Din Apostolia nr. 32, noiembrie 2010

A apărut în librării, la chioșcuri și la pangare revista Apostolia, nr. 32, noiembrie 2010, din care vă prezentăm mai jos extrase și rezumate.

Dacă doriți să fiți printre primii care o primesc, vă încurajăm să vă abonați.

Cereți-o la pangar la biserica Dvs.

Pe cărările credinţei: părintele Arsenie Papacioc

Trebuie să ştii să mori şi să înviezi în fiecare zi. Pentru că viaţă înseamnă moarte continuă

„Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată... Noi trăim într-o mare unitate, toată creaţia lui Dumnezeu este o unitate... Tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Şi starea de rugăciune înseamnă o stare de prezenţă. Eu ca duhovnic ce toată ziua stau de vorbă cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevoinţe. Recomand o stare de prezenţă permanentă, care înseamnă recunoaşterea forţelor de bine din tine.”

Tâlcul Evangheliei: pr. Noël Tanazacq

Vindecarea femeii gârbove în zi de sâmbătă sau Libertatea lui Hristos

...o femeie infirmă, gârbovă, îndoită de spate, şi silită să meargă cu capul în pământ, neputând să se ridice şi să privească pe oameni în faţă.

Ne-am putea gândi că e vorba de o simplă boală. Dar Hristos Dumnezeu ne dă o primă învăţătură importantă: Satana e cel care a legat-o, iată, de 18 ani. Este stăpânită de un duh care o îmbolnăveşte. Orice boală poate avea o origine duhovnicească şi un caracter duhovnicesc. Această infirmitate este simptomatică: Satana ne împiedică să ne ridicăm, să stăm drepţi (= înviaţi) şi să privim către Cer. Îi împiedică pe oameni şi să se privească unii pe alţii: Iadul este un pustiu al singurătăţii în care nimeni nu se priveşte în ochi.

Ortodoxia occidentală (I): p. Noël Tanazacq

Comunitatea de rit apusean, care a luat numele de Biserica Ortodoxă din Franţa (ECOF) a intrat în legătură cu Arhiepiscopul Ioan Maximovici de la San Francisco (1896-1966) al Bisericii Ruse în Afara Graniţelor (care avea să-l canonizeze în 1994) prin intermediul unui ascet de la Muntele Athos care avusese arătarea acestuia în rugăciune. Sf. Ioan a studiat toate textele liturgice ale ECOF, a slujit liturghia după vechiul rit al Galilor restaurat, şi a binecuvântat în întregime ritul în 1961.

Fragmente neodihnite: selecţie de Daniel Chira

Andrei Pleşu - Ernest Bernea - Patericul Egiptean - Mitropolitul

Antonie de Suroj - Pildele lui Solomon

Întâlnim oameni extraordinari şi nu percepem şansa de a-i fi întâlnit... Interlocutorul optim e în faţa noastră şi nu-l recunoaştem, bucuria vindecătoare ne stă în preajmă şi n-o recunoaştem, drama transfiguratoare trece pe lângă noi şi n-o recunoaştem. Suntem înconjuraţi de semne pe care nu le recunoaştem ca semne, de apeluri pe care nu le înregistrăm, de prilejuri care ne scapă…

Într-un anumit sens, Noul Testament este istorisirea trecerii - nerecunoscute - prin lume a lui Dumnezeu. Pe Iisus, dincolo de cercul restrâns al câtorva discipoli (şi ei ezitanţi la răstimpuri), nu-L recunoaşte nimeni ca fiind ceea ce este. (Andrei Pleşu)

Lumea de dinlăuntru: Viorel Ştefăneanu

Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi (II)

A-i acuza pe ceilalţi este un procedeu comod şi la îndemâna oricui de a întreţine iluzia că răul vine întotdeauna de la altul şi din afară noastră, aşa încât nu ne mai dăm osteneala să ne cercetăm pe noi înşine şi să stârpim răul ce se află în noi: De ce îi osândim pe fraţii noştri? Pentru că nu ne străduim să ne cunoaştem pe noi înşine. Cine este prins cu cercetarea şi cunoaşterea de sine, acela n-are timp să ia seama la alţii. (Sf. Serafim de Sarov)

A fi împreună cu celălalt: Iuliana Trancă

Orice ieşire din cele ale noastre în întâmpinarea celuilalt presupune o expunere a noastră, o anumită vulnerabilitate, pentru că nu e sigur că vom putea renunţa, fie şi pentru câteva zile, la comoditățile cu care suntem obişnuiţi, de orice natură ar fi ele (cazare, masă, transport etc.).

Pagina de istorie: Ioana Georgescu-Tănase

Introducerea tiparului şi primele cărţi tipărite în Ţara Românească şi în Transilvania (sec. XVI)

Primele traduceri în limba română, tipărite de diaconul Coresi, sunt produse în Transilvania, la Braşov, unde acesta a găsit un teren propice pentru difuzarea cărţii în limba română, în contextul în care doar greaca şi slavona erau limbile de cultură în lumea ortodoxă.

