„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit.†(Facerea 3, 6)
Răul nu ne apare niciodată în goliciunea lui, în adevărata lui fire. Viciul nu ar avea nicio eficacitate dacă nu ar lua o anume coloraÈ›ie atrăgătoare, menită să stârnească dorinÈ›a omului pe care vrea să‑l înÈ™ele. În realitate, există un amestec în natura răului: în adâncurile sale se află pierzania, ca o viclenie ascunsă, dar suprafaÈ›a este înÈ™elătoare, căci oferă întrucâtva aparenÈ›a binelui. (…) Care om s‑ar împotmoli în mocirla spurcată a desfrânării dacă nu ar vedea în plăcere o frumuseÈ›e aleasă, care‑l atrage către patimă? Tot astfel ÅŸi celelalte vicii È›in ascunsă puterea lor dău-nătoare, deÈ™i par la început atrăgătoare, căci datorită aspectului lor înÈ™elător sunt râvnite, în locul binelui, de toÈ›i cei care nu judecă îndeajuns lucrurile. Sfântul Grigore de Nyssa, Facerea omului
Trăim într‑o epocă de inversare a valorilor, care situează sus ceea ce este jos È™i pune jos ceea ce este sus. Inversarea valorilor la scară mondială reprezintă cauza fundamentală a tuturor nenorocirilor care s‑au abătut asupra omenirii moderne, războaie mondiale, genocid, dictaturi totalitare etc., dezastre planetare care adeveresc cuvintele proorocului Isaia... Citeste articolul
Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule! (Ps. 139, 17)
O, tu, dincolo de toate, / cum te‑aÈ™ putea numi cu un alt nume?/ Ce imn È›i‑aÈ™ putea cânta?/ Niciun cuvânt nu te poate exprima. / Ce cuget te‑ar putea cuprinde? / Nicio inteligență nu te poate concepe. / Singur tu eÈ™ti de negrăit (…). / Singur tu eÈ™ti de nepătruns (…). / DorinÈ›a universală, geamătul tuturor / tinde către tine. Tot ce există se roagă È›ie / È™i către tine orice ființă care È™tie să citească universul tău / înalță un imn de tăcere (…). Tu eÈ™ti unic / Tu eÈ™ti fiecare È™i niciunul (…). / Fie‑ți milă, o, tu, care eÈ™ti dincolo de toate. / Cum te‑aÈ™ putea numi cu un alt nume? Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice
Avem obiceiul să pronunțăm deseori numele lui Dumnezeu fără să ne gândim la ce spunem, ca È™i cum am vorbi de un lucru È™tiut de toÈ›i, la fel de cunoscut ca un copac, ca o vrabie sau o casă… Numele Domnului a devenit atât de banal, încât face parte din automatismele noastre verbale de zi cu zi, de care se folosesc chiar È™i necredincioÈ™ii:... Citeste articolul
„Ieri, o, Hristoase, eram cu Tine în mormânt. Astăzi, cu Tine înviez.†(Sf. Ioan Damaschin, Canon Pascal)
Adam, prin libera sa alegere, s‑a cufundat în păcat È™i în moarte. De atunci trei obstacole stau în calea reîntâlnirii omului cu Dumnezeu È™i a ridicării lui spre desvârÈ™irea dumnezeiască la care a fost chemat dintru începutul existenÈ›ei sale: firea căzută, păcatul pe care l‑a ales Adam, È™i moartea, ea însăși rod al păcatului. Hristos le‑a biruit pe toate trei: firea prin Întrupare, făcându‑se asemenea nouă; păcatul prin Patima Sa; moartea prin Învierea Sa. Ceea ce omul trebuia să atingă, ridicându‑se către Dumnezeu, n‑a putut fi împlinit decât de Dumnezeu, prin coborârea Sa printre oameni. Mitropolitul Iosif, Astăzi iadul s‑a prădat – Hristos a înviat
