Hristos cel înviat din morţi ne-a dăruit viaţa veşnică
„Oamenii L-au condamnat pe Dumnezeu la moarte. Dar Dumnezeu, prin Învierea Sa, a «condamnat» oamenii la nemurire. În schimbul loviturilor, el le-a dat săruturi, în schimbul batjocoririlor, binecuvântări, iar în schimbul morÅ£ii Sale le-a dat viaÅ£a veÅŸnică. Ura oamenilor faţă de Dumnezeu n-a fost niciodată mai mare ca atunci când L-au răstignit, iar dragostea lui Dumnezeu pentru oameni nu s-a arătat niciodată mai deplin decât atunci când a înviat. Oamenii au voit să facă din Dumnezeu o fiinţă muritoare, dar, prin Învierea Sa, El i-a făcut pe oameni nemuritori. Dumnezeu Cel răstignit a înviat ÅŸi a ucis moartea. Nu mai există moarte. (...) Prin Învierea Sa, Dumnezeu-Omul a deschis oamenilor calea vieÅ£ii veÅŸnice. (...) Tot aÅŸa cum până la Învierea lui Hristos era firesc ca omul să fie muritor, în acelaÅŸi fel, după Înviere, destinaÅ£ia firească a omului este viaÅ£a veÅŸnică." SFÂNTUL IUSTIN POPOVICI, Omul si Dumnezeu-Omul
Ce ar fi existenÅ£a omenească fără Învierea lui Hristos? O rătăcire istovitoare ÅŸi zadarnică într-un pustiu de dimensiuni planetare, în care toate căile duc la moarte: „M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare ÅŸi iată: totul este deÅŸertăciune ÅŸi vânare de vânt” (Ecl. 1, 14). Care ar fi... Citeste articolul
Singurul Prieten al omului
„Oamenii ÅŸi neamurile, popoarele ÅŸi rasele, cu toÅ£ii fără deosebire se află înhămaÅ£i în jugul timpului ÅŸi spaÅ£iului. ÎncovoiaÅ£i zi ÅŸi noapte sub greutatea poverii (...), ei se târăsc, se clatină, (...) se prăbuÅŸesc ÅŸi pier. (...) Aceasta este făptura omenească, aceasta este lumea, când nu le simt prin Hristos, când nu le văd întru Hristos. Dar cu El totul se schimbă: ÅŸi eu, ÅŸi lumea din jurul meu. De îndată ce Îl întâlnim, curge în om un ÅŸuvoi cu totul nou, ceva ce n-am simÅ£it niciodată, nici n-am imaginat sau cunoscut. (... ) Atunci răsună în toate adâncurile lumii ÅŸi în străfundurile omului un glas binefăcător ÅŸi blând (...) care îi salvează pe cei căzuÅ£i, vindecă orice rană, alină orice suferinţă, uÅŸurează orice povară ÅŸi îndulceÅŸte orice amărăciune; astfel ne grăieÅŸte singurul Prieten al omului: «VeniÅ£i la mine, toÅ£i cei osteniÅ£i ÅŸi împovăraÅ£i, ÅŸi eu vă voi da odihnă» (Mt 11,28)." SFÂNTUL IUSTIN POPOVICI, Omul si Dumnezeu-Omul
ToÅ£i prietenii pe care îi avem în această lume sunt prietenii făpturii noastre muritoare. Dar omul trupesc, care se veÅŸtejeÅŸte cu timpul ÅŸi cunoaÅŸte soarta unui osândit la moarte, nu este fiinÅ£a noastră reală. Trupul nostru vizibil nu este decât veÅŸmântul vremelnic ÅŸi pieritor al omului lăuntric, veÅŸnic ÅŸi nemuritor, căci a... Citeste articolul
Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Mc. 13, 31)
„Niciunul din lucrurile care au un început, un mijloc si un sfârÅŸit nu exclude cu desăvârsire atributul relaÅ£iei. Dar Dumnezeu, Care în toate cele Se află infinit mai presus decât orice fel de relaÅ£ie, nu are, bineînÅ£eles, nici început, nici mijloc, nici sfârsit, nici absolut nimic din ceea ce poate fi considerat atributul relaÅ£iei. (...) Veacurile, timpurile si locurile aparÅ£in lucrurilor care sunt în relaÅ£ie unele cu altele. Fără acestea nimic nu poate exista din cele ce sunt întocmite numai cu acestea. Dar Dumnezeu nu aparÅ£ine lucrurilor care sunt în relaÅ£ie unul cu altul. (... ) Deci dacă răsplata celor demni de aceasta este Dumnezeu Însusi, cel care este demn de a primi harul Domnului va fi mai presus decât toate veacurile, decât toate timpurile si toate locurile. Sălasul lui va fi Dumnezeu Însusi, asa cum a fost scris: «Fii mie Dumnezeu apărător si loc întărit, ca să mă mântuiesti» (Ps. 70, 3)." SF. MAXIM MÄ‚RTURISITORUL, Cele 200 capete despre teologie
