Facă-se voia Ta (II)
Cum putem ÅŸti dacă trăim conform voinÅ£ei lui Dumnezeu? Iată un indiciu: dacă lipsa vreunui lucru te întristează, aceasta înseamnă că nu te-ai încredinÅ£at cu totul voinÅ£ei lui Dumnezeu, având poate, în acelaÅŸi timp, impresia că trăieÅŸti conform voinÅ£ei lui. Cel care trăieÅŸte după voinÅ£a lui Dumnezeu nu-ÅŸi face griji pentru nimic. Iar dacă are nevoie de ceva, el se încredinÅ£ează lui Dumnezeu ÅŸi pe sine ÅŸi pe acel lucru; ÅŸi dacă nu poate obÅ£ine ceea ce îi face trebuinţă, el rămâne netulburat, ca ÅŸi cum l-ar avea.
Omul care s-a încredinÅ£at voinÅ£ei lui Dumnezeu nu se teme de nimic: nici de furtună, nici de tâlhari, de nimic. Åži orice i s-ar întâmpla, el îÅŸi spune: „AÅŸa este pe placul lui Dumnezeu”. Dacă este bolnav, el gândeÅŸte: „Este un semn că această boală îmi este necesară, fără de care Dumnezeu nu mi-ar fi trimis-o. […]... Citeste articolul
Facă-se voia Ta
„Dat fiind că Dumnezeu este în permanenţă prezent, pentru ce ne îngrijorăm? Noi vieÅ£uim ÅŸi ne miÅŸcăm în El (Fapte 17, 28). Suntem purtaÅ£i în braÅ£ele Sale, îl respirăm pe Dumnezeu, suntem înconjuraÅ£i de Dumnezeu; îl atingem pe Dumnezeu, ne hrănim cu Dumnezeu prin Sfânta Împărtăşanie. Oriunde ne-am duce, oriîncotro am privi, pretutideni se află Dumnezeu, în Ceruri ÅŸi pre pământ, în genuni, în copaci, în pietre, în cugetul tău, în inima ta. (…) Suntem purtaÅ£i în sânul Lui. AÅŸadar, să strigi fără încetare „Dumnezeul meu, este acest lucru pe placul Tău? Dumnezeul meu, aceasta e voia Ta?” Åži fără încetare, zi ÅŸi noapte, vorbeÅŸte cu Dumnezeu, cu toată simplitatea, aÅŸa cum un copil vorbeÅŸte tatălui său”. - Iosif Isihastul (1898-1959), „Scrisori duhovniceÅŸti”, Ed. L’Age d’Homme
Un singur lucru ne desparte de Dumnezeu ÅŸi o singură cauză a pricinuit căderea lui Adam ÅŸi a fiecăruia din noi: încălcarea voinÅ£ei lui Dumnezeu. Această neascultare este sursa unică a tuturor păcatelor omeneÅŸti. Ea este ÅŸi sursa unică a răului, căci voinÅ£a lui Dumnezeu este Binele absolut; sursa unică a minciunii, căci voinÅ£a lui Dumnezeu este Adevărul... Citeste articolul
Adevărul lui Dumnezeu și minciuna lumii (II)
„Hristos grăieÅŸte astfel : un singur lucru este de trebuinţă (Luca 10, 42). Care este acela? VeÅŸnica mântuire. Tot ce este în lume trece, cum trece însăşi lumea. La moarte părăsim lumea ÅŸi tot ce este în lume: cinstire, slavă, bogăţie, plăceri, prieteni, fraÅ£i, părinÅ£i, copii, meserie. Doar cu sufletele trecem de aici fie la viaÅ£a veÅŸnică, fie la chinul veÅŸnic. Când aflăm mântuirea sufletului, dobândim ceva mai de preÅ£ decât lumea întreagă. Dimpotrivă, ce folos ai dacă vei dobândi toate comorile lumii, dacă vei pierde mântuirea sufletului ? Ce folos este omului de ar dobândi lumea toată, iar sufletul ÅŸi-l va pierde ? – spune Mântuitorul lumii (Mt. 16, 26).” (Sfântul Tihon din Zadonsk – „Despre îndatoririle creÅŸtinului faţă de sine însuÅŸi”).