Nicio mamă întreagă la minte nu dă naÈ™tere unui copil pentru a‑i lua viaÈ›a după aceea. Nici animalele sălbatice nu‑și omoară puii, ci îi îngrijesc È™i îi păzesc ca pe comoara lor cea mai de preÈ›. Să fie oare Dumnezeu mai smintit decât oamenii È™i mai sângeros decât fiarele sălbatice pentru a‑și ucide... Citeste articolul
Ispita cunoașterii
Dacă Domnul nu a îngăduit să cunoaÅŸtem tainele a numeroase lucruri din această lume este pentru că nu ne era de trebuinţă. (Sf. Siluan, Scrieri) Galileo, care deÅ£inea un adevăr ÅŸtiinÅ£ific important, s-a lepădat de el cu uÅŸurinţă când acesta i-a pus viaÅ£a în primejdie. Într-un anume sens, a făcut bine. Nu are nicio importanţă dacă pământul se învârte în jurul soarelui sau invers. La drept vorbind, este o chestiune complet inutilă. În schimb, constat că mulÅ£i oameni mor crezând că viaÅ£a nu merită să fie trăită. (…) Consider deci că sensul vieÅ£ii este cea mai arzătoare chestiune. (Albert Camus, Mitul lui Sisif )
Secolul XX a fost cel mai ÅŸtiinÅ£ific ÅŸi în acelaÅŸi timp cel mai ucigător ÅŸi mai monstruos veac din istoria omenirii. Există între aceste două trăsături dominante ale secolului trecut un raport de la cauză la efect. Ceea ce numim „ÅŸtiinţă”, termen care, neînsoÅ£it de un atribut limitativ, pare să indice o cunoaÅŸtere totală ÅŸi... Citeste articolul
Oricine va bea din apa pe care I-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete (Ioan 4, 14)
CivilizaÈ›iile trec una după alta, faÈ›a lumii se schimbă, însă indestructibilă È™i nestinsă rămâne setea spirituală, dar în acelaÈ™i timp preÈ›ios È™i chinuitor, care nu îi este dat decât omului, ca semn È™i substanță a umanității sale. Un dar preÈ›ios, căci îl trage întotdeauna pe om către înălÈ›imi (…). Însă È™i un dar dureros, căci îi contrazice adesea instinctele pământeÈ™ti È™i transformă toată viaÈ›a lui într‑o luptă, într‑o căutare înfricoÈ™ată. Părintele Alexandre Schmemann, Voi toÈ›i care sunteÈ›i însetaÈ›i
DiferenÈ›a fundamentală dintre om È™i animal constă în faptul că animalul se mulÈ›umeÈ™te a fi ceea ce este È™i a‑şi trăi viaÈ›a pământească fără să încerce să înÈ›eleagă pentru ce trăieÈ™te, în timp ce omul nu se poate satisface numai cu viaÈ›a lui animală È™i vrea să È™tie de unde vine, unde se duce... Citeste articolul
Când vă rugați, să nu spuneți multe vorbe (Matei 6, 7)
Vorbăria este amvonul slavei deÈ™arte, unde îi place [ei] să se facă văzută cu ostentaÈ›ie. Este semnul neÈ™tiinÈ›ei, uÈ™a clevetirii, anunțătoarea ridicolului, sluga minciunii, nimicirea pocăinÈ›ei, făurarul È™i uÈ™ierul akediei, premergătoarea somnului, risipirea reculegerii, nimicirea vigilenÈ›ei, răcirea evlaviei È™i întunecarea rugăciunii. Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuÅŸ
Trăim într-o lume în care vorbăria este pretutindeni prezentă ÅŸi e slujită de mijloacele de comunicare ale lumii moderne – radio, televiziune, telefon, internet etc. –, care difuzează torente de vorbe deÈ™arte, la scară naÈ›ională È™i internaÈ›ională. Sporovăim cât e ziua de lungă cu prietenii, colegii, vecinii È™i cu membrii familiei, iar o... Citeste articolul
I-am văzut steaua în răsărit și am venit să ne închinăm Lui (Matei 1, 35)
