Eu sunt lumina lumii (Ioan 8, 12)
Dumnezeu este lumină, o lumină infinită, de necuprins cu mintea. În El sălășluieÈ™te lumina, unică în unitatea naturii divine È™i indivizibilă în Persoanele divine. Tatăl este lumină, Fiul este lumină, Sfântul Duh este lumină, cele Trei Persoane sunt o singură lumină, simplă, armonioasă, în afară de timp, veÈ™nică È™i preaslăvită. Tot ce vine de la Dumnezeu este lumină, fiind născut din lumină. ViaÈ›a însăși este lumină, o lumină fără sfârÈ™it. Dragostea, pacea, adevărul, Împărăția cerurilor sunt lumină. (…) Iisus Hristos, Mântuitor È™i Rege al lumii, este lumină. StareÈ›ul Tadei, „Pace È™i bucurie întru Duhul Sfânt”
Simbolismul luminii È™i al întunericului ocupă un loc central în toate culturile religioase ale lumii, creÈ™tine sau nu, pentru că acest simbolism corespunde unei realități în acelaÈ™i timp exterioare È™i lăuntrice, pe care fiinÈ›a umană o cunoaÈ™te de‑a lungul întregii sale existenÈ›e pământeÈ™ti. AlternanÈ›a luminii soarelui È™i a... Citeste articolul
Sfântul care se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema (Luca 1, 35)
Oare nu pentru noi Dumnezeu, Cuvântul veÈ™nic al Tatălui cel veÈ™nic, primind naÈ™terea, a locuit în sânul neprihănit al Fecioarei È™i s-a făcut carne cu adevărat? (…) El, care este nefăcut, È™i nu numai aceasta, dar chiar făcător È™i făuritor al întregii CreaÈ›ii, n-a acceptat oare să se manifeste printre cei făcuÈ›i pentru a ne face părtaÈ™i firii lui nefăcute (cf. 2 Petru 1, 4)? El, care este imaterial È™i necorporal, nu a găsit oare de cuviință să devină trup È™i carne pentru a ne ridica deasupra acestor trupuri È™i cărni stricăcioase, îmbrăcându-ne trupurile cu nestricăciune È™i dăruind cărnii noastre nemurirea? Sf. Sofronie al Ierusalimului, Predică despre naÈ™terea Mântuitorului nostru
NaÈ™terea Fiului lui Dumnezeu pe pământ în trupul unui copilaÈ™ este un eveniment istoric adeverit de martori oculari È™i de autorii Evangheliilor, dar, în acelaÈ™i timp, ÅŸi o taină care depășeÈ™te puterea de înÈ›elegere a minÈ›ii omeneÈ™ti: „Dumnezeu devine copil È™i este purtat în braÈ›ele unei mame. El, care hrăneÈ™te toată... Citeste articolul
Hula împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertată (Matei 12, 31)
De unde am învățat noi despre Dumnezeu, de unde am învățat despre întreaga lume, de unde am învățat despre noi înÈ™ine lucruri adevărate È™i neîndoielnice? Cine ne‑a învățat toate acestea, dacă nu Duhul Sfânt? Prin învățătura lui am cunoscut că Dumnezeu este Cel ce este cu adevărat. Cel ce este întotdeauna. Cel ce este statornic È™i neschimbător, căci El nu a luat ființă din neant È™i nu se duce în neant. (...) InteligenÈ›a supremă, binele cel mai înalt, natura mai mult decât vie È™i mai mult decât divină, care nu admite absolut nicio contradicÈ›ie, nu poartă nicidecum în ea bunătatea ca pe o însuÈ™ire, ci ca pe însăși esenÈ›a ei. De aceea tot ce putem concepe ca fiind bun se află în ea. (...) ViaÈ›a este de asemenea în ea sau, mai bine zis, ea însăși este viaÈ›a. Sf. Grigorie Palama, „Filocalia”, 150 de capete
InteligenÈ›a este prezentă pretutindeni în natură È™i în univers sub o infinitate de forme. Toate fenomenele fizice, chimice, biologice, astronomice etc. sunt determinate de legi atât de precise, încât pot fi de multe ori exprimate prin formule matematice. Vedem aici dovada incontestabilă a unei inteligenÈ›e active È™i atotÈ™tiutoare, integrată în toate... Citeste articolul
