1 Noiembrie 2010

Introducerea tiparului şi primele cărţi tipărite în Ţara Românească şi în Transilvania (sec. XVI)

„Rugăm pe toţi cei care o vor citi, dacă va fi ceva greşit, în numele iubirii către Hristos să îndrepteze, iar pe noi cei ce am muncit să ne binecuvinteze şi să nu ne blesteme, pentru că n-a scris Duhul Sfânt, nici înger, ci mână păcătoasă şi muritoare, spirit apăsat, îndurerat şi plin de păcate.” Dimitrie Logofăt, epilog la Apostol (tipărit la 1547)

Descoperirea tiparului în Germania la 1452[1] a jucat un rol deosebit nu numai în dezvoltarea creştinismului apusean, ci şi în viaţa Bisericii Ortodoxe. Cu greu putem imagina astăzi importanţa acestui moment într-o lume care de secole transmitea învăţătura prin copierea manuscriselor în mănăstiri, raritatea cărţii făcând din ea un obiect de o deosebită valoare, pe... Citeste articolul

1 Octombrie 2010

Pelerinajul în Biserica primară (II)

Dorința de a cunoaște locurile consacrate de Hristos și de a se ruga acolo, a convins la sfâșitul secolului al IV-lea nu puțini creștini, printre care se numără Ieronim și câteva doamne romane de origine nobilă, între care Melania senior, Paula, Eustochia, Pemenia, Fabiola, Silvina, să se îndrepte spre Palestina și câteodată să rămâna câțiva ani; pelerinajul doamnelor din înalta societate a continuat și în prima jumătate a secolului al V-lea, cu Melania junior, Albina, Basa, Ichelia, Flavia și împărăteasa Eudoxia, soția lui Teodosie al II-lea, care în 438 a plecat la Ierusalim pentru a îndeplini un jurământ făcut cu ocazia căsătoriei fiicei sale.

Dacă la aceste nume adăugam și cele ale Elenei și Egeriei, putem întelege rolul important pe care l-au jucat doamnele de rang înalt în dezvoltarea pelerinajului în Orient, care pentru occidentali trebuie să fi fost destul de scump. Din acest motiv și prezența masculina, cel puțin în această perioadă, pare accesibilă doar claselor sociale elevate; Ieronim atesta faptul că se aflau... Citeste articolul

1 Septembrie 2010

Pentru dreapta credință și pentru neam: viața și martiriul sfântului Constantin Vodă Brâncoveanu

Născut din părinţii Papa (Pavel) şi Stanca Brâncoveanu la anul 1654, Constantin Brâncoveanu era descendent după tată din marea şi influenta familie a boierilor Craioveşti1, iar după mamă, din vechea familie a Cantacuzinilor.

A fost căsătorit cu Maria lui Neagoe, nepoata lui Antonie Vodă din Popeşti, cu care a avut 11 copii, dintre care 4 băieţi şi 7 fete. Viaţa lui este marcată de complotul prin care s-a încercat să i se extermine neamul, primele victime fiind însuşi tatăl său Papa şi un copil substituit în ultima clipă lui Constantin Brâncoveanu, pe care răsculaţii şeimeni şi dorobanţi... Citeste articolul

Se pare că această practică a pelerinajului local, destul de răspândită în lumea antică, are ca motiv principal distanța dintre localitatea în care locuiește pelerinul si popasul final. Acest element ne amintește de originea latină a termenului peregrinus (peregrinatio, peregrinor), transmisa in multe limbi europene (în italiană pellegrino, pellegrinaggio; în franceză... Citeste articolul

1 Mai 2010

Sfântul voievod Ştefan cel Mare şi „poarta creştinătăţii”

„După moartea lui, până astăzi, îi zicu Sveti Ştefan vodă, nu pentru sufletu, ce ieste în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile nimeni din domni, nici mai înainte, nici după aceia, nu l-au ajunsu”. (Grigore Ureche)

Prin credinţa şi jertfa sa neostenită de-a lungul unei strălucite domnii (1457-1504), Ştefan cel Mare s-a dovedit a fi în istoria noastră o icoană a domnului ortodox sau „drept credincios”, fiind canonizat de Biserica ortodoxă română în 1992, ceea ce a constituit o recunoaştere sinodală a unui cult popular neîntrerupt de secole. Pentru a evita o înşiruire a faptelor... Citeste articolul

1 Aprilie 2010

Întemeierea Moldovei şi recunoaşterea Mitropoliei de la Suceava

Întemeierea Moldovei este rodul unei aşa-zise „descălecări” a unui conducător venit de peste munţi în secolul al XIV-lea, voievodul Bogdan. Ca şi în cazul Ţarii Româneşti, naşterea statului moldovean este strâns legată de înfiinţarea unei mitropolii ortodoxe, chiar dacă de data aceasta domnitorul şi boierii au avut de înfruntat mai multe oprelişti înainte de a obţine recunoaşterea Mitropoliei din partea Patriarhiei din Constantinopol. Strădaniile lor au fost încununate printr-o victorie de mare însemnătate pentru afirmarea identităţii tânărului stat.