Desacralizarea lumii moderne, în care ateismul si indiferenÅ£a religioasă au luat proporÅ£ii mondiale, provine din faptul că raÅ£iunea omenească a fost ridicată la rangul de autoritate supremă a cugetului nostru, iar ÅŸtiinÅ£ele materiei sunt considerate ca fiind singura sursă reală si incontestabilă a adevărului. Dacă Dumnezeu nu poate fi aflat pe această cale,... Citeste articolul
Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte (Matei 2, 10)
„Noi, cei ce aparÅ£inem în acelaÅŸi timp – mai bine zis, în paralel – de două lumi, de cea de sus ÅŸi de cea de jos, suntem oarecum împărÅ£iÅ£i de-a lungul întregii noastre vieÅ£i pământeÅŸti. Tânjim către viaÅ£a veÅŸnică, având înaintea noastră chipul fiinţării dumnezeieÅŸti, neschimbată în desăvârÅŸirea sa, iar în acelaÅŸi timp ne afundăm în grija celor pământeÅŸti, nefiind în putere a defăima cerinÅ£ele acestei vieÅ£i. «AÅŸtept învierea morÅ£ilor.» Numai ea, cea aÅŸteptată veÅŸnică viaţă, este adevărata viaţă. (...) Când «Dumnezeu va fi toate întru toÅ£i» (1 Cor. 15, 28), atunci ÅŸi noi ne vom arăta ca stăpânind veÅŸnicia, iar de acum nu în parte, ci în deplinătate. Către această «margine a doririlor» năzuieÅŸte sufletul. De-abia atunci va fi cu putinţă bucuria cea de nimic întunecată.” ARHIMANDRITUL SOFRONIE, Scrisori de la Athos
Steaua din Betleem nu este un corp ceresc ca oricare altul. Este absolut inutil să încercăm să identificăm – aÅŸa cum au încercat unii astronomi – sursa materială a acestei lumini miÅŸcătoare. Steaua de la Betleem este un semn trimis de Dumnezeu, iar lumina ei nu este un fenomen astronomic, ci o revelaÅ£ie a FiinÅ£ei dumnezeieÅŸti, care nu poate... Citeste articolul
Idolatria materiei
„Evul Mediu, Antichitatea ÅŸi chiar întreaga omenire, de la primii ei paÅŸi ÅŸovăielnici, au trăit cu convingerea unui suflet esenÅ£ial, în vreme ce epoca modernă a zămislit, începând cu a doua jumătate a secolului XIX, o psihologie fără suflet. Sub influenÅ£a materialismului ÅŸtiinÅ£ific, tot ce nu poate fi văzut cu ochii sau atins cu mâna este supus îndoielii sau poate chiar deveni un motiv de defăimare, sub acuzaÅ£ia de metafizică. De acum înainte este considerat «ÅŸtiinÅ£ific», deci demn de crezare, numai ceea ce se manifestă sub o formă materială sau ceea ce poate fi dedus din cauze accesibile simÅ£urilor. (...) Ce este oare, în fond, această materie atotputernică? Nimic altceva decât un alt Dumnezeu creator, dar acum despuiat de trăsăturile lui antropomorfice" C.-G. JUNG, Omul în căutarea sufletului său
„Materialismul nu are nimic material”,afirma pe bună dreptate Heidegger. Într-adevăr, materialismul este o manifestare a spiritului omenesc, o viziune a lumii ÅŸi o teorie intelectuală fondată nu pe materie, ci pe ideea de materie, care, ca orice idee, nu are nicio substanţă materială. Marx însuÅŸi, tatăl materialismului aÅŸa-zis... Citeste articolul
Gândesc, deci Dumnezeu există (I)