Craii de la Răsărit ne conduc È™i pe noi, astăzi, la ieslea din Betleem, È™i de acolo la ieslea din lăuntrul nostru, unde Hristos doreÈ™te să fie primit să Se nască È™i să ne nască: în inimă curată! Ei ne încurajează să nu uităm că, oricât de îndepărtaÈ›i am fi de Hristos, dacă Îl căutăm cu inima curată Îl vom găsi, pentru că El însuÈ™i ne călăuzeÈ™te. […] Steaua luminează, căutând calea spre fiecare inimă care doreÈ™te să‑L primească pe Fiul ceresc, pe Mântuitorul Mitropolitul Iosif, „Inima curată, ieslea în care Hristos vrea să se nască”
Orbit de lumina rece È™i impersonală a È™tiinÈ›elor materiei, omul timpurilor moderne nu mai poate să vadă steaua de la Betleem într‑un cer care, lipsit de prezenÈ›a lui Dumnezeu, ne apare sub forma înspăimântătoare a unui hău infinit, unde miliarde de stele, miliarde de galaxii se învârtesc de miliarde de ani, precum o maÈ™ină cosmică... Citeste articolul
Legea Domnului este desăvârșită (Ps. 19, 7)
Nu a existat nicicând, nu există È™i nu ar putea exista un lucrul lipsit de orice legătură cu Binele. Iată, de pildă, desfrânatul. El nu poate cunoaÈ™te Binele, din pricina poftei lui nesăbuite […]; dar nu e mai puÈ›in adevărat că ÅŸi el participă la natura Binelui, prin ecoul îndepărtat al înfrățirii È™i al iubirii, care persistă în el. Tot aÈ™a ÅŸi mânia reprezintă un aspect al Binelui, prin miÈ™carea însăși care se află în ea, prin dorinÈ›a de a îndrepta un lucru ce pare rău È™i de a-l aduce într-o stare mai bună. Și chiar cel ce doreÈ™te cel mai rău mod de viață, prin faptul că doreÈ™te să trăiască, să trăiască viaÈ›a care i se pare lui cea mai bună, […] prin dorinÈ›a sa de a trăi, prin năzuinÈ›a lui către cea mai înaltă viață, este ÅŸi el o manifestare a Binelui. Dacă am suprima în întregime Binele nu ar mai exista nici viață, nici dorință, nici miÈ™care, nici nimic altceva. Sf. Dionisie Areopagitul, Numele dumnezeieÈ™ti
Când a mâncat din fructul oprit, încălcând voia lui Dumnezeu, Adam a „inventat” răul, care nu exista înainte de acest act de neascultare: „Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse, È™i iată că erau foarte bune.” (Facerea 1, 31). Dumnezeu este Binele absolut, care a creat tot ce există, iar ceea ce Dumnezeu nu a creat nu există. Prin urmare, Binele... Citeste articolul
Prin răbdarea voastră vă veți câștiga sufletele voastre (Luca 21, 19)
„Domnul nostru a spus: «Cine va răbda până la sfârÈ™it, va fi mântuit.» (Matei 10, 22). Toate virtuÈ›ile se întrunesc în răbdare. Fără aceasta nicio virtute nu se poate menÈ›ine. (...) În orice È™tiință, în orice cunoaÈ™tere, răbdarea este necesară. Este un fapt evident: fără ea nici lucrurile materiale nu ar putea exista. (...) Într‑un cuvânt, orice lucru, înainte de a fi, devine ceea ce este, prin răbdare. (...) Răbdarea este acceea care nimiceÈ™te îndeobÈ™te deznădejdea ce ne sfâÈ™ie sufletul. Ea este cea care ne alină sufletul, pentru a nu cădea pradă akediei, sub mulÈ›imea luptelor È™i amărăciunilor.” Sf. Petru Damaschin, „Cartea a doua” – Filocalia
În timpul unei călătorii în Maroc, în bazarul din Marrakech mi‑a ieÅŸit în cale un vânzător de covoare care voia să mă oprească din drum; eu l‑am respins, însă, spunându‑i că sunt grăbit. Iar el mi‑a răspuns cu un cuvânt al înÈ›elepciunii arabe: „Un om grăbit este deja un om mort.”. ... Citeste articolul
Ferice de cel ce rabdă ispita (Epistola lui Iacov 1, 12)