NaÅŸterea pruncului Iisus restabileÅŸte alianÅ£a omului cu Dumnezeu ÅŸi unitatea între cer ÅŸi pământ. Steaua de la Betleem ne arată calea mântuirii, a adevărului ÅŸi a vieÅ£ii, într-o lume căzută sub puterea minciunii ÅŸi a morÅ£ii. Hristos cel fără de păcat a venit în lumea robită păcatului pentru a vindeca ochii noÅŸtri orbi ÅŸi a aduce... Citeste articolul
Adevărul lui Dumnezeu și menciuna lumii (I)
„Nimeni nu se poate apropia de Dumnezeu dacă nu se îndepărtează de lume.” (Sfântul Isaac Sirul)
„Cel ce gândeÅŸte cele pământeÅŸti, nu cele de Sus, prin însuÅŸi acest fapt se întoarce de la cuvântul lui Dumnezeu, îl dispreÅ£uieÅŸte ÅŸi îl nesocoteÅŸte. Deci oricum Å£i-ai întoarce gândirea, omule, ai de ales între două lucruri: ori să iubeÅŸti cuvântul lui Dumnezeu ÅŸi să laÅŸi lumea, ori să... Citeste articolul
Omul revoltat
„Revolta metafizică este actul prin care un om se răzvrăteÅŸte împotriva condiÅ£iei sale ÅŸi împotriva întregii creaÅ£ii. Ea este metafizică prin faptul că tăgăduieÅŸte sensul omului ÅŸi scopul creaÅ£iei. (...) Omul revoltat se situează într-un stadiu fie premergător, fie posterior omului religios, revendicând o ordine omenească în care toate răspunsurile să fie omeneÅŸti. (...). Ar fi astfel posibil de dovedit că nu pot exista pentru cugetul omenesc decât două universuri posibile, cel al religiei (sau, în limbaj creÅŸtin, al mâtuirii), ÅŸi cel al revoltei. ” (A. Camus - „Omul revoltat”)
TendinÅ£a de a se împotrivi ÅŸi de a se răzvrăti este o trăsătură generală constitutivă a naturii omeneÅŸti, la fel ca ÅŸi conÅŸtiinÅ£a ÅŸi inteligenÅ£a. AÅŸa încât am putea spune, parafrazându-l pe Descartes: „ Mă revolt, deci sunt” – „ deci suntem”[...], scrie Camus, într-atât revolta i se pare a fi... Citeste articolul
Despre discernământ
« Virtutea cea mai mare este discernământul » (Sf. Isaac Sirul - « Cuvântări ascetice »)
« Orice gând în care nu predomină pacea ÅŸi smerenia nu este conform lui Dumnezeu, ci este în mod vădit o aÅŸa zisă bună inspiraÅ£ie venită de la duhurile rele. Căci Domnul nostru vine cu pace, iar tot ce vine de la VrăjmaÅŸ este însoÅ£it de tulburare ÅŸi agitaÅ£ie. (…) Trebuie să facem totul cu discernământ. Să ne măsurăm... Citeste articolul
Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? (Luca 24, 5)
« Oare nu-l vezi pe dumnezeiescul Iisus deschizând mormântul ? El este Regele care deschide temniÅ£a bieÅ£ilor osândiÅ£i. Trupurile morÅ£ilor care sunt ferecate înlăuntru vor auzi într-o zi cuvântul Lui ÅŸi vor învia precum Lazăr; înviere chiar mai presus decât cea a lui Lazăr, căci ei vor învia fără a mai muri, iar moartea, precum spune Duhul Sfânt, va fi cufundată în genune ca să nu mai apară nicicând : Et mors ultra non erit (Åži moartea nu va mai fi – Apoc. 21, 4). Atunci de ce oare te temi, suflet creÅŸtin, la apropierea morÅ£ii ? (...) Ascultă cuvântul dumnezeiescului Apostol : Noi ÅŸtim, noi ÅŸtim spune el, nu am fost aduÅŸi să o credem prin presupuneri îndoielnice, ci noi ÅŸtim cu certitude, avem deplina încredinÅ£are, că dacă această casă de pământ ÅŸi noroi, în care locuim, va fi distrusă, avem o altă casă care ne este pregătită în ceruri » (Bossuet – « Predică despre moarte »).