„Nu trebuie să-mi închipui că a gândi infinitul nu este o adevărată idee, ci numai negarea a ceea ce este finit, tot aÅŸa cum nu concep odihna ÅŸi întunericul ca fiind contrarul miÅŸcării ÅŸi al luminii. Dimpotrivă, văd cât se poate de limpede că substanÅ£a infinită conÅ£ine mai multă realitate decât substanÅ£a finită, ÅŸi prin urmare, că am avut într-un anume fel în mine mai întâi ideea infinitului ÅŸi nu a finitului, adică a lui Dumnezeu, înainte de a mea însumi. Căci cum ar fi cu putinţă să cunosc îndoiala ÅŸi dorinÅ£a, adică faptul că îmi lipseÅŸte ceva ÅŸi nu sunt cu totul desăvârÅŸit, dacă nu aÅŸ fi avut în mine ideea unei fiinÅ£e mai desăvârÅŸite decât mine, în comparaÅ£ie cu care pot cunoaÅŸte defectele naturii mele? Åži nu putem spune că ideea de Dumnezeu este falsă, neavând nicio realitate materială ÅŸi că deci ea provine din neant (...). Dimpotrivă, această idee fiind cât se poate de clară ÅŸi evidentă ÅŸi conÅ£inând în sine mai multă realitate obiectivă decât oricare alta, nu există niciuna care să fie mai adevărată, nici mai puÅ£in bănuită de a fi eronată sau falsă. Ideea, vă spun, a acestei fiinÅ£e desăvârÅŸite în cel mai înalt grad este cu totul adevărată (...)" DESCARTES, MeditaÅ£ii
NoÅ£iunea de Dumnezeu, ne spune Descartes, este adevărul cel mai evident ÅŸi fundamental pe care-l descoperă cugetul omenesc atunci când se observă pe sine însuÅŸi ÅŸi când observă lumea înconjurătoare. Din momentul în care apariÅ£ia conÅŸtiinÅ£ei de sine ÅŸi a gândirii a dat naÅŸtere speciei omeneÅŸti, primii oameni au înÅ£eles... Citeste articolul
Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău (Mt. 22, 37)
„A-L slăvi pe Dumnezeu este folositor omului, nu lui Dumnezeu. (...) Nimeni nu va putea, necinstindu-L pe Dumnezeu, să-L păgubească cu ceva ÅŸi nimeni nu va putea, lăudându-L, să-L facă să apară mai strălucitor. (...) Oamenii care Îl preamăresc potrivit cu vrednicia Sa, sau mai bine spus după cât le stă lor în putere să Îl preamărească - căci vrednicia Sa nicicând nu va putea fi preamărită îndeajuns -, obÅ£in folos din lauda pe care o aduc. În schimb, cei ce Îl hulesc ÅŸi dispreÅ£uiesc îÅŸi pun în primejdie propria lor mântuire. (...) Să-L chemăm, aÅŸadar, pe Dumnezeul de negrăit, Cel care nu poate fi gândit, nici văzut ÅŸi nici înÅ£eles; pe Cel care înfrânge puterea limbii omeneÅŸti, Cel care este dincolo de înÅ£elegerea cugetului muritor, pe Cel nedezvăluit îngerilor, Cel pe care serafimii nu Îl pot contempla, heruvimii nu Îl pot pricepe (...), fiindu-le cunoscut numai Fiului ÅŸi Duhului.." SFÂNTUL IOAN GURÄ‚ DE AUR, Despre necunoaÅŸterea lui Dumnezeu
Cea dintâi ÅŸi cea mai mare poruncă propovăduită de Hristos, atât prin cuvânt, cât ÅŸi prin faptele Sale ÅŸi jertfa Sa pe cruce, pare a fi ÅŸi cel mai greu – dacă nu chiar imposibil – de pus în practică. Este cu neputinţă unui orb să aprecieze frumuseÅ£ea naturii sau a unei opere de artă, iar un surd nu poate nicidecum... Citeste articolul
Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta (In. 18, 36)
