzuÈ›i, mereu la pândă, te atacă? Îi vei învinge. EÈ™ti atacat de duÈ™mani vizibili, din afară? Îi vei învinge È™i pe aceÈ™tia. Patimile te sfâÈ™ie? Le vei înfrâna. EÈ™ti copleÈ™it de necazuri? Le vei depăși. EÈ™ti cuprins de descurajare? Vei recăpăta curaj. Cu credinÈ›a poÈ›i învinge totul, chiar È™i Împărăția cerurilor îÈ›i aparÈ›ine. CredinÈ›a este scopul suprem al vieÈ›ii; ea îl uneÈ™te pe om cu Dumnezeu, întru Dumnezeu, iar omul devine puternic È™i biruitor. «Cine se lipeÈ™te de Domnul este un singur duh cu El.» (1 Cor. 6, 17). Sf. Ioan din Cronstadt, ViaÈ›a mea întru Hristos
Traversăm de doi ani una din perioadele cele mai întunecate ale istoriei recente, o pandemie mondială È™i o dictatură sanitară, în care – aÈ™a cum constată profesorul Didier Raoult – „vaccinul a devenit o religie”. Dar adevărata pandemie care bântuie suprafaÈ›a planetei este pierderea credinÈ›ei în Dumnezeu, fără de care niciun vaccin,... Citeste articolul
Dacă nu ne unim cu Izvorul vieÈ›ii nu există viață pentru noi: oricare ar fi bucuriile noastre pământeÈ™ti, oricare ar fi bunele condiÈ›ii ale existenÈ›ei noastre, totul este, în acest caz, suferință pentru duh. Numai dragostea ne poate aduce tuturor bucurie È™i mângâiere. (...) Dar, oricare ar fi oamenii cărora le dăruim viaÈ›a noastră pe acest pământ, părinÈ›i, frate, soră, soÈ›ie sau soÈ›, toÈ›i ar putea să ne dispreÈ›uiască È™i să ne respingă. Pentru ce? Pentru că toÈ›i sunt limitaÈ›i în timp È™i spaÈ›iu. (…) Tot ce este limitat nu ne poate satisface; chiar dacă suntem niÈ™te fiinÈ›e mici, căutăm cu toÈ›ii infinitul È™i cele neschimbătoare. Numai Dumnezeu, care hrăneÈ™te inima îngerilor È™i a sfinÈ›ilor, poate împlini dorinÈ›ele inimii noastre. (…) El este Cel care pune în miÈ™care viaÈ›a È™i care trăieÈ™te în centrul oricărei fiinÈ›e vii, în inima ei. StareÈ›ul Tadei, Pace È™i bucurie întru Duhul Sfânt
ExistenÈ›a noastră pământească nu este decât o jumătate de viață, căci din prima clipă a naÈ™terii noastre viaÈ›a se întrepătrunde cu moartea: „Ce este viaÈ›a, decât numai o scurgere de minute care intră unul în altul, adică unul se naÈ™te din moartea celuilalt? AÈ™adar, omul începe să moară când începe... Citeste articolul
Prin întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul au pătruns în natura umană cu totul desăvârÈ™ita ÎnÈ›elepciune Dumnezeiască, cu totul desăvârÈ™ita RaÈ›iune Dumnezeiască, cu totul desăvârÈ™itul Intelect Dumnezeiesc. Cuvântul s-a făcut trup (Ioan 1, 14). Aceasta înseamnă că toate valorile dumnezeieÈ™ti transcendente au pătruns È™i s-au unificat lăuntric (au devenit imanente) în natura omenească, dat fiind că au aceeaÈ™i origine cu esenÈ›a după chipul lui Dumnezeu a sufletului omenesc. Toate aceste valori dumnezeieÈ™ti întrupate în om s-au unit în mod desăvârÈ™it într-o valoare nemărginită È™i de neîntrecut: Dumnezeul-Om, Hristos. De aceea Dumnezeul-Om este valoarea primordială, fundamentală, cea mai mare, valoarea finală în lumea omenească. Sf. Iustin Popovici, Omul È™i Dumnezeul-Om
Pentru omul raÈ›ional al secolului XXI, care nu admite decât adevărurile È™tiinÈ›ifice, nu există niciun motiv real pentru a sărbători Crăciunul, întrucât ceea ce reprezintă această sărbătoare pentru credincioÈ™i este cu totul imposibil din punct de vedere raÈ›ional È™i È™tiinÈ›ific. Cum ar putea o fecioară să dea naÈ™tere unui copil? Cum putem... Citeste articolul
