Prorocia sfârşitului veacului (II)
Întoarcerea lui Hristos în slavă la cea de-a „Doua Venire” (Mt 24, 23-44 ; Mc 13, 21-37 ; Lc 17, 22-25 È™i 21, 25-36) Să reamintim că prima parte a acestei importante È™i lungi prorocii, care este raportată de cei trei Sinoptici (Mt, Mc È™i Lc) È™i care trebuie pusă în legătură cu Apocalipsa Sf. Ioan, a fost comentată în nr. 103 (oct. 2016) din Apostolia. Am comentat „începutul durerilor”, apoi începutul „sfârÈ™itului”, cu instalarea la Ierusalim a „urâciunii pustiirii”. Domnul dă atunci sfaturi duhovniceÈ™ti precise, însă într-un limbaj simbolic, pe care ne-am străduit să-l descifrăm. Vom aborda acum cea de-a doua parte.
Domnul revine atunci asupra înmulÈ›irii histoÈ™ilor mincinoÈ™i È™i a prorocilor mincinoÈ™i despre care vorbise deja când pomenise despre începutul durerilor (cf. p. 4 în articolului precedent), însă într-un mod mai precis: „căci se vor ridica hristoÅŸi mincinoÅŸi1 ÅŸi proroci mincinoÅŸi1ÅŸi vor da semne mari ÅŸi chiar minuni, ca să... Citeste articolul
Prorocia sfârșitului veacului (I)
(Mt 24, 1-44; Mc 13, 1-37; Lc 21, 5-36 È™i 17, 22-37) Hristos Se află spre sfârÈ™itul vieÈ›ii Sale publice, după intrarea Sa mesianică în Ierusalim (Floriile) È™i înaintea Cinei celei de Taină, care va fi urmată de Patima Sa: atunci va face, numai pentru ucenicii Săi, o îndelungă È™i înfricoÈ™ată prorocie despre sfârÈ™itul veacului. Când se vorbeÈ™te despre „sfârÈ™itul veacului”, trebuie să precizăm că este vorba despre eonul1 căderii, care se va încheia cu întoarcerea lui Hristos în slavă È™i cu Judecata cea de pe urmă (acestea două fiind evenimente diferite). După judecata cea de obÈ™te È™i definitivă a întregii omeniri, va începe eonul Împărăției, care nu va avea sfârÈ™it. Aceste două prorocii constituie temelia eshatologiei2 creÈ™tine.
Această lungă prorocie este relatată, cu multe detalii, de cei trei Sinoptici (Matei, Marcu È™i Luca)3. Istorisirea cea mai completă se găseÈ™te la Sfântul Matei (aproape tot capitolul 24). Ea se citeÈ™te niciodată duminica în Orient (poate ca să nu se îi înfricoÈ™eze pe credincioÈ™i?), în timp ce în Occident o auzim la sfârÈ™itul perioadei... Citeste articolul
Hristos sărbătorește Sucotul la Ierusalim: Făgăduința Apei celei vii (In 7)
Sărbătoarea Sucot sau sărbătoarea colibelor (numită impropriu sărbătoarea „corturilor” sau a „tabernacolelor”)1 era – È™i mai este È™i acum – una dintre sărbătorile evreieÈ™ti cele mai populare È™i cele mai È›inute. Întemeierea ei este dumnezeiască, pentru că Dumnezeu ÎnsuÈ™i a instituit-o È™i a poruncit-o lui Moise (Lev 23, 33-36, completat la 39-43). Obiectul său principal era să se dea slavă lui Dumnezeu pentru că a apărat pe fiii lui Israel în pustiu, după ieÈ™irea lor din Egipt (È™i înaintea intrării lor în Pământul FăgăduinÈ›ei), punându-i să locuiască în colibe din ramuri. Era È™i un simbol profetic, pentru că însemna implicit că omul este în trecere pe acest pământ, pe drum, iar adevărata sa locuință, cea veÈ™nică, este templul cel ceresc, Împărăția lui Dumnezeu. Era È™i o sărbătoare a recoltei, a strângerii roadelor (în septembrie-octombrie) descrisă în Levitic 23, 39 È™i IeÈ™ire 23, 16, având deci o particularitate interesantă cu privire la apă, despre care vom mai vorbi. Sucot era una dintre cele trei „sărbători cu pelerinaj” (împreună cu PaÈ™tele È™i Cincizecimea: Deut. 16, 16), impunând deci mergerea la Ierusalim, la Templu. Ea se prăznuia în „cea de-a 15-a zi a celei de-a 7-a luni”, adică pe 15 tishri, la cinci zile după sărbătoarea Ispășirii (sau a Marii Iertări: Yom Kippour) È™i dura 7 zile + 1, adică 8 zile.