Înțelepciunea care vine de sus
Calea lui Hristos È™i prezenÈ›a lui în lume răstoarnă criteriile È™i valorile omeneÈ™ti, de aceea Scriptura pare străină lumii. Domnul însuÈ™i zice: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi (Ioan, 9, 39). Lumina pe care Hristos a adus-o în lume este de aÈ™a natură încât cei ce cred că văd È™i sunt înÈ›elepÈ›i cu de la sine putere rămân pe veci orbi, iar cei ce nu văd È™i înÈ›eleg că sunt orbi, aceia văd cu adevărat. Arhimandritul Zaharia Zaharou, Omul cel tainic al inimii
NecredincioÈ™ii spun adesea: „Nu cred decât ce văd.” Orbirea lor se aseamănă cu a unui analfabet care vede cât se poate de bine literele tipărite pe paginile unei cărÈ›i, dar este incapabil să descifreze sensul lor, care este nevăzut. Orbirea lui nu vine de la ochi, ci de la duhul lui. Tot aÈ™a, cei care vor să cunoască adevărul cercetând lumea... Citeste articolul
În Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri
„Pe toate căile vieÈ›ii noastre sunt răspândite la tot pasul cruci cât se poate de complicate È™i felurite, care se întâlnesc aproape la orice pas: necazuri, nevoi, nenorociri, boli, pierderi ale celor apropiaÈ›i, nereuÈ™ite la serviciu, lipsuri È™i pagube de tot felul, neplăceri în familie (…), soarta pământească a fiecăruia este mai mult sau mai puÈ›in grea. (…) ÎÈ›i este greu, dar treci prin asta întâmplător? Există Domnul, care te priveÈ™te È™i poartă grijă de tine părinteÈ™te. El È›i‑a trimis necazul. (…) Deci ia seama È™i poate că vei vedea planurile cele bune pe care le are Dumnezeu cu tine în necazul ce te‑a ajuns. (…) Iar dacă nu vei vedea ce anume vrea să‑ți dăruiască Dumnezeu prin necazul tău, dă imbold în inima ta, fără a mai analiza, credinÈ›ei de ordin general că toate sunt de la Dumnezeu È™i că tot ce vine de la El este spre binele nostru.” Sf. Teofan Zăvorâtul, „Răspunsuri la întrebările intelectualilor”, vol. 2
SuferinÈ›a îl însoÈ›eÈ™te pe om de‑a lungul întregii sale vieÈ›i, fie că e credincios, necredincios, vinovat sau nevinovat, tânăr sau bătrân, bogat sau sărac: „Nu izbăvesc de aceste cruci nici rangul, nici bogăția, nici puterea È™i nici o mărire pământească. Ele s‑au întrepătruns cu viaÈ›a... Citeste articolul
Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine (Apoc 1, 8)
Nu trebuie să se îndoiască creÈ™tinul că Dumnezeul nostru este fără început, fără sfârÈ™it, È™i de aceea e veÈ™nic È™i pururea fiitor. Numai El trăieÈ™te cu adevărat, nu poate să nu existe, esenÈ›a È™i fiinÈ›a Sa sunt viaÈ›a însăși. (…) ViaÈ›a È™i existenÈ›a noastră depind de El ca de viaÈ›a pururi existentă È™i ca de Izvorul vieÈ›ii. El nu poate să nu fie: noi putem să fim sau să nu fim. ViaÈ›a È™i existenÈ›a noastră provin de la El, ca umbra de la copac. (…) Învață de aici că a fi nedespărÈ›it de El înseamnă a avea viață veÈ™nică, iar a te despărÈ›i de El înseamnă moarte veÈ™incă. Sf. Tihon din Zadonsk, „Scrisori din chilie”
ViaÈ›a modernă tinde să acapareze cu totul cugetul, voinÈ›a È™i sufletul omului de astăzi, aÈ™a încât acesta a devenit incapabil să conceapă o altă formă de viață decât existenÈ›a sa lumească. ViaÈ›a muritoare devine astfel un idol care ocupă în întregime cugetul È™i inima omului. Chiar dacă omul pretinde că crede în Dumnezeu... Citeste articolul
Du mă pe calea veșniciei
