Scoaterea miÅŸcării „Rugul Aprins” în afara legii

Arestarea, procesul și azvârlirea în temniţă a participanţilor la întâlnirile de la Mănăstirea Antim Incomodă pentru autorităţile comuniste, mişcarea „Rugul Aprins” este scoasă în afara legii, conferințele sunt întrerupte, iar membrii‑clerici împrăştiați pe la diferitele mănăstiri din țară. Sandu Tudor „a fost arestat la 12.06.1948 şi depus în Penitenciarul Jilava, conform mandatului de arestare 2961/948, fiind ținut la dispoziția Curții Bucureşti, Cabinetul Criminali de război (nu este cunoscut dacă a fost condamnat)”. Dar în arest nu a stat decât câteva zile (Dosarul I 211015, vol. 2, partea 1, Arhivele CNSAS, f. 31v).  

Arhimandritul Justin Pârvu, duhovnicul unui popor

„Cine spune adevărul poate să piardă azi, dar să câştige pentru totdeauna, fiindcă nimic nu se face fără ştiinţa lui Dumnezeu; în toate e o încercare şi o dovadă de dragoste a lui Dumnezeu.” Arhimadritul Justin Pârvu „Să trăieşti ca un sfânt, dar să fii acolo unde trebuie să sfinţeşti.” În ziua de 10 februarie 1919, într‑o familie de români ortodocşi foarte evlavioşi se năştea un copil care la botez a primit numele de Iosif. Acesta avea să fie cunoscut peste ani ca părintele Justin Pârvu, unul dintre cei mai mari duhovnici ai ţării noastre.

ÃŽnaltpreasfintitul Vasile Lăzărescu, doctor în teologie, mitropolit al Banatului (1947-1961)

„Biserica nu poate fi biruită de nicio putere lumească. Dimpotrivă, prin învăţătura ei, ea a schimbat mentalitatea unei lumi întregi, iar toţi cei încercaţi de necazuri si-au găsit alinare la sânul ei. Atacurile îndreptate astăzi împotriva Bisericii sunt ca niste pietre aruncate spre cer, care cad în capul celui ce le aruncă...” (Mitropolitul Vasile Lăzărescu, Pastorală de Crăciun, în Biserica si Şcoala,Timişoara, 1948, nr. 1, p. 4)

Sebastian Rusan, arhiepiscop al IaÅŸilor ÅŸi mitropolit al Moldovei, un alt martir al neamului

„E un nemernic acela care spune că preotul nu-i în slujba poporului. Să fiţi în slujba Bisericii. Să fiţi vrednici chiar în mijlocul ateilor... Întâi Hristos şi apoi, după Hristos, trebuie să avem ţara şi poporul.” (Din cuvântul mitropolitului către preoţi la anul 1955)

Tit Simedrea, ultimul arhiepiscop al CernăuÅ£ilor și mitropolit al Bucovinei din România Mare

 „Am reînceput o viaţă bisericească nouă, continuăm cu mai multă râvnă, cu mai multă dragoste şi cu sentimente pline de avânt pentru slujba Domnului Hristos şi pentru înălţarea şi susţinerea neamului!" Mitropolitul Tit Simedrea

Mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei, supranumit „dascălul teologiei româneÅŸti" sau „teologul martir"

„Un mare apărător al credinţei creştine în general, al credinţei ortodoxe în special, un mare educator şi un mare iubitor de viaţă liturgică şi de misiune ortodoxă.” Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

Episcopul martir Nicolae Popovici al Oradiei

„E greu să fii devotat până la moarte lui Hristos, Dumnezeul nostru. E mare lucru şi minunat să duci, în tine şi prin tine şi-n alţii, la biruinţă finală, Duhul lui Hristos împotriva duhului veacului acestuia, care pe atâţia îi amăgeşte şi-i duce la pierzare!”

Grigorie Leu al HuÅŸilor, un episcop martir!

Gheorghe Leu s-a născut în ziua de 2 mai 1881 în localitatea Tuţcani din judeţul Vaslui. Neamul său coboară adânc în istorie, până în vre­mea domnitorului Alexandru cel Bun, când un hrisov de secol XIV aminteşte de „Costea Leu" De atunci şi până în vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, nea­mul său este consemnat de mai multe do­cumente şi acte domneşti emise de Şte­fan cel Mare, Alexandru Lăpuşneanu, Grigore Ghica, Constantin Mihai Racoviţă şi se încheie cu documentele lăsate de Alexandru Ioan Cuza, în 1849-1850.