„Lumea este o prostituată care îi ademeneÅŸte pe cei care o privesc ÅŸi jinduiesc după frumuseÅ£ea ei. Cel care s-a lăsat amăgit ÅŸi a căzut în robia dorinÅ£elor lumeÅŸti nu mai poate scăpa din mrejele lor până în ceasul morÅ£ii. Numai atunci, în momentul în care lumea îi răpeÅŸte totul, îl lasă gol ÅŸi-l dă pe uşă afară din casa ei, omul cunoaÅŸte înÅŸelăciunea ÅŸi minciuna ei. Iar când se străduieÅŸte să iasă din întunericul acestei lumi, care de fapt se află în el însuÅŸi, el nu-i poate vedea capcanele. Astfel încât lumea îi Å£ine în puterea ei nu numai pe adepÅ£ii ÅŸi copiii ei, cei care sunt legaÅ£i de ea, dar ÅŸi pe asceÅ£ii care refuză bunurile lumeÅŸti (...). Iată, lumea îi hăituieÅŸte pretutindeni cu lucrările ei, îi striveÅŸte, îi calcă sub picioarele ei.” SF. ISAAC SIRUL, Cuvântări duhovniceÅŸti
Ceea ce numim în mod obiÈ™nuit „lume”, în sensul laic al cuvântului, noÅ£iune care cuprinde totalitatea lucrurilor exterioare, accesibile simÅ£urilor si inteligenÅ£ei noastre, nu este decât o creaÅ£ie imaginară a minÅ£ii omenesti. Căci Duhul lui Dumnezeu este singura substanţă reală a tot ce există, fără de care nimic – nici... Citeste articolul
Bucuraţi-vă pururea (I Tes. 5, 16)
„Domnul nostru este singurul izvor de bucurie al îngerilor, al lumii ÅŸi al oricărui suflet care-L caută din toată inima. Numai El Se află în veÅŸnicie. Putem căuta mângâiere pe acest pământ, pe lângă cei apropiaÅ£i nouă, dar aceasta nu poate fi decât un lucru limitat, datfiind că suntemfăpturi create, limitate în timp ÅŸi spaÅ£iu, care nu pot cuprinde veÅŸnicia. Numai Dumnezeu poate să împlinească toate năzuinÅ£ele sufletului omenesc. Chiar dacă suntem făpturi create între anumite limite, noi toÅ£i căutăm veÅŸnicia, iar această veÅŸnicie – altfel spus, bucuria veÅŸnică, viaÅ£a veÅŸnică, ÅŸi toate lucrurile veÅŸnice de care vom dispune – nimeni pe pământ, nici cel mai apropiat ÅŸi altruist om, nu ne-o poate oferi. (...) Dumnezeu este mângâierea ÅŸi bucuria tuturor. De aceea vă doresc să dobândiÅ£i pacea ÅŸi bucuria Domnului. În vremurile schizofrenice în care trăim, nimic nu este mai important decât pacea inimii ÅŸi a cugetului, pacea lui Dumnezeu.” STAREÅ¢UL TADEI, Pace si bucurie în Duhul Sfânt
Omul fără Dumnezeu nu poate afla niciunde bucuria deplină ÅŸi pacea sufletului. Åži totuÅŸi vedem in jurul nostru mulÅ£i oameni care par a trăi fericiÅ£i ÅŸi in bună inÅ£elegere cu semenii lor, fără să le pese câtuÅŸi de puÅ£in de Dumnezeu ÅŸi de mântuirea sufletului. A se crede fericit fără Dumnezeu este o amăgire de aceeaÅŸi natură cu cea a... Citeste articolul
Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând
„Scopul creÅŸtinismului nu este de a ajuta oamenii să se împace cu ideea morÅ£ii, ci de a le dezvălui adevărul asupra vieÅ£ii ÅŸi asupra morÅ£ii, pentru a fi mântuiÅ£i prin acest adevăr. (...) Dacă scopul creÅŸtinismului ar fi de a-i elibera pe oameni de spaima morÅ£ii, de a-i împăca, aÅŸadar, cu moartea, nu am avea nicidecum nevoie de creÅŸtinism, dat fiind că toate celelalte religii au făcut deja acest lucru (...). Iar secularizarea este pe cale de a zămisli un om care va muri cu veselie ÅŸi în mod colectiv, pentru triumful unei cauze, oricare ar fi ea. CreÅŸtinismul nu este împăcarea cu moartea. El este revelaÅ£ia morÅ£ii, ÅŸi el revelează moartea pentru că este revelaÅ£ia vieÅ£ii. Hristos este această viată. Si numai dacă Hristos este viată,moartea este aÅŸa cum o defineÅŸte creÅŸtinismul: un vrăjmaÅŸ care trebuie nimicit, ÅŸi nu un «mister» ce trebuie elucidat" PÄ‚RINTELE ALEXANDRE SCHMEMANN, Pentru viaÈ›a lumii