Dumnezeu, Cel veÅŸnic, Cel care Este, fără de început ÅŸi fără de sfârÅŸit, nu poate muri, ÅŸi deci nu poate nici învia. Când spunem că Hristos a înviat ÅŸi că a biruit moartea, este vorba de omul Iisus ÅŸi nu de Hristos Dumnezeu, care a fost, este ÅŸi va fi pururi viu. Moartea nu are existenţă reală, ea nefiind creată de Dumnezeu. Ceea ce... Citeste articolul
Casa clădită pe nisip
« Iubirea de arginÅ£i e rădăcina tuturor relelor ( I Tim. 6/10) ÅŸi hrăneÅŸte ca pe niÅŸte ramuri rele celelalte patimi (…) AÅŸa cum o corabie supraîncărcată e chinuită de fiecare val, tot aÅŸa e înecat de griji ÅŸi cel cu multe agoniseli. (…) Monahul lipsit de agoniseală e vultur ce zboară în înalt : coboară pentru hrană numai când îl sileÅŸte nevoia. Unul ca acesta e mai presus de orice ispită (…) căci nu ÅŸi-a legat sufletul de nimic pământesc. Dar cel cu multă agoniseală e legat de griji cum e legat un câine de lanÅ£. » ( Evagrie Ponticul – « Despre iubirea de arginÅ£i » )
Furtuna care zdruncină de câteva luni încoace corabia supraîncărcată de bogăţii a economiei occidentale nu are nimic surpinzător dacă privim această criză mondială a sistemului bancar ÅŸi financiar într-o perspectivă spirituală. Într-adevăr, acest uriaÅŸ edificiu planetar, aidoma unui turn al lui Babel clădit pe nisipurile miÅŸcătoare ale... Citeste articolul
Tăcerea lui Dumnezeu
„Hristos-Dumnezeu este infinit în puterea Lui; Duhul Său umple toate abisurile. (...) Când stăm în faÅ£a lui Dumnezeu într-o tăcere lipsită de orice imagine, într-o totală goliciune a întregii noastre fiinÅ£e, atunci adâncurile făpturii noastre ne sunt dezvăluite ÅŸi nouă. O concentrare extremă – o reunire a tot ce se află înlăuntrul nostru ÅŸi constituie personalitatea noastră – ne permite să vedem că, după obârÅŸia ÅŸi natura ei, fiinÅ£a întregii omeniri este o singură făptură, constituie un singur Om. (...) În acest fel putem înÅ£elege cuvântul lui Hristos: „Astfel încât toÅ£i să fie una precum noi suntem una” (vezi Ioan 17, 20-23) (Părintele Sofronie – „Rugăciunea, experienţă a veÅŸniciei”).