Suferințele părintelui Marcu (Constantin) Dumitru, zis „Fachiru”, de la Sihăstria

S-a născut la 7 septembrie 1910, în fami­lia agricultorului Stere Dumitru din loca­litatea prahoveană Hătcărău. După şcoala primară din satul natal (1918-1923), a învă­ţat croitoria la un atelier din Broaştele, de lângă Câmpina, apoi a urmat Liceul comer­cial din Ploieşti (1927-1932). În următorii patru ani a lucrat ca muncitor forestier la Soci­etatea de cherestea „Valea Teleaj enului”, ajun­gând chiar un angrosist de lemn si între 1936-1938 având o băcănie în Ploieşti. În 1937 intră în Mişcarea legionară, în cuibul „Rarăul” În 1939 lucrează la Întreprinderea municipală Ploiești, de unde în noiembrie acelaşi an va fi incorporat în Regimentul 1 Transmisiuni-București.

Dosoftei Moraru (Murariu) sub persecuÅ£ia comunistă

S-a născut la 18 august 1913, în familia unor agricultori din localitatea Stăuceni, de lângă Botoșani. Încă din copilărie a simţit o che­mare către viaţa monahală, adeseori cu părinţii săi cercetând mănăstirea Neamţ. După școala prima­ră, între 1937-1941 a fost trimis să urmeze Semi­narul monahal de la mănăstirea Cernica, unde a avut printre colegi pe: Roman Stanciu, Teoctist Arăpașu, Varlaam Lică și Radu Graţian. Ulterior, și-a început studiile de teologie la Facultatea din Cernăuţi. Un an mai târziu le-a întrerupt, pentru a participa la acţiunea misionară românească de pes­te Nistru. Între 1942-august 1943 a slujit ca ierodiacon în catedrala din Balta și a fost secretar al Protopopiatului din judeţul cu acelasi nume. Tot­odată, tânărul diacon Dosoftei a scris la revista „Gla­sul monahilor” articole precum: „Creștinismul ru­sesc”, „De pogorârea Sfântului Duh în Transnistria” sau „Impresii din Balta”, în care descria evlavia po­porului de peste Nistru, campania ateistă sau des­pre educaţia bolșevică a tinerilor. După întoarce­rea din misiunea bisericească, Dosoftei Moraru intră în obștea de la Sihăstria Neamţului, apoi, în 1947, îsi finalizează studiile de Teologie la Acade­mia din Sibiu.

SuferinÅ£ele mărturisitorului Virgil Maxim

Martor 6. Episcopul Nicolae Popoviciu comemorat la Paris

Departamentul cultural al MOREOM a organizat, pe data de 14 martie, la Catedrala mi­tropolitană Sfinţii Arhangheli din Paris, a şasea ediţie din ciclul de conferinţe comemorative MARTOR, con­sacrate mărturisitorilor români din peri­oada comunistă. Manifestarea a fost de­dicată episcopului Nicolae Popoviciu, care a păstorit Eparhia Oradiei între anii 1936-1950. Înaltpreasfinţitul Părinte Mi­tropolit Iosif, gazda evenimentului, a avut ca invitaţi pe Preasfinţitul Sofronie Drincec, Episcop al Oradiei, pe Părintele Pro­topop Dorel Octavian Rusu şi pe istoricul Adrian Nicolae Petcu. 

Memoria martiriului ortodox modern si contemporan

Sfântul Vasile cel Mare afirmă în Sfânta Liturghie care-i poartă numele că „moartea creează via­ţa”, iar în slujba de la Utrenie, după citirea Sfintei Evanghelii, în timp ce preotul iese în mijlocul bisericii, la strană se cântă „că prin Cruce bucurie a venit la toată lumea”. Pe de o parte, cântarea în sine rezumă dramele, suferinţele şi ispite­le pe care le-a înfruntat lumea creştină de-a lungul istoriei, pe de altă parte tex­tul arată că „din astfel de încercări se naş­te bucuria suferinţei”1, iar această bucu­rie se referă la martiriul numeroşilor creştini din primele secole, din Evul Me­diu, din timpurile moderne, dar se referă şi la sfinţii contemporani ştiuţi şi neştiuţi, urmare a dramelor pe care le-au trăit po­poarele din Estul Europei înainte şi după al Doilea Război Mondial.