13 Ianuarie 2023

„Scara care duce la Împărăție se află în sufletul tău.” (Sf. Isaac Sirul, Cuvântări ascetice)

În inima noastră există adâncuri de nepătruns. (…) Ea nu este decât un mic recipient; dar putem vedea înlăuntrul ei balauri, lei, făpturi veninoase și avuțiile răului. Putem vedea drumuri abrupte, cu gropi și prăpăstii amețitoare. Dar Dumnezeu este și El prezent. Se află acolo și îngerii și viața și Împărăția, se află și lumina, apostolii, cetățile cerești și comorile dăruite de Dumnezeu: toate se află acolo.”  Sf. Macarie, Cuvântarea 38, pentru Crăciun

Spre deosebire de animale, înzestrate cu un suflet colectiv care corespunde înfățișării lor exterioare – o pisică are un suflet de pisică, un lup un suflet de lup etc. –, făptura  omenească este o ființă dublă: anatomia ei este înrudită cu a animalelor, dar fiecare suflet omenesc este unic, dotat cu o voință proprie și cu puterea de a alege în mod liber natura... Citeste articolul

8 Decembrie 2022

„Acest prunc, Hristos, este Mântuitorul lumii.” (Sf. Teofan Zăvorâtul, Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos)

Și eu voi proslăvi această zi măreață: imaterialul se întrupează, Cuvântul se face carne, nevăzutul se face văzut, impalpabilul poate fi atins, atemporalul are un început, Fiul lui Dumnezeu devine Fiul omului: acesta este Iisus Hristos, întotdeauna același, ieri, astăzi și în vecii vecilor. (…) Iată solemnitatea pe care o sărbătorim astăzi: venirea lui Dumnezeu printre oameni, pentru ca noi să venim la Dumnezeu, sau mai degrabă – ceea ce este mai exact – pentru ca noi să revenim la el; pentru ca, lepădându‑ne de vechiul om, să ne înveșmântăm cu cel nou, și tot așa cum am murit cu Adam, aidoma să viețuim  întru Hristos, să ne naștem cu el, să înviem cu el. (…) Cinstește Nașterea Domnului, care te eliberează din robia răului.” . Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvântarea 38, pentru Crăciun

Nașterea unei ființe vii este un miracol și o taină. Cum reușesc două celule microscopice să construiască o inimă, un creier, ochii, mușchii și celelalte mii de elemente ale unui organism viu? De unde le vine această știință, această inteligență, această memorie, fără de care le‑ar fi cu neputință să realizeze o lucrare atât de complexă și uimitoare precum făurirea  unei ființe... Citeste articolul

6 Noiembrie 2022

„Credința ta te-a mântuit.” (Marcu 10, 52)

„Știința îşi impune viziunea ei, a lucrurilor vizibile, verificabile, și mă obligă să o accept. Nu pot nega existența unui vierme sau a unui virus, dar pot nega existența lui Dumnezeu. Căci «credința», după sfântul apostol Pavel, «este vederea lucrurilor pe care nu le vedem» (Evrei 11, 1). Ea depășește ordinea firească a necesităților. «Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut» se referă la cei ce au crezut fără a fi obligați, forțați, constrânși. Credința apare astfel ca o depășire a rațiunii, dictată de rațiunea însăși, atunci când își întâlnește  limitele. Credința spune: dă-mi mica ta rațiune și primește Cuvântul lui Dumnezeu. Ea este o cunoaștere transcendentă a adevărului, a realităților ascunse care se dezvăluie. (...) Ea suprimă orice demonstrație, orice mediație, orice noțiune abstractă cu privire la Dumnezeu și ne face să simțim prezența nemijlocită a Celui pe care Îl cunoaștem în modul cel mai intim.” Pavel Evdokimov, Vârstele vieții duhovnicești

Credința în Dumnezeu, atunci când este adânc înrădăcinată în sufletul nostru, este o energie vitală care ne dă în orice împrejurare puterea, răbdarea și curajul de a înfrunta toate necazurile și încercările vieții, căci „cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie” (Ps.... Citeste articolul

9 Octombrie 2022

„Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Rom. 8, 31)

Domnul este viața mea. Domnul este slobozirea mea de moartea veșnică. Domnul este viața mea veșnică. Domnul este curățirea mea, curățirea de nelegiuirile mele nenumărare și sfințirea mea. Domnul este puterea mea în slăbiciune, libertatea mea în robie, tăria mea în teamă și descurajare. Domnul este un foc dătător de viață în răceala mea. Domnul este lumina mea în întuneric, pacea mea în tulburare. Domnul este apărătorul meu în ispite; El este gândirea mea, dorința mea, activitatea mea; El este lumina trupului și a sufletului meu, hrana mea, băutura mea și veșmântul meu, armele mele și scutul meu. Domnul este totul pentru mine. Sf. Ioan din Cronstadt, Viața mea întru Hristos

Credința nu este o teorie metafizică, nici o atitudine filozofică, nici o taină sau un obiect de cunoaștere și de studiu, ci un mod de viață, care ne cuprinde toată existența și întreaga ființă, viața însăși. Căci Dumnezeu este Viață, iar prin simplul fapt că suntem vii „noi știm ce este Dumnezeu. Nu o știm prin gândirea noastră (...). O știm pentru că suntem ființe vii... Citeste articolul