Organele unui trup viu ÅŸi sănătos lucrează în tăcere zi ÅŸi noapte, asigurând funcÅ£iile vitale ÅŸi unitatea organismului. Este tăcerea vieÅ£ii. Un trup neînsufleÅ£it conÅ£ine aceleaÅŸi organe, dar tăcerea lor este opusul celei dintâi: ea este semnul că inima a încetat să bată ÅŸi să menÅ£ină legătura vie a organelor ÅŸi unitatea... Citeste articolul
Astăzi vouă S-a născut un Mântuitor (Luca 2, 11)
« Pentru a veni în această lume, Dumnezeu a ales făptura plăpândă a unui copil. Tot aÅŸa ÅŸi noi trebuie să ne regăsim inima de copil, adică să ne ÅŸtim slabi ÅŸi nevoiaÅŸi, dar ÅŸi iubiÅ£i de un Tată plin de blândeÅ£e. Crăciunul poate fi acest moment privilegiat în care să renunţăm în sfârÅŸit la mândrie, la voinÅ£a de putere, la egoism ÅŸi la iluzia care ne face să credem că putem trăi fără dragostea Tatălui. La Crăciun putem fi precum fiul risipitor, care vede de departe pe tatăl său venindu-i în întâmpinare cu braÅ£ele întinse (…). Îmi place, mai cu seamă în seara de Crăciun, să cuget asupra unui frumos aforism al unui înÅ£elept musulman: „Despică inima omului ÅŸi vei găsi un soare!” ». (Sora Emmanuelle – Convorbire – revista „Panorama”, decembrie 2007)
Crăciunul este sărbătoarea copiilor, adică sărbătoarea fiecăruia din noi, oricare ar fi vârsta noastră, căci suntem cu toÅ£ii, mici ÅŸi mari, copiii lui Dumnezeu. Figura luminoasă a surorii Emmanuelle (1908 - 2008), care s-a reîntors la Tatăl ceresc în octombrie trecut, a fost, ÅŸi va rămâne pentru totdeauna în amintirea celor care au văzut-o... Citeste articolul
Fericiți cei ce plâng, că aceia vor fi mângâiați (Matei 5, 4)
„AÅŸa cum nu există, după spusele doctorilor, nicio persoană perfect sănătoasă, am putea spune la fel, cunoscând bine omul, că nu există niciunul ferit de deznădejde, în care să nu sălăşluiască în adânc o îngrijorare, o nepotrivire, o teamă de un nu ÅŸtiu ce necunoscut sau pe care nici nu îndrăzneÅŸte să-l cunoască ( …). În cugetul omului mocneÅŸte un rău căruia, numai rareori, într-o străfulgerare, o teamă inexplicabilă îi dă la iveală prezenÅ£a lăuntrică. Åži în orice caz, nimeni ÅŸi niciodată nu a trăit ÅŸi nu trăieÅŸte în afara creÅŸtinismului fără a fi deznădăjduit, ÅŸi nici în creÅŸtinism nimeni, dacă nu este un adevărat creÅŸtin; căci întotdeauna, cu excepÅ£ia creÅŸtinului desăvârÅŸit, un grăunte de deznădejde rămâne înlăuntrul lui” (Sören Kierkegaard – Tratatul deznădejdii).
Răul nelămurit ÅŸi incurabil înrădăcinat în om, evocat de filozoful danez, nu are la origine o cauză psihologică, adică un dezechilibru nervos legat de viaÅ£a personală a individului – de aceea niciun fel de psihanaliză sau psihoterapie nu va putea să-l lecuiască – ci este o boală de natură spirituală ÅŸi o categorie ontologică specifică... Citeste articolul
Vulturul și cocoșul
„Atâta timp cât nu cunoaÅŸte nimic mai înalt, omul se mulÅ£umeÅŸte cu puÅ£inul pe care-l are. El seamănă cu un cocoÅŸ care vieÅ£uieÅŸte la Å£ară, într-o mică ogradă, vede câÅ£iva oameni ÅŸi câteva animale, cunoaÅŸte vreo zece găini; el este mulÅ£umit cu viaÅ£a lui, întrucât nu cunoaÅŸte nimic mai mult. Dar vulturul care zboară în înaltul norilor, a cărui privire ageră cuprinde largi orizonturi (…), care se bucură de frumuseÅ£ea lumii ÅŸi cunoaÅŸte numeroase ţări, fluvii ÅŸi mări (…), acest vultur nu ar fi fericit dacă l-am Å£ine în mica ogradă împreună cu cocoÅŸul. (…) Tot aÅŸa se întâmplă ÅŸi în viaÅ£a duhovnicească. Cel care nu a cunoscut harul Duhului Sfânt, seamănă cu acel cocoÅŸ care nu are habar de zborul vulturului în înaltul cerului”. (Sfântul Siluan – „Scrieri”)
Unitatea lumii naturale cu cea spirituală se află la originea a numeroase parabole ÅŸi simboluri biblice care se referă la lumea naturală pentru a ne comunica adevăruri duhovniceÅŸti, precum metafora Sfântului Siluan citată mai sus. Într-adevăr, aÅŸa cum remarcă Mircea Eliade („Tratat de istorie a religiilor”), pentru omul religios „Natura nu este... Citeste articolul
Robia patimilor
”O vrabie legată de picior, dacă vrea să-ÅŸi ia zborul, este reÅ£inută de această legătură. Tot aÅŸa spiritul care nu are încă libertatea interioară, dacă încearcă să se avânte către cunoaÅŸterea realităţilor cereÅŸti, recade pe pământ, înlănÅ£uit de puterea patimilor” (Sfântul Maxim Mărturisitorul).