Timp de 7 zile, sărbătoarea era continuă (zi È™i noapte), ceea ce dădea uneori loc la excese, iar evreii trebuiau să locuiască în colibele lor, în aer liber, în tot Israelul. La Ierusalim, în afară de numeroasele jertfe săvârÈ™ite în Templu (descrise pe larg È™i minuÈ›ios în Num. 29, 12-38), exista un rit aparte: se făcea o procesiune... Citeste articolul
Întâlnirea Maicii Domnului cu Sfânta Elisabeta
Maria, Maica Domnului, merge să o vadă pe Elisabeta, Maica Înaintemergătorului. Cântarea MăreÅŸte (Lc 1/39-56) Termenul de „vizitare” vine din latina ecleziastică visitatio, termen care apare în Occident începând cu secolul al XIII-lea. Este pomenirea liturgică a vizitei pe care a făcut-o Fecioara Maria veriÈ™oarei sale Elisabeta, imediat după Buna Vestire (sărbătorită la 25 martie). Este vorba de prima descoperire a Întrupării Cuvântului către o a treia persoană, de prima întâlnire între Iisus È™i Ioan în pântecele maicilor lor, È™i prilej al celei mai frumoase cântări neotestamentare, MăreÈ™te, căreia îi dă glas Maica Domnului. Este un eveniment istoric È™i biblic raportat pe larg în Evanghelia de la Sfântul Luca È™i comentat îndelung de către PărinÈ›ii Bisericii.
Ne poate surprinde faptul că Bisericile nu pomenesc prea des de acest eveniment în diferitele rituri. Această sărbătoare este necunoscută în Răsărit, însă pericopa evanghelică se citeÈ™te în ziua sărbătorii NaÈ™terii Maicii Domnului1(8 septembrie). În Apus este prăznuită în ritul roman2, însă numai din secolul al XIII-lea:... Citeste articolul
Arătările lui Hristos Cel înviat (I)
Cea de-a treia arătare Apostolilor, în Galileea: A doua pescuire minunată (Ioan 21,1-14) Încă din ziua Învierii, Hristos S-a arătat adesea È™i multor persoane, căci trebuia să adeverească întregii omeniri Învierea Sa, dar de fiecare dată a făcut-o pe neaÈ™teptate È™i sub o formă trupească diferită, căci trupul slăvit este liber, liber ca Duhul care îl umple cu totul, liber cu privire la aparenÈ›a exterioară, la timp È™i la spaÈ›iu.