Moartea este pretutindeni prezentă, înlăuntrul nostru ÅŸi în afară. Toate făpturile vii, toate fiinÅ£ele omeneÅŸti, toÅ£i pruncii nou-născuÅ£i, părinÅ£ii, fraÅ£ii, surorile, copiii noÅŸtri, toate popoarele, toate naÅ£iunile lumii, toÅ£i locuitorii pământului, apelor ÅŸi văzduhului, toÅ£i fără excepÅ£ie sunt contaminaÅ£i de... Citeste articolul
Viata omenească nu este decât o îndelungă ispită (II)
„În călătoria ei în această lume, viaÅ£a noastră nu poate fi ferită de încercarea ispitei, căci progresul nostru duhovnicesc se realizează prin punerea noastră la încercare; nimeni nu se poate cunoaÅŸte pe sine fără a fi pus la încercare, nu poate fi încoronat fără a învinge, nu poate învinge fără luptă, ÅŸi nu poate lupta fără a fi întâlnit duÅŸmanul ÅŸi ispita (...). Citim în Evanghelie că Domnul nostru Iisus Hristos a fost El ÎnsuÅŸi ispitit în pustie de diavol (...). Întru Hristos tu erai cel ispitit, căci Hristos S-a întrupat în carnea ta, ca să te mântuiască; a luat asupra Lui moartea ta, pentru a-Å£i da viaÅ£a; a primit de la tine înjosirea pentru a-Å£i da mărirea; deci a luat de la tine ispita pentru a-Å£i da biruinÅ£a. Dacă întru El suntem ispitiÅ£i, întru El vom învinge pe cel rău.” (SFÂNTUL AUGUSTIN - Despre Psalmul 60)
Tot ce există în această lume, împrejurul sau înlăuntrul nostru, poate fi un mod de a ne apropia de Dumnezeu sau, dimpotrivă, de a ne a depărta de El: „Ochiul Å£i-a fost dat pentru ca, privind zidirea, să-l preamăreÅŸti pe Ziditor ÅŸi pe Cârmuitor, dar dacă nu te slujeÅŸti bine de ochiul tău, el devine un prilej de desfrânare. Limba Å£i-a... Citeste articolul
Viata omenească nu este decât o îndelungă ispită (I)
„Atunci când mă voi fi legat de Tine cu toată fiinÅ£a mea, durerea ÅŸi truda nu vor mai exista nicicând ÅŸi niciunde pentru mine; viaÅ£a mea, în întregime plină de Tine, va fi atunci adevărata viaţă (...); dar, nefiind încă plin de Tine, sunt o povară pentru mine însumi. (...) Vai! Doamne, fie-Å¢i milă de mine! Mâhnirea mea cea rea se luptă cu sfânta bucurie, ÅŸi nu ÅŸtiu care din două va ieÅŸi biruitoare. Vai! Doamne, fie-Å¢i milă de mine! Iată rănile mele, nu Å¢i le ascund. Tu eÅŸti medicul, eu sunt bolnavul, Tu eÅŸti preamilostiv, eu sunt un netrebnic. ViaÅ£a omului pe pământ nu este oare o ispită? (...) Vai ÅŸi amar de bogăţiile lumeÅŸti, căci ne temem de primejdie ÅŸi bucuria ne este umbrită! Vai ÅŸi amar de poverile lumeÅŸti, de trei ori vai ÅŸi amar, căci dorim fericirea, dar încercările sunt grele ÅŸi ne sfarmă stăruinÅ£a! ViaÅ£a omului pe pământ nu este oare o încercare neîntreruptă?’’ (SFÂNTUL AUGUSTIN – Mărturisiri)
Se spune deseori, ÅŸi pe bună dreptate, că viaÅ£a e o luptă: „Oare omul pe pământ nu este ca într-o slujbă ostăşească...?” (Iov 7, 1). Dar care este scopul acestei lupte, ce vrem să dobândim, împărăţia acestei lumi sau Împărăţia Cerurilor? OstaÅŸii care suntem sub ce flamură luptă, cea a lui Dumnezeu sau cea... Citeste articolul
Cel care Este, astăzi s-a născut
„Cel care Este, astăzi s-a născut! Cel care Este a devenit ceea ce nu era. El era Dumnezeu, si a devenit om, fără a înceta de a fi Dumnezeu. (...) Cu adevărat Dumnezeu, fiind zămislit de un Dumnezeu, cu adevărat om, fiind născut dintr-o fecioară. (...) Tatăl a zămislit fără să piardă nimic din substanÅ£a lui, fecioara a născut fără să piardă nimic din neprihănirea ei feciorelnică. (...) Zămislirea dumnezeiască nu poate fi explicată, naÅŸterea trupească nu trebuie cercetată. Åžtiu că o fecioară a dat naÅŸtere Cuvântului în această zi, ÅŸi am credinÅ£a că Dumnezeu L-a zămislit înainte de veacuri. (...) FiinÅ£a care există se arată ÅŸi apare, cel care nu există trece de la nefiinţă la existenţă.” Sf. Ioan Gură de Aur - „OMILIE DESPRE ÎNTRUPAREA CUVÂNTULUI”