Cuvântul „patimă” prezintă în limba română o conotaÅ£ie negativă, în timp ce cuvântul „pasiune”, preluat din franceză, a căpătat o valoare pozitivă, deÅŸi etimologia latină a celor doi termeni este aceeaÅŸi: pati, a suferi sau a îndura o suferinţă; participiul trecut – passus – a slujit la formarea... Citeste articolul
Înțelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu (1 Corinteni 3, 19)
„Dumnezeu nu se dezvăluie sufletelui mândru. Cel mândru, chiar dacă ar studia toate cărÅ£ile, nu-L va cunoaÅŸte niciodată pe Domnul. Căci mândria nu lasă loc într-însul pentru harul Duhului Sfânt, iar Dumnezeu nu poate fi cunoscut decât prin Sfântul Duh” (Sfântul Siluan, Despre smerenie).
Trufia este o boală ucigătoare a sufletului care macină ÅŸi otrăveÅŸte toate facultăţile omeneÅŸti, intelectuale, afective ÅŸi spirituale: „Scară putredă e mândria, ÅŸi cine se urcă pe ea se va prăbuÅŸi” (Sfântul Evagrie Ponticul, Despre cele opt gânduri ale răutăţii). Mândria poate lua aparenÅ£a tuturor virtuÅ£ilor... Citeste articolul
La ce serverște suferința?
« Crezi oare că putem urca la ceruri fără pătimiri, fără amărăciuni, fără lacrimi ? Fostul nostru stareÅ£, Părintele Iosif Isihastul, spunea mereu : « Toată viaÅ£a mea n-a fost decât un martiriu ». Dar una este să auzi acest cuvânt ÅŸi altceva să-l trăieÅŸti, să verÅŸi lacrimi în fiecare zi, ÅŸi sânge noaptea, pentru tine însuÅ£i sau pentru alte persoane iubite. (…) Cât de mult ne învaţă experienÅ£a !!! De aceea, când auzi vorbindu-se de suferinţă, roagă-te pentru cel ce suferă : nu-i cere lui Dumnezeu să-l izbăvească de suferinţă ci să-i dea răbdare. Căci în suferinţă se află Dumnezeu. Mai întâi Răstignirea, apoi Învierea. » - Părintele Efrem din Katunakia (1912-1988).
Când o fiinţă omenească vine pe lume, nimeni nu poate ÅŸti dacă va avea o existenţă fericită, o sănătate bună sau o viaţă îndelungată. Dar putem fi siguri că oricare îi va fi soarta ÅŸi oricare ar fi naÅ£ionalitatea, sexul, averea ÅŸi situaÅ£ia socială a acelei persoane, ea va avea de înfruntat tot felul de încercări, dureri ÅŸi... Citeste articolul
Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana
O nouă etapă în renovarea și amenajarea „Mănăstirii Sfântului...
Congresul Tinerilor NEPSIS Spania
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team