Pagina Nepsis

Congresul Internaţional Nepsis, Roma 2010: diacon Gheorghe Zavate

Conferinţa Maicii Siluana intitulată „A fi tânăr creştin într-o lume necreştină” a fost o adevărată lecţie de comunicare de la suflet la suflet. De la sufletul celor cu multă experienţă de viaţă (duhovnicească) şi înţelepciune la sufletul tinerilor „căutători de absolut”. Atât în conferinţă cât şi în discuţiile pe seama întrebărilor venite, maica Siluana a vorbit mult despre nevoia persoanei (mai ales tinere) de IUBIRE, nevoie care îndeamnă la o căutare care de multe ori merge în direcţii greşite.

Nepsis în vizită la Asociaţia Tinerilor Ortodocşi Români din Germania (ATORG): Bogdan Grecu

„Cred Doamne, ajută necredinţei mele!” a fost o temă care a invitat la dezbateri despre graniţa dintre credinţă şi necredinţă, despre diferenţa dintre credinţă şi superstiţie, despre relaţiile între „credincioşi” şi „necredincioşi”. Părintele Constantin Necula a fost „solistul”: „Toată lumea crede că dacă te îndoieşti eşti în afara Bisericii.[ ...] Dom’le, mi-e greu să cred, dar când m-am lămurit sunt de nezdruncinat în credinţa asta! Dar până nu-mi lămuresc raţional lucrurile la care inima mă aruncă nu pot să zic în gura mare «chiar cred în treaba aceasta.» [...] Pocăinţa este legată de îndoială şi de ieşirea din îndoială. Doar când eşti convins că Dumnezeu care-i înaintea ta e un Dumnezeu viu, abia atunci te comporţi ştiind sigur că Dumnezeu nu poate fi fentat.[ ...] Credinţa înseamnă război împotriva mediocrităţii, în primul rând a propriei noastre mediocrităţi.”

Din viaţa parohiilor: în acest număr vă prezentăm parohia de la Terni, Italia

Sfântul Eligio (Sant'Alò) – ocrotitorul parohiei ortodoxe române din Terni: pr. Vasile Andreca

 Eligio s-a născut la Limoges, Franţa, în anul 590 d.C., într-o familie gallo-romană. Încă de copil a fost încredinţat de către părinţi unui manufacturier (bijutier) care prelucra aurul, pe nume Abone, pentru a deprinde această meserie. A devenit foarte bogat dar toată bogăţia a folosit-o în opere de binefacere: răscumpărare de sclavi, fondarea mai multor mănăstiri şi centre de cultură şi de caritate.

Parohia ortodoxă română Sant’Alò şi Sfânta Parascheva (Terni, Italia): Georgeta Stoica

Cei care vin să se roage sunt oameni simpli, cu sufletul curat, ce şi-au lăsat ţara în speranţa găsirii unui loc de muncă mai bun, pentru a putea asigura celor dragi de acasă, dar mai ales copiilor lor, un trai decent. Munteni, olteni, moldoveni, maramureşeni, bănăţeni, mame, bunici, taţi, nepoţi, tineri, familii de curând întemeiate, nou născuţi aduşi la sfântul altar îşi pleacă capul la rugăciune în fiecare zi de sărbătoare. Duminica biserica este plină iar corul ce acompaniază slujba cu cântecele bisericeşti îţi umple inima de bucurie şi te trimite cu gândul spre casă, la cei dragi. Totul sub îndrumarea atentă şi blândă a Părintelui Vasile Andreca...

Tinerii Nepsis în pelerinaj la Terni, cu ocazia hramului parohiei: Mihai Motfolea

Un grup de tineri din parohiile Italiei Centrale:  Civitavecchia, Roma, Livorno şi Valmontone au făcut un  pelerinaj în parohia ortodoxă română din oraşul Terni, Umbria, cu ocazia sărbătorii hramului acesteia. Aici tinerii au participat la Sfânta Liturghie dând răspunsurile la strană şi s-au închinat la moaştele sfinţilor prezenţi în acest locaş de cult: Sf. Mc. Mina, Sf. Haralambie, Sf. Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ , Sf. Muc. Valentin, care este şi ocrotitorul acestui frumos oraş. Au avut şi bucuria să se închine la racla ce adăposteşte Veşmantul Sf. Cuv. Parascheva de la Iaşi.

Puntea inimilor: pr. Robetro Cherubini

Era începutul lunii noiembrie 2007 şi, în urma unui trist eveniment ce a avut loc la Roma şi despre care presa a vorbit îndelung, Italia fusese străbătută de o campanie de presă ostilă poporului român. Comunitatea noastră catolică, Sfânta Cruce, se află în acelaşi cartier cu biserica Sfântul Alò, în care se întâlneşte la rugăciune comunitatea ortodoxă românească. Nu puteam fi de acord ca răul să creeze o ruptură atât de nedreaptă şi de detestabilă între ucenicii aceluiaşi Hristos şi locuitorii aceluiaşi oraş. În acord cu părintele Vasile am săvârşit Dumnezeiasca Liturghie fiecare în propria biserică, iar apoi comunitatea catolică din parohia Sfânta Cruce a mers în procesiune către biserica Sfântul Alò, pentru a încheia împreună slujba cu fraţii ortodocşi prin binecuvântarea dată împreună de preoţii parohi ai celor două comunităţi.