Acest fenomen biologic pe care-l numim „naÅŸtere" nu este, la drept vorbind, începutul vieÅ£ii, ci primul pas către moarte: „Omul începe să moară atunci când începe să trăiască” (Sf. Nicodim Aghioritul). Din punct de vedere biologic, forÅ£ele morÅ£ii sunt infinit mai puternice decât forÅ£ele vieÅ£ii, dat fiind că... Citeste articolul
Rugați-vă neîncetat
(1 TESALONICIENI 5, 17) „Cel care Îl iubeÅŸte pe Domnul îÅŸi aminteÅŸte de El în orice vreme, iar amintirea de Dumnezeu dă naÅŸtere rugăciunii. Dacă nu-ti aminteÅŸti de Domnul, nu te vei putea ruga. Fără rugăciune, sufletul nu se va menÅ£ine în iubirea lui Dumnezeu, căci numai prin rugăciune se pogoară harul Duhului Sfânt. Prin rugăciune omul se păzeÅŸte de păcat, căci duhul omului aflat în stare de rugăciune se contopeÅŸte cu Dumnezeu. El stă cu smerenie în faÅ£a Domnului pe Care sufletul lui Îl cunoaÅŸte. (...) Dumnezeu dăruieÅŸte rugăciunea celui ce se roagă, dar rugăciunea pe care o facem numai din obiÅŸnuinţă, fără a avea inima frântă din pricina păcatelor noastre, nu este primită de Domnul. ( ... ) Bisericile ne sunt date pentru rugăciune (...), dar tu nu poÅ£i lua biserica cu tine ÅŸi nici nu ai întotdeauna cărÅ£i, în vreme ce rugăciunea lăuntrică este întotdeauna cu tine. (... ) Pentru cel care se roagă înlăuntrul sufletului, lumea întreagă devine un templu,” SFÂNTUL SILUAN, „Scrieri - Despre rugăciune”
Dacă observăm gândurile ÅŸi simţămintele ce se perindă în mintea ÅŸi în inima noastră de-a lungul zilei, vom putea cunoaÅŸte cu uÅŸurinţă care este stăpânul pe care am ales să-l slujim: Dumnezeu sau Mamona. Această alegere inevitabilă ÅŸi permanentă între două forÅ£e de atracÅ£ie opuse care se exercită asupra... Citeste articolul
Ce este Adevărul? (II)
„EsenÅ£a omului nu se află în materia din care a fost făcut, ci în Arhetipul după care a fost modelat ÅŸi către care năzuieÅŸte. (...) Ceea ce înseamnă că adevărul ontologic al omului nu se află în el însuÅŸi (...).Hristos este de la bun început scopul pentru care a fost făcut omul, a cărui regulă ÅŸi menire finală constă în faptul «de a fi capabil să-l primească pe Dumnezeu» (N. Cabasilas) (...)Făcut după chipul lui Dumnezeu, omul este o făptură concretă din punct de vedere teologic. Pentru a exista cu adevărat, el trebuie clipă de clipă să fie ÅŸi să trăiască centrat pe Dumnezeu. Dacă-L reneagă pe Dumnezeu, el se reneagă pe sine însuÅŸi. Atunci când trăieÅŸte centrat pe Dumnezeu, el îÅŸi justifică existenÅ£a la infinit, creÅŸte ÅŸi se prelungeÅŸte în veÅŸnicie". PANAYOTIS NELLAS, „ViaÅ£a îndumnezeită”, Ed. Cerf, 1989
Adevărul creÅŸtin conform căruia fiinÅ£a reală a omului nu este trupul de carne, ci fiinÅ£a lui spirituală, făcută după chipul ÅŸi asemănarea lui Dumnezeu, este diametral opus aÅŸa-numitelor adevăruri ÅŸtiinÅ£ifice, care nu cunosc ÅŸi nu vor să admită decât substanÅ£a materială a lucrurilor ÅŸi fiinÅ£elor. Astfel se explică faptul... Citeste articolul
Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana
O nouă etapă în renovarea și amenajarea „Mănăstirii Sfântului...
Congresul Tinerilor NEPSIS Spania
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team