14 Septembrie 2022

Binele este întotdeauna mai puternic decât răul

Puterea răului nu este atât de mare încât să poată depăși puterea binelui. Firea noastră nestatornică nu are mai mare trăinicie decât înțelepciunea lui Dumnezeu. Ceea ce este supus schimbării și stricăciunii nu poate fi mai trainic decât ceea ce rămâne veșnic neschimbat și întemeiat pe temelia nezdruncinată a binelui. Astfel, planul lui Dumnezeu este întodeauna și pretutindeni același, în timp ce natura noastră schimbătoare nu se poate fixa nici chiar în rău. Răul fiind imperfecțiunea însăși, el nu poate fi decât finit, în măsura în care infinitul este o însușire a perfecțiunii. Sf. Grigore de Nyssa, Facerea omului

Observând fenomenele naturii, putem înțelege mai bine raportul dintre bine și rău, căci „prin mijlocirea lucrurilor naturale putem primi învățături foarte clare cu privire la lucrurile spirituale” (Sf. Ioan Scărarul, Scara sfântă). Răul este asemenea norilor care alunecă pe cer și umbresc momentan lumina soarelui, în timp ce îndărătul norilor cerul... Citeste articolul

6 Iulie 2022

„Oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată.” (Ioan 11, 26)

Trebuie să credem în viața de apoi, în viața veșnică, dincolo de mormânt, și într‑o viață individuală, personală, o viață în care fiecare din noi își simte conștiința unindu‑se, fără să se confunde, cu toate celelalte conștiințe, în Conștiința Supremă, în Dumnezeu; trebuie să credem în viața de apoi ca să o putem trăi pe cea de acum și să o suportăm, să‑i dăm un sens și un scop final.   Miguel de Unamuno, Sentimentul tragic al vieții

Scriitorul spaniol Miguel de Unamuno (1864‑1936) – romancier, eseist, poet – exprimă dorința fundamentală pe care fiecare om o poartă în fundul inimii, spunând: „Nu vreau să mor, nu, nu vreau, și nici nu vreau să vreau; vreau să trăiesc totdeauna, totdeauna; și să trăiesc eu, acest biet eu care sunt și pe care îl simt fiind astăzi și aici, iată de ce mă chinuie... Citeste articolul

Pentru un om rațional și lucid, care își cunoaște limitele și natura muritoare, smerenia este singura atitudine logică și judicioasă pe care o putem avea în fața misterului de nepătruns al vieții, al universului și al propriului nostru suflet. Căci față de infinitul spațiului și al timpului, știința, inteligența, puterile noastre și durata vieții sunt tot atât de neînsemnate... Citeste articolul

Când Moise a vrut să știe numele Domnului, Acesta i‑a răspuns: „Eu sunt Cel ce sunt.” Și a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: Cel ce se numește Eu sunt m‑a trimis la voi.” (Exodul 3, 14). Noi toți spunem „eu sunt”, afirmație care constituie temelia persoanei noastre și un semn de recunoaștere a obârșiei noastre divine, căci Dumnezeu este... Citeste articolul

Când Ioan Botezătorul îl numește pe Iisus Mielul lui Dumnezeu el prevestește jertfa lui Hristos, care, fiind fără păcat, ne-a dăruit trupul și sângele lui pentru a ne izbăvi de robia păcatului și spre a ne deschide, prin Învierea lui, calea vieții veșnice. „Prin moartea sa, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, a biruit moartea noastră, iar prin Învierea sa a pus... Citeste articolul

Traversăm de doi ani una din perioadele cele mai întunecate ale istoriei recente, o pandemie mondială și o dictatură sanitară, în care – așa cum constată profesorul Didier Raoult – „vaccinul a devenit o religie”. Dar adevărata pandemie care bântuie suprafața planetei este pierderea credinței în Dumnezeu, fără de care niciun vaccin, niciun medicament, niciun... Citeste articolul

Existența noastră pământească nu este decât o jumătate de viață, căci din prima clipă a nașterii noastre viața se întrepătrunde cu moartea: „Ce este viața, decât  numai o scurgere de minute care intră unul în altul, adică unul se naște din moartea celuilalt? Așadar, omul începe să moară când începe să trăiască.” (Sf. Nicodim... Citeste articolul

Pentru omul rațional al secolului XXI, care nu admite decât adevărurile științifice, nu există niciun motiv real pentru a sărbători Crăciunul, întrucât ceea ce reprezintă această sărbătoare pentru credincioși este cu totul imposibil din punct de vedere rațional și științific. Cum ar putea o fecioară să dea naștere unui copil? Cum putem concepe că Dumnezeu s-a întrupat... Citeste articolul

A trăi înseamnă a fi în relație și în interacțiune cu lumea înconjurătoare și cu celelalte ființe vii. Niciun om nu poate exista și trăi în mod total independent. Singura existență cu desăvârșire autonomă, care nu depinde de nimeni și de nimic, este Ființa veșincă a lui Dumnezeu. Antroplogia creștină, conform căreia omul a fost făcut după chipul și asemănarea... Citeste articolul

Hristos definește în câteva cuvinte relația dintre om și Dumnezeu: „fără mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5). „Dacă nu zidește Dumnezeu o casă, / degeaba lucrează cei ce o zidesc; / dacă nu păzește Domnul o cetate, / degeaba veghează cel ce o păzește.” (Ps. 127, 1). Sfântul apostol Pavel pune în evidență și el dependența totală a omului față de... Citeste articolul

Nerăbdarea este una din caracteristicile principale ale epocii noastre.  Omul modern este un om grăbit. Vrea să se îmbogățească  repede, să aibă succes repede și prin orice mijloace, se căsătorește repede, face copii repede, divorțează repede, se recăsătorește repede și viața lui trece atât de repede, încât are impresia că n‑a trăit deloc: „Oamenii se... Citeste articolul