Vremea este chipul fiinÈ›ei schimbătoare. În fiece schimbare se află un element al suferinÈ›ei È™i chiar al morÈ›ii. Noi, cei ce aparÈ›inem în acelaÈ™i timp – mai bine zis în paralel – de două lumi, de cea de sus È™i de cea de jos, suntem oarecum împărÈ›iÈ›i de‑a lungul întregii noastre vieÈ›i pământeÈ™ti. Tânjim după viaÈ›a veÈ™nică, având înaintea noastră chipul ființării dumnezeieÈ™ti, neschimbată în desăvârÈ™irea sa, iar în acelaÈ™i timp ne afundăm în grija celor pământeÈ™ti, ne fiind în putere de a defăima cerinÈ›ele acestei vieÈ›i. „AÈ™tept învierea morÈ›ilor”. Numai ea, cea aÈ™teptată veÈ™nică viață, este adevărata viață. Arhimandritul Sofronie, NevoinÈ›a cunoaÈ™terii lui Dumnezeu. Scrisori de la muntele Athos
Căderea lui Adam, care a pierdut veÈ™nicia lui Dumnezeu, este o cădere în timp, în modul de existență al lumii pieritoare, în care totul trece, totul este schimbător, totul este supus stricăciunii È™i morÈ›ii. Timpul este contrariul veÈ™niciei È™i al CreaÈ›iei, căci el distruge tot ce a fost, este È™i va fi. Fiecare minut care trece ne răpeÈ™te o... Citeste articolul
Când sunt slab, atunci sunt tare (2 Cor. 12, 10)
Tu spui: „viaÈ›a mea este plină de suferinÈ›e”. Dar eu îÈ›i răspund, sau mai curând Domnul ÎnsuÈ™i îÈ›i spune: „smereÈ™te‑te, È™i vei vedea că încercările tale se vor preschimba în odihnă”. (...) Sufletul omului smerit este ca È™i marea: dacă arunci o piatră în mare, ea tulbură o clipă suprafaÈ›a apei, apoi se cufundă în adâncuri. Tot aÈ™a sunt absorbite ÅŸi suferinÈ›ele în inima omului smerit, căci puterea Domnului este cu el. Sfântul Siluan, „Despre smerenie”. Scrieri
Adevărurile creÈ™tine sunt în totală opoziÈ›ie cu adevărurile acestei lumi. Duhul lumesc susÅ£ine sus ÅŸi tare: „FericiÈ›i cei puternici, cei învățaÈ›i, cei biruitori, cei bogaÈ›i, cei ce se veselesc, cei iubitori de plăceri È™i desfătări trupeÈ™ti”; în timp ce Hristos ne învață exact contrariul: „FericiÈ›i cei săraci... Citeste articolul
Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor (Apoc. 1, 18)
„Dacă prin credinÈ›a în Hristos cineva nu află nemurirea È™i biruinÈ›a asupra morÈ›ii, la ce slujeÈ™te credinÈ›a noastră? Dacă Hristos nu a înviat, aceasta înseamnă că păcatul È™i moartea nu au fost învinse. Și dacă acestea două nu au fost biruite, de ce să credem în Hristos? (…) Dar Hristos a înviat È™i ne‑a dăruit nemurirea. Fără acest adevăr, lumea nu este decât o înÈ™iruire haotică de inepÈ›ii detestabile. Numai triumfătoarea Înviere a minunatului nostru Domn È™i Dumnezeu ne‑a eliberat de absurditate È™i de deznădejde. Căci fără Înviere nu există, nici în cer nici sub cer, un lucru mai absurd decât această lume È™i această viață lipsită de nemurire. (...) Pentru noi, creÈ™tinii, această viață pe pământ este o È™coală unde învățăm cum să dobândim viaÈ›a veÈ™nică.” Sf. Iustin Popovici, Omul È™i Dumnezeul‑Om
După căderea în păcat a lui Adam, omul poartă în el însuÈ™i propria sa distrugere, ca o parte constitutivă a fiinÈ›ei sale, pe care o transmite urmaÈ™ilor lui. AÈ™a încât părinÈ›ii noÈ™tri pământeÈ™ti ne dau în acelaÈ™i timp viaÈ›a È™i moartea: „Omul începe să moară când începe să... Citeste articolul
Vino să ți arăt judecata desfrânatei celei mari (Apocalipsa lui Ioan 17, 1)