Fiecare dintre arătările Sale este în acelaÈ™i timp o bucurie È™i o învățătură teologică. Ele sunt în acelaÈ™i timp o confirmare a tot ce învățase È™i prezisese mai înainte. Vom relata cea de-a treia arătare a Sa, pe malul lacului, în Galileea, care reprezintă o confirmare a pescuirii minunate făcute cu prilejul chemării primilor... Citeste articolul
Judecata și osândirea la moarte a lui Hristos: Ziditorul judecat și osândit de propria Sa făptură
(Joia È™i Vinerea Mare, Mt 26 È™i 27, 1-2; Mc 14 È™i 15, 1; Lc 22 È™i 23, 1; In 18, 1-27) Am vorbit anul trecut în aceeaÈ™i perioadă despre Cina cea de Taină1 – eveniment central din Joia Mare È™i preînchipuire a Împărăției lui Dumnezeu – È™i astfel am ajuns la sfârÈ™itul Cinei, la începutul nopÈ›ii. Vom continua să-L urmăm pe Hristos, pas cu pas, în lupta Sa eroică pentru a mântui Omul È™i toată făptura. Evenimentele care vor urma au avut loc în Joia È™i Vinerea Mare, dar dacă ne referim la ziua biblică È™i liturgică, ce începe la apusul soarelui, putem spune că totul s-a petrecut în Vinerea Mare (Cina cea de Taină, arestarea, judecata, osândirea, patima, moartea pe cruce È™i îngroparea), o bogăție de învățături în plan simbolic, căci regăsim în acelaÈ™i timp Împărăția (Cina) È™i moartea, sau „învierea È™i moartea”, pe când în plan concret, istoric, avem „moartea È™i învierea”. Dar acest lucru mărturiseÈ™te despre faptul că planul dumnezeiesc se împlineÈ™te totdeauna, orice s-ar întâmpla. Anul acesta Îl vom urma pe Hristos de la ieÈ™irea din foiÈ™or până la osândirea Sa la moarte, iar pentru aceasta este necesar să ne sprijinim pe toÅ£i cei patru EvangheliÈ™ti. De altfel, în aproape toate riturile, Evangheliile din Joia È™i Vinerea Mare sunt evanghelii compuse, adică formate din pasaje luate de la toÈ›i EvangheliÈ™tii2. Să urmărim acum această preasfântă istorisire.
Sfântul Ioan nu istoriseÈ™te Cina, ci se concentrează pe larg asupra vestirii trădării lui Iuda (In 13, 21-30) È™i, mai ales, este singurul care menÅ£ionează Spălarea picioarelor (In 13, 1-20) È™i Ultimul cuvânt al Domnului, care este un monument teologic3 È™i care se încheie prin marea rugăciune a Fiului către Tatăl Său, numită „rugăciunea... Citeste articolul
Femeia păcătoasă: Înțelepciunea și Milostivirea lui Hristos (In 8, 1-11)
Această Evanghelie nu se citeÅŸte niciodată duminica, după cât se pare, în niciun rit, ÅŸi nu e citită în timpul săptămânii decât în riturile occidentale, în sâmbăta din cea de-a treia săptămână din Post1. Cu toate acestea, problema pe care o pune priveÅŸte toate societăţile, vechi ÅŸi contemporane, iar răspunsul dat de Hristos este un model veÅŸnic de înÅ£elepciune. În plus, această pericopă nu pare a fi fost comentată integral de către PărinÅ£ii Bisericii2.
Domnul se află în ultima parte a vieÈ›ii Sale publice, la Ierusalim, puÈ›in după sărbătoarea Corturilor (Sukkot)3 când va face prorocia „apei vii”, adică a venirii Duhului Sfânt. Tensiunea dintre El È™i „Evrei” este extrem de puternică, iar preoÈ›ii, cărturarii È™i fariseii vor să-L dea morÈ›ii (In 7, 25). Însă Hristos... Citeste articolul
Lucrătorii din ceasul al unsprezecelea sau Arătarea antinomiei dumnezeieÈ™ti „dreptate È™i bunătateâ€.
(Septuagesima apuseană - a noua duminică înainte de PaÅŸti. Mt 20/1-16) Această pildă este una dintre cele mai faimoase si cele mai grele dintre pildele istorisite de Hristos. Dacă nu facem efortul de a pătrunde duhul ei (ceea ce ne cere Domnul întotdeauna), ea poate părea chiar ÅŸocantă. Când sf. Ioan Gură de Aur o comentează1, începe prin a arăta caracterul ei aparent contradictoriu. Ea este citită în Occident în duminica Septuagesimei2, adică ÅŸaptezeci de zile înainte de PaÅŸti, lucru deosebit de bine ales la începutul acestui urcuÅŸ către „muntele” PaÅŸtelui, Ierusalimul. În Răsărit, ea nu este niciodată citită duminica. Nu este prezentată decât de Sf. Matei ÅŸi a fost mult comentată de PărinÅ£ii Bisericii.