„Când vei afla în drumul tău o pace desăvârÈ™ită, atunci să‑ți fie teamă. Căci eÈ™ti departe de calea dreaptă pe care au mers picioarele dureroase ale sfinÈ›ilor. Atâta timp cât înaintezi pe calea care duce la cetatea Împărăției, atâta timp cât te apropii de cetatea lui Dumnezeu, să ai în faÈ›a ta acest semn: puterea ispitelor îÈ›i este potrivnică. Cu cât te apropii È™i înaintezi, cu atât se stârnesc È™i se înmulÈ›esc ispitele. (...) Prin aceste ispite omul îÅŸi descoperă slăbiciunea È™i însingurarea sufletului È™i inima sa moartă, È™i astfel el dobândeÈ™te smerenia. O asemenea încercare reîndreaptă dorinÈ›a omului către Creatorul său. (...) Intră pe tărâmul smereniei È™i vei vedea că el te va slobozi din puterea răului. Pe măsura smereniei tale îÈ›i va fi dată răbdarea în faÈ›a nenorocilor.” Sf. Isaac Sirul, Cuvântări ascetice
După căderea în păcat a lui Adam È™i a femeii lui, sufletul omenesc s‑a îndepărtat de Dumnezeu, devenind tot atât de vulnerabil la virusul ispitei ca È™i un organism lipsit de anticorpi. Ispita face parte din natura însăși a urmaÈ™ilor lui Adam, ÅŸi e atât de înrădăcinată în existenÈ›a noastră pământească,... Citeste articolul
Nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu (1 Cor. 2, 11)
Cuvântul lui Dumnezeu nu voieÈ™te să ne dezvăluie totul cu limpezime, dar nici să ne părăsească în întuneric, ci face cum este bine. E o mare binefacere”, spune Ioan Gură de Aur, „faptul că unele pasaje ale Sfintei Scripturi sunt clare È™i altele obscure. Prin unele dobândim credinÈ›a È™i râvna, în vreme ce o totală neînÈ›elegere ne-ar putea face să cădem în necredință È™i nepăsare. Prin celelalte ne învățăm să căutăm È™i să trudim, ne lepădăm de deznădejde È™i aflăm smerenia, căci nu putem înÈ›elege totul prin noi înÈ™ine. Sf. Petru Damaschin, Filocalia
Patima È™tiinÈ›ei este adânc înrădăcinată în duhul omenesc încă de când Adam a mâncat din fructul cunoaÈ™terii binelui È™i a răului voind să egaleze înÈ›elepciunea atotÈ™tiutoare a lui Dumnezeu. Orice lucru din această lume constituie un domeniu de cercetare pentru o È™tiință anume, de la particulele microscopice invisibile cu... Citeste articolul
Vă dau pacea Mea (Ioan. 14, 27)
Nimeni nu are inteligență dacă nu are smerenie. Cel care nu are smerenie nu înÈ›elege nimic. Și nimeni nu este smerit dacă nu are pace. [...] Oricare ar fi căile pe care merg oamenii în lume, oamenii nu vor afla pacea atâta timp cât nu s‑au apropiat de nădejdea în Dumnezeu. Inima nu are pace, departe de necazuri È™i piedici, atâta timp cât nu a dobândit nădejdea. Dar, după ce a găsit‑o, pacea îl liniÈ™teÈ™te È™i îl umple pe om de bucurie. AÈ™a a grăit gura cea preaiubită, gura plină de sfinÈ›enie: VeniÈ›i la mine, toÈ›i cei trudiÈ›i È™i împovăraÈ›i, È™i eu vă voi da odihnă, după cum zice Matei (11, 28). Aproprie‑te, spune El, nădăjduieÈ™te în mine È™i te vei odihni de toată lucrarea È™i de toată teama. Sf. Isaac Sirul, Cuvântări ascetice
Sfântul Isaac Sirul ne poartă să înÈ›e-legem că smerenia, pacea È™i nădejdea formează o unitate inseparabilă, care constituie adevărata cunoaÈ™tere. Într‑adevăr, nu putem cunoaÈ™te nimic dacă nu avem smerenie, căci omul mândru nu se vede decât pe sine însuÈ™i È™i nu poate cunoaÈ™te decât iluziile pe care È™i le face... Citeste articolul
În ziua strâmtorării eu caut pe Domnul (Ps. 77, 3)