Răul nu se află în bunurile materiale, ci în lăcomia sufletului care se leagă de ele. (…) Plăcerile cărnii devin un scop în sine È™i astfel viaÈ›a cărnii se separă de viaÈ›a divină. (…) ViaÈ›a noastră materială, de îndată ce se desprinde de Dumnezeu È™i este considerată ca un scop în sine (Dumnezeu, scopul absolut al tuturor fiinÈ›elor, fiind principiul care trebuie să determine întreaga noastră existență), îÈ™i pierde măsura È™i are tendinÈ›a de a nu mai cunoaÈ™te limite, devine nesătulă, se prezintă ca un vid care nu poate fi umplut, producând astfel suferinÈ›a È™i răul. În Dumnezeu se află limita materiei. Materia separată de Dumnezeu este „infinitul cel rău”, focul nestins, setea nesățioasă È™i chinurile veÈ™nice. Vladimir Soloviov, Fundamentele duhovniceÈ™ti ale vieÈ›ii
Desfrânata cea mare din Apocalipsa lui Ioan, aÈ™ezată pe marile ape care sunt „noroade, gloate, neamuri È™i limbi” (17, 15), ar putea fi considerată ca o emblemă, ca o divinitate a timpurilor moderne È™i a societății de consum, care a atins în zilele noastre proporÈ›ii mondiale. FuncÈ›ionarea acestui tip de societate este bazată pe principiul prostituÈ›iei:... Citeste articolul
Dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric (Mt 6, 23)
„Starea omului influenÈ›ează vederea ochilor, auzul urechilor, care proiectează peste lucruri înfățișări ce răspund stării lui sufleteÈ™ti. (...) AÈ™adar, lumea, într-o măsură considerabilă, ni se prezintă nu cum este ea însăși, ci cum suntem noi. Noi nu vedem în lume ceea ce ea ne oferă, ci mai ales ceea ce căutăm noi, ceea ce punem în ea prin intenÈ›iile noastre. AÈ™teptările mele, la fel ca È™i prejudecățile pe care le am, îmi influenÈ›ează atenÈ›ia È™i îmi organizează decisiv percepÈ›ia asupra lumii. În felul acesta, lumea este tot mai mult un loc al căderii, pentru cel pătimaÈ™, È™i tot mai evident o scară către cer, pentru cel despătimit, obiÈ™nuit să vadă cele duhovniceÈ™ti în ea.” Adrian Sorin Mihalache, EÈ™ti ceea ce trăieÈ™ti
Lumea oamenilor după căderea în păcat a lui Adam nu este cea pe care a făcut-o Dumnezeu, unde totul era aÈ™a cum trebuie să fie È™i nimic nu era rău: „Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse; È™i iată că erau foarte bune.” (Facerea 1, 31). Atunci de unde vine răul È™i cum s-a ivit el în lume, dat fiind că tot ce există a fost făcut de Dumnezeu È™i... Citeste articolul
Slavă Ție, o, Dumnezeule, că S-a Născut Hristos!
Sf. Teofan Zăvorâtul, NaÈ™terea Domnului nostru Iisus Hristos „Sărbătoarea NaÈ™terii, pe care suntem chemaÈ›i să o redescoperim în fiecare an până la sfârÈ™itul vieÈ›ii noastre, în taina sa nesfârÈ™ită, este proslăvirea prezenÈ›ei lui Dumnezeu în om È™i în lume. ViaÈ›a omului, condiÈ›ia omenească, nu sunt absurde, precum nici istoria lumii nu este lipsită de sens. Păcatul e cel care lipseÈ™te omul de sensul vieÈ›ii, aducându‑i suferinÈ›a È™i moartea. Domnul Hristos însă este prezent ca supremul sens a tot ce există. Cuvântul lui Dumnezeu s‑a făcut om, s‑a revelat lumii prin Întrupare È™i prin lucrarea Sfântului Duh (...). În spatele fiecărei realități din această lume È™i în spatele fiecărui eveniment istoric se găseÈ™te un cuvânt al Cuvântului lui Dumnezeu”. Mitropolitul Iosif, „Hristos, văzut È™i nevăzut, prezent în viaÈ›a omului È™i a lumii”
NaÈ™terea lui Hristos printre oameni restabileÈ™te legătura între omul muritor, după căderea în păcat a lui Adam, È™i omul veÈ™nic, aÈ™a cum l‑a făcut Dumnezeu, care poartă în el Duhul Tatălui ceresc. Fără ViaÈ›a pe care numai Hristos ne‑o poate da, nu există o adevărată viață. De aceea, naÈ™terea copilului Iisus este... Citeste articolul
Crucea este principiul mântuirii noastre (Sf. Ioan Gură de Aur, Predică despre Cruce)