Ea se situează în timpul urcării lui Hristos către Ierusalim, chiar după episodul Tânărului bogat3 ÅŸi înainte de cea de-a treia vestire a Patimilor3. Petru, în urma întâlnirii cu Tânărul bogat, a pus Domnului o întrebare sinceră ÅŸi abruptă: ÅŸi noi? („Iată noi am lăsat toate ÅŸi Å¢i-am urmat Å¢ie. Cu noi oare ce va... Citeste articolul
Cântarea lui Zaharia. Prorocia venirii Mântuitorului (Luca 1, 57-80))
Înainte de a aborda exegeza acestei bine-cunoscute cântări neotestamentare, se cuvine să o situăm în contextul său istoric ÅŸi biblic. Sfântul Luca este, practic, singurul care relatează copilăria lui Iisus Hristos1. E firesc, aÅŸadar, să înceapă prin a vorbi despre Înaintemergătorul lui Mesia, Ioan Botezătorul, care este subiectul întregului său prim capitol.
Preotul Zaharia se duce la Ierusalim pentru a sluji la Templu, căci venise rândul „cetei” sale preoÅ£eÅŸti. El este arătat de sorÅ£i să ardă tămâie lui Dumnezeu, în partea Templului denumită „Sfânta” ÅŸi, pe când săvârÅŸeÅŸte singur această slujbă solemnă, i se arată îngerul Gavriil, care îi... Citeste articolul
Iconomul cel nedrept sau Dumnezeu sparge canoanele noastre
(Joia din săptămâna a 25-a după Rusalii, Lc 16,1-9) Această pildă este una dintre cele mai grele din Evanghelie. Poate părea chiar ÅŸocantă dacă nu reuÅŸim să-i pătrundem duhul. În Răsărit nu este citită decât în timpul săptămânii, în timp ce în Apus este citită în cea de-a opta săptămână după Rusalii. Nu este istorisită decât de Sfântul Luca, imediat după cele trei mari pilde care se referă la mântuirea Omului, pe care iarăşi numai Sfântul Luca le istoriseÅŸte împreună: cea a oii rătăcite, a drahmei pierdute ÅŸi a Fiului risipitor (Lc 15). În cronologia lui Luca, această parabolă este situată la sfârÅŸitul misiunii lui Hristos în Galileea, cu puÅ£in timp înainte de urcarea Sa la Ierusalim: lucru confirmat de Sfântul Matei, care nu istoriseÅŸte decât pilda oii rătăcite (Mt 18, 12-14), pe care o plasează în acelaÅŸi moment ca Sfântul Luca.
În cele trei parabole care o preced, Domnul se adresează „vameÅŸilor ÅŸi păcătoÅŸilor care se apropiau de El ca să-L asculte” (Lc 15, 1), în timp ce „fariseii ÅŸi cărturarii cârteau” pentru că „primea la Sine pe păcătoÅŸi ÅŸi mânca împreună cu ei” (Lc 15, 2) ÅŸi pentru că arăta în... Citeste articolul
Focul din cer
Joia din săptămâna a douăzeci ÅŸi una după Rusalii (Lc 9, 49-56) Această Evanghelie pomeneÅŸte două evenimente din viaÅ£a lui Hristos care nu au nici o legătură între ele, în afara cronologiei Sfântului Luca. Faptul că sunt citite împreună Å£ine de tipicul răsăritean de a face o lectură continuă, ÅŸi nu una selectivă, a celor patru Evanghelii de-a lungul întregului an. Primul eveniment, (la Lc 9, 49-50), este menÅ£ionat ÅŸi de către Sfântul Marcu (9, 38-41), cu ceva mai multe detalii. Al doilea, care relatează proasta primire pe care o face Mântuitorului un sat samarinean, nu apare decât la Sfântul Luca (9, 51-56). Este puÅ£in probabil ca aceste evenimente să fie concomitente, dar s-au petrecut aproximativ în aceeaÅŸi perioadă a vieÅ£ii lui Hristos, între sfârÅŸitul apostolatului Său în Galileea ÅŸi urcarea Sa la Ierusalim. Aceste două episoade sunt minore, aproape anecdotice, dar cu toate acestea au un conÅ£inut duhovnicesc bogat.