Starea morală È™i duhovnicească a omenirii se răsfrânge în orânduirea socială È™i în evenimentele politice. Evenimentele istorice sunt simptomele sănătății sau ale bolii duhovniceÈ™ti, altfel spus proiecÈ›ia sau oglindirea a ceea ce se petrece duhovniceÈ™te în lume. Drept aceea, creÈ™tinilor le este firesc a sluji omenirii mai întâi de toate duhovniceÈ™te. Tămăduind oamenii duhovniceÈ™te, aducem rânduială È™i pace în plan familial, social È™i politic. Sf. Sofronie, Taina vieÈ›ii creÈ™tine
A trăi înseamnă a fi în relaÈ›ie È™i în interacÈ›iune cu lumea înconjurătoare È™i cu celelalte fiinÈ›e vii. Niciun om nu poate exista È™i trăi în mod total independent. Singura existență cu desăvârÈ™ire autonomă, care nu depinde de nimeni È™i de nimic, este FiinÈ›a veÈ™incă a lui Dumnezeu. Antroplogia creÈ™tină, conform... Citeste articolul
Ca să vă aflaÈ›i întotdeauna cu gândul la Dumnezeu, trebuie să aveÈ›i în vedere fără încetare acest verset evlavios: «GrăbeÈ™te, Dumnezeule, de mă izbăveÈ™te! GrăbeÈ™te de-mi ajută, Doamne!». (…) Mânia, lăcomia de bani, mâhnirea mă hărÈ›uiesc È™i mă tulbură. (…) De teamă că tulburarea mâniei va stârni în mine amărăciunea È™i veninul, voi striga gemând din străfundul sufletului: «GrăbeÈ™te, Dumnezeule, de mă izbăveÈ™te! GrăbeÈ™te de-mi ajută, Doamne!». (…) Sufletul meu seamănă cu un pustiu sterp È™i mă simt lipsit de orice gând duhovnicesc. Pentru a ieÈ™i din această întunecare, pe care nici lacrimile, nici suspinele nu au putut-o alunga, va trebui negreÈ™it să strig: «GrăbeÈ™te, Dumnezeule, de mă izbăveÈ™te! GrăbeÈ™te de-mi ajută, Doamne!». (…) AÈ™a încât acest verset trebuie să devină neîncetata noastră rugăciune; în vreme de restriÈ™te, pentru a fi sloboziÈ›i, È™i în vreme de belÈ™ug, pentru a fi apăraÈ›i È™i feriÈ›i de mândrie.” Sf. Ioan Casian, ViaÈ›a duhovnicească după învățătura PărinÈ›ilor din pustie
Hristos defineÈ™te în câteva cuvinte relaÈ›ia dintre om È™i Dumnezeu: „fără mine nu puteÈ›i face nimic” (Ioan 15, 5). „Dacă nu zideÈ™te Dumnezeu o casă, / degeaba lucrează cei ce o zidesc; / dacă nu păzeÈ™te Domnul o cetate, / degeaba veghează cel ce o păzeÈ™te.” (Ps. 127, 1). Sfântul apostol Pavel pune în evidență... Citeste articolul
Temelia vieÈ›ii de osteneală spre mântuire este răbdarea. Răbdarea, în chipul său cel adevărat, nu este clintită de nicio potrivnicie. Ea seamână cu oÈ›elul călit, cu diamantul, cu o stâncă ce se înalță deasupra valurilor. Dar ca să devină astfel, înaintea ei trebuie să meargă moartea lăuntrică față de toate, afară de Dumnezeu È™i de cele dumnezeieÈ™ti. (...) Ca un prunc nou născut, la început e slabă, dar creÈ™te o dată cu îndreptarea spre bine a obiceiurilor. O dată cu aceasta cresc È™i ostenelile, creÈ™te È™i răbdarea. De aici reiese că răbdarea nu se face dintr‑o dată de diamant. Înaintea ei merge uneori un lung răstimp de creÈ™tere, în care răbdarea e întovărășită de durere, de apăsare È™i suferință sufletească mai mult sau mai puÈ›in vie. Sf. Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor
Nerăbdarea este una din caracteristicile principale ale epocii noastre. Omul modern este un om grăbit. Vrea să se îmbogățească repede, să aibă succes repede È™i prin orice mijloace, se căsătoreÈ™te repede, face copii repede, divorÈ›ează repede, se recăsătoreÈ™te repede È™i viaÈ›a lui trece atât de repede, încât are impresia... Citeste articolul

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team