„Dacă voieÈ™te cineva să vină după mine, să se lepede de sine însuÈ™i, să‑și ia crucea È™i să mă urmeze” ( Marcu 8,34). Fără Cruce nu putem merge pe urmele Mântuitorului, care È™i‑a purtat Crucea. Și toÈ›i cei care Îl urmeză îÈ™i poartă în mod obligatoriu crucea. Ce este oare această cruce ? Ea cuprinde toate necazurile, durerile È™i nenorocirile de tot felul care se abat dinafară È™i dinlăuntru asupra creÈ™tinului care pășeÈ™te pe calea ascultării poruncilor lui Dumnezeu. (…) Crucea este atât de inseparabilă de creÈ™tin încât acolo unde este un creÈ™tin, este È™i o cruce,iar acolo unde nu este crucem nu este nici creÈ™tin. (…) Bucură‑te să simÈ›i povara Crucii, căci este semnul că mergi pe urmele Domnului, pe calea mântuirii, în drum spre Rai. Îndură încă puÈ›in. Capătul este aproape È™i cununa de slavă!”. Sf. Teofan Zăvorâtul, Fără Cruce, nu putem să‑L urmăm pe Domnul
Fiecare din noi È™i‑a pus într‑o zi sau alta întrebarea de ce există suferinÈ›a. De ce atâtea nenorociri se abat asupra omului: catastrofe naturale, boli ucigătoare, războaie, lagăre de concentrare È™i atâtea alte nenorociri colective È™i individuale, È™i nenorocirea supremă, moartea, care nu cruță nicio ființă vie? RaÈ›iunea... Citeste articolul
Nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii (1 Cor. 1, 25)
„Ce înseamnă a fi nebun întru Hristos? Aceasta înseamnă a liniÈ™ti propriile noastre gânduri atunci când ele rătăcesc fără noimă È™i a goli cugetul nostru, eliberându‑l de orice cunoaÈ™tere lumească, pentru a putea, când ascultăm învățătura lui Hristos, să‑l oferim disponibil È™i curățat cuvintelor dumnezeieÈ™ti pe care trebuie să le primească. Când Dumnezeu ne dezvăluie un adevăr care nu trebuie supus cercetării noastre indiscrete, trebuie să‑l primim”. Sf. Ioan Gură de Aur, „Despre neputinÈ›a de a‑L înÈ›elege pe Dumnezeu”
Omul epocii moderne, a cărui cultură este dominată de gândirea È™tiinÈ›ifică È™i de o viziune materialistă a lumii, plasează raÈ›iunea deasupra tuturor celorlate facultăți cu care suntem înzestraÈ›i, È™i nu recunoaÈ™te nicio autoritate superioară inteligenÈ›ei omeneÈ™ti: „Nu există nicio instanță deasupra raÈ›iunii”, proclamă... Citeste articolul
Păzește ți inima mai mult decât orice (Pildele lui Solomon 4, 23)
„Este o mare tragedie să trăiască omul despărÈ›it de însăși inima sa. Devine un scop al vieÈ›ii ca cineva să‑și cunoască inima È™i, de acolo, să se înfățiÈ™eze în faÈ›a lui Dumnezeu. Căci È™tiinÈ›a duhovnicească ne spune că trebuie să‑i vorbim lui Dumnezeu cu inima noastră, trebuie să‑L iubim din toată inima noastră, È™i să cunoaÈ™tem cu inima noastră legea harului Său. Și toată strădania / asceza noastră în viaÈ›a bisericii este aceea de a ne găsi inima. Și este atât de important acest lucru încât, dacă ne‑am găsi inima, a început mântuirea, a venit mântuirea în viaÈ›a noastră” Arhimandritul Zaharia Zaharou, „Răscumpărând vremea”
În cartea sa intitulată „Omul în căutarea sufletului său”, psihanalistul C.‑G.Jung relatează un dialog pe care l‑a avut cu È™eful unui trib de Indieni din America: „Americanii sunt nebuni” afirmă acesta. „De ce credeÈ›i asta?” „Ei pretind că gândesc cu capul!” „Nu este... Citeste articolul
Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana
O nouă etapă în renovarea și amenajarea „Mănăstirii Sfântului...
Congresul Tinerilor NEPSIS Spania
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team