Dacă tu crezi că pronia lui Dumnezeu te păzeÈ™te, de ce să te tulburi È™i să te îngrijeÈ™ti de lucrurile trecătoare È™i de nevoile cărnii? Dar dacă nu crezi că pronia lui Dumnezeu te păzeÈ™te, È™i din această cauză te preocupi în afara Lui de nevoile tale, eÈ™ti cel mai nefericit dintre toÈ›i oamenii. Căci atunci de ce trăieÈ™ti? Sau de ce vei mai trăi? Pune‑ți toată grija în Domnul È™i El te va hrăni; ÅŸi nicio primejdie nu te va mai înspăimânta. Sf. Isaac Sirul, Cuvântări duhovniceÈ™ti
Toată existenÈ›a noastră în această lume este alcătuită dintr‑o înÈ™iruire de evenimente È™i de fenomene pe care le putem explica prin diverse cauze naturale, istorice, socio‑economice, biologice, fizice etc. Dar nicio astfel de cauză, provenind din lumea exterioară È™i putând fi cunoscută pe cale raÈ›ională, È™tiinÈ›ifică, nu răspunde... Citeste articolul
Hristos a înviat È™i nu mai există morÈ›i în morminte (Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilie pentru sfânta È™i marea zi de PaÈ™teâ€)
Nimeni nu-È™i poate imagina fără a se înfiora momentul morÈ›ii È™i ultima răsuflare. Câtă durere pentru părinÈ›ii care-È™i văd copiii murind, când îi văd întinÈ™i fără viață sub ochii lor! Dar, fraÈ›ii mei, nu vă temeÈ›i È™i nu suferiÈ›i peste măsură. Prin moartea sa, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, a biruit moartea noastră, È™i prin învierea lui a întemeiat învierea noastră. (…) AÈ™a încât, sărbătorind învierea lui Hristos È™i propria noastră înviere dintre cei morÈ›i, să învățăm să murim față de păcat, să înviem duhovniceÈ™te dintre lucrările moarte, să ne îmbogățim cu virtuÈ›i, să nu-i plângem neîncetat pe cei dispăruÈ›i. Să învățăm să privim moartea fără teamă, ca pe o hotărâre a Tatălui nostru din ceruri, care, prin învierea lui Hristos din morÈ›i, nu mai are nimic înspăimântător. Sf. Ioan din Cronstadt, ViaÈ›a mea întru Hristos
ExistenÈ›a noastră pământească este un fenomen dinamic, înscris în timp, deci supus unei schimbări neîncetate, în care fiecare moment prezent trebuie să moară pentru a ceda locul momentului următor, care va muri la rândul lui pentru a fi înlocuit de un nou moment, È™i aÈ™a mai departe, la nesfârÈ™it… Noul născut trebuie să... Citeste articolul
Oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată (Ioan 11, 26)
Înlăuntrul meu stăpânea gândul că dacă eu mor, adică mă întorc întru Nimic, înseamnă că toÈ›i ceilalÈ›i mor È™i, prin urmare, că toate sunt deÈ™ertăciune sau, altfel spus, că viaÈ›a nu ni s‑a dat. Răspunsul la această problemă era pentru mine mai însemnat decât toate evenimentele mondiale, căci, împreună cu moartea mea, în mine moare întreaga lume, ba mai mult: ÎnsuÈ™i Făcătorul lumii moare în mine. Dacă eu mă duc întru Nimic, înseamnă că totul este Nimic, că moartea mea este sfârÈ™itul îndeobÈ™te al întregii existenÈ›e. Sf. Sofronie, Taina vieÈ›ii creÈ™tine
Istorisind parcursul străbătut în tinereÈ›e pentru a‑și regăsi credinÈ›a, sfântul Sofronie pune în lumină problema fundamentală a existenÈ›ei omeneÈ™ti: „VeÈ™nic este oare omul, sau noi toÈ›i ne întoarcem iarăși în întunericul nefiinÈ›ei?” (Sf. Sofronie, op. cit.). Dacă îl excludem pe Dumnezeu din viaÈ›a... Citeste articolul
Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana
O nouă etapă în renovarea și amenajarea „Mănăstirii Sfântului...
Congresul Tinerilor NEPSIS Spania
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team