I.Întemeierea Moldovei prin „descălecarea” voievodului Bogdan Pe teritoriul Moldovei existau cnezate şi voievodate ce căzuseră sub stăpânirea cumanilor şi mai apoi a tătarilor (după marea invazie de la 1241) care ameninţau să cucerească regatul Ungariei. Pentru a le putea face faţă, regele Ludovic cel Mare a înfiinţat între Siret şi Carpaţi o „marcă” de... Citeste articolul

Independenţa acestor state şi organizarea lor bisericească autonomă sunt dobândite în cadrul unui context istoric favorabil, între, pe de o parte, regatul Ungariei şi papalitatea, pe de altă parte Hoarda de Aur a tătarilor de la Nordul Mării Negre, şi Patriarhia de la Constantinopol. Ne vom opri mai întâi asupra Ţării Româneşti, nu înainte de a aminti situaţia care a... Citeste articolul

  I. Mişcarea isihastă în secolul al XIV-lea  În sens larg, termenul de „isihast” îi desemnează pe toţi aceia care s-au identificat cu marea mişcare spirituală isihastă din acest secol, însă în sens restrâns era folosit încă din vechime în legătură cu monahii care căutau „isihia” (hesychia, liniştea) prin rugăciunea... Citeste articolul

Dinastia Comnenilor va deschide o perioadă fastă de renaştere politică şi culturală în Bizanţ. Însă în efortul de război împotriva avansării musulmane, împăratul Alexie avea nevoie de sprijinul unor trupe străine. Cunoscând calitatea militară a cavalerilor franci, el trimite în 1095 o ambasadă papei Urban al II-lea cerându-i să-i înlesnească venirea... Citeste articolul

1 Iulie 2009

Biserica Română din Paris - repere istorice

Catedrala mitropolitană de la Paris, "Biserica Română din Paris", 9 bis rue Jean de Beauvais (Paris 5e), este o frumoasă biserică gotică din secolul al XIV-lea (monument istoric), pe care Statul român a cumpărat-o în anul 1882 spre folosința comunității românești de la Paris.

În inima Cartierului Latin (cartierul şcolilor, cu Sorbona şi Collège de France), nu departe de Notre-Dame de Paris (dar pe malul stâng al Senei - rive gauche), la câţiva paşi mai sus de Saint Julien le Pauvre (cea mai veche biserică a Parisului), şi puţin mai jos de Sfânta Genoveva (ocrotitoarea parizienilor), se găseşte Biserica Ortodoxă Română din Paris, cu hramul... Citeste articolul

16 Iunie 2009

Sfântul Atanasie şi împăratul Nichifor Focas. Fondarea Sfântului Munte Athos

În timp ce în Occident, în secolele X-XI, monahismul a cunoscut reforme de mare amploare în contextul general de îndepărtare a creştinătăţii occidentale de ortodoxie, în Imperiul bizantin viaţa monastică s-a bucurat de o nouă înflorire după lunga criză iconoclastă (încheiată la 843), când mulţime de monahi au fost prigoniţi şi martirizaţi ca apărători ai icoanelor. În acest context, în secolul al X-lea are loc fondarea Sfântului Munte Athos, începând cu construirea primei mari mănăstiri, Marea Lavră, de către sfântul Atanasie şi împăratul Nichifor Focas.

„Grădina Maicii Domnului”   Athosul este în primul rând un loc de o frumuseţe naturală copleşitoare, remarcat încă din antichitate. Munte care iese din mare, cu un relief spectaculos acoperit de o vegetaţie abundentă, de la sicomori şi dafini la terase cu măslini, urcând apoi spre păduri de stejar, castani şi pini, până la vârfurile de piatră... Citeste articolul

În ce a constat această reformă decisivă pentru istoria Bisericii? Mitropolit al Italiei şi Patriarh al Occidentului, papa avusese timp de secole un rol mai degrabă de arbitru decât de conducător, atât în sânul Bisericii cât si în relaţia cu puterea laică. Dar începând cu reforma din secolul XI, papa, autodesemnat ca „vicar al lui Hristos” pe... Citeste articolul

Cum se explică această evoluţie care în două secole a dus la o asemenea îndepărtare? Este oare suficient să invocăm pretenţiile papale la primatul absolut sau inovaţiile teologice de origine germanică precum faimosul filioque (în privinţa căruia de altfel Roma a ezitat îndelung până să-l adopte, aşa cum vom arăta într-un articol următor)? Între Roma şi... Citeste articolul

Se povesteşte că ceea ce au văzut la musulmani şi la creştinii latini i-ar fi dezamăgit. Însă întorcându-se de la Constantinopol, ambasadorii mărturisesc trăirea de negrăit pe care au avut-o în marea biserică Sfânta Sofia. „Am fost conduşi acolo unde ei îl preamăresc pe Dumnezeul lor şi nu mai ştiam dacă ne aflam în cer sau pe pământ. Cu adevărat, nu... Citeste articolul

Convertirea slavilor în secolul al IX-lea nu se poate înţelege fără a se lua în considerare relaţia lor cu civilizaţia latină şi bizantină, respectiv cu Biserica din Apus şi cea din Răsărit, care-şi exercitau influenţa asupra spaţiului balcanic şi al Europei centrale. Antrenaţi în marea migraţie a popoarelor germanice şi a triburilor turcofone din stepă (huni, avari,... Citeste articolul