Primul eveniment se petrece la puÅ£in timp după Schimbarea la Faţă, prima vestire a Patimilor ÅŸi cearta dintre Apostoli pentru a ÅŸti cine este cel mai mare. Este posibil ca el să fi avut loc la Capernaum sau în Å£inutul dimprejur – în orice caz, s-a petrecut în Galileea. Apostolii sunt cu Învăţătorul. Ioan ia cuvântul ÅŸi Îi spune:... Citeste articolul
Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului (Luca 1, 5-25)
Sărbătoarea Zămislirii Sf. Ioan Botezătorul din 23 septembrie există numai în Răsărit, fiind necunoscută în Apus1. Sărbătorirea liturgică a zămislirii unei fiinÅ£e omeneÅŸti poate părea surprinzătoare, căci este vorba despre un eveniment tainic, care nu se descoperă decât după un timp: data precisă nu este cunoscută decât de Dumnezeu. Mai mult, zămislirea nu duce neapărat la naÅŸtere: există mult mai multe zămisliri care nu dau rod decât zămisliri care duc la naÅŸterea unei fiinÅ£e reale ÅŸi autonome2. În cazul unei sarcini, nu este niciodată sigur, din păcate, că pruncul zămislit va ajunge să se nască.
Sărbătorile „zămislirii” unor mari personaje biblice sunt, după cum le numeÅŸte marele liturgist Baumstark, „sărbători de idee”, adică praznice instituite de Biserică pentru a mărturisi o taină, mai degrabă decât pentru a comemora un eveniment istoric stricto sensu.Cel mai bun exemplu este cel al Zămislirii după trup a lui Hristos:... Citeste articolul
Datornicul nemilostiv
Această pildă de căpătâi nu este istorisită decât de Sf. Matei ÅŸi nu a fost mult comentată de PărinÅ£ii Bisericii, în afară de Sfântul Ioan Gură de Aur. În Apus este de asemenea citită după Rusalii, în cea de-a douăzeci ÅŸi una duminică.
E de folos întotdeauna, pentru a înÅ£elege sensul unei pilde, să vedem în ce împrejurări a istorisit-o Domnul, ÅŸi cui S-a adresat. Ne aflăm la sfârÅŸitul misiunii Sale pământeÅŸti în Galileea când Domnul ÎÅŸi începe «urcarea către Ierusalim», pentru a săvârÅŸi mântuirea lumii (conform... Citeste articolul
Învierea din morți și Judecata. Evanghelia de la pomenirea celor adormiţi
(Sâmbăta dinainte de Rusalii - In 5,24-30) Biserica lui Hristos s-a rugat întotdeauna pentru cei adormiÅ£i1. Înainte de a aborda problema teologică a morÅ£ii ÅŸi conÅ£inutul acestei Evanghelii, să spunem câteva cuvinte despre tradiÅ£iile liturgice.
Răsăritul a codificat riguros perioadele de rugăciune pentru toÅ£i cei adormiÅ£i. În ciclul liturgic săptămânal2, sâmbăta este închinată pomenirii celor adormiÅ£i ÅŸi a tuturor sfinÅ£ilor. În timpul anului liturgic, un mare număr de sâmbete (mai ales în timpul Postului) le sunt închinate în mod special, printre care... Citeste articolul
Cina cea de Taină. Instituirea Euharistiei, pomenire a Paştelui celui nou şi veşnic
În toate riturile creÅŸtine, sărbătoarea PaÅŸtelui este centrală ÅŸi indisociabilă de ceea ce o precedă în Săptămâna Sfântă, numită în Răsărit Săptămâna Mare (care durează de la Florii la Învierea lui Hristos). Această Sfântă ÅŸi Mare Săptămână se termină prin cele mai sfinte trei zile din anul liturgic, al căror conÅ£inut biblic ÅŸi liturgic se poate rezuma astfel:
Joia Mare, în care Biserica pomeneÅŸte Cina cea de Taină1 ÅŸi arestarea lui Hristos, Vinerea Mare, când se face pomenirea Patimilor, a morÅ£ii ÅŸi a îngropării lui Hristos, Sâmbăta Mare, marele sabat dumnezeiesc [sufletul omenesc al lui Hristos unit cu dumnezeirea Sa se pogoară în Iad ÅŸi izbăveÅŸte sufletele Å£inute acolo... Citeste articolul
Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana
O nouă etapă în renovarea și amenajarea „Mănăstirii Sfântului...
Congresul Tinerilor NEPSIS Spania
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team