Ostensiunile³ au loc în mod normal din 50 în 50 de ani. A existat una în 1934 ÅŸi alta în 1984. Următoarea ar trebui să aibă loc în 2034, dar Episcopul de Pontoise a hotărât să facă una în 2016, cu prilejul Anului Milostivirii, proclamat de papa Romei Francisc. Cu prilejul ostensiunilor, CămaÅŸa este prezentată pe un manechin, aÅŸezat într-un mare relicvar de sticlă (oferit de o familie în 1894). CămaÅŸa este acum foarte in­completă, pentru că numeroase părÅ£i au fost scoase înainte de RevoluÅ£ie ÅŸi o parte din bucăÅ£ile tăiate nu au mai fost găsite (sau nu s-a ÅŸtiut cum să fie împreunate cu celelalte)⁴. Se păstrează o mare parte din spate, partea de la gât ÅŸi o mică parte din faÅ£ă.

CE FEL DE VEÅžMÂNT ERA ÅžI CARE E LEGÄ‚TURA EI CU HRISTOS?

CămaÅŸa era un veÅŸmânt de purtat pe dedesubt, o lenjerie de corp (semănând cu tricourile actuale dar mai lungă), coborând până la jumătatea coapsei, ÅŸi cu mâneci scurte (până la coate), veÅŸmântul obiÅŸnuit al Ga- lileenilor din popor. Sfântul Ioan o numeÅŸte chiton(veÅŸmânt de purtat pe dedesubt, cămaÅŸă) ÅŸi precizează că era araphos,fără cusături („inconsutile” în franceza veche) (In 19, 23). Or, studiile ÅŸtiinÅ£ifice recente au dovedit că ea este cu adevărat fără cusă­turi. A fost cu siguranÅ£ă Å£esută de Maria, la Nazaret, pentru Fiul său Iisus, căci era unul dintre rolurile importante al mamelor evrei­ce de a Å£ese veÅŸmintele familiei. Este din lână de oaie, cu o Å£esătură suplă ÅŸi uÅŸoară, vopsită la origine în maron roÅŸcat cu roibă (lucru obiÅŸnuit în Galileea pe vremea lui Hristos).

CămaÅŸa este pomenită de două ori în Evanghelii, o dată indirect de Sfântul Matei, care precizează că după biciuire, soldaÅ£ii I-au dat înapoi hainele lui Iisus – astfel se explică de ce era pătată de sânge – (Mt 27, 31) ÅŸi o dată direct de Sfântul Ioan, când spune că soldaÅ£ii ÅŸi-au împărÅ£it hainele lui Hristos, dar I-au tras la sorÅ£i cămaÅŸa, pentru că era fără cusături (In 19, 23). Este posibil ca ea să fi fost recuperată de Sfântul Ioan (răscumpăra­tă de la soldatul care o câÅŸtigase⁵) ÅŸi dată în­apoi Mariei, Maica Domnului.

STUDIILE ÅžTIINÅ¢IFICE (DIN SECOLUL XIX ÎN SECOLUL XXI)

În 1882, Monseniorul Goux a pus să se facă o expertiză de către niÅŸte specialiÅŸti în Å£esături vechi de la Manufactura Gobelins (Paris 13^e) ÅŸi de la cea de la Beauvais. În 1892, a pus să se examineze ÅŸi să se analize­ze două bucăÅ£i de către farmaciÅŸti-chimiÅŸti, care au atestat că existau într-adevăr pete de sânge. În 1934, primele fotografii ÅŸtiinÅ£ifice au fost făcute de Inginerul-general Gerard Cordonnier. În 1995, a fost creat C.O.S.T.A. (Cercle fficumenique et Scientifique de la Sainte Tunique d’Argenteuil - Cercul Ecu­menic ÅŸi ÅžtiinÅ£ific al Sfintei CămăÅŸi de la Ar- genteuil). CămaÅŸa fiind proprietatea Statu­lui din 1905 ÅŸi clasată „Monument Istoric”, sub-prefectul de Argenteuil a instituit în 2003 un comitet de datare ÅŸi a dispus să se facă lucrări ÅŸtiinÅ£ifice aprofundate de către specialiÅŸti de la C.N.R.S. ÅŸi de la Comisari­atul pentru Energia Atomică (C.E.A.), ÅŸi de către specialiÅŸti în Å£esături vechi.

Trebuie să amintim că există trei relicve majore ale lui Hristos în lume (în afară de adevărata Cruce): Giulgiul de la Torino (nu­mit impropriu „Saint Suaire”), Giulgiul de la Oviedo (Spania) si CămaÅŸa de la Argenteuil. Giulgiul de la Torino ÅŸi cel de la Oviedo sunt din in (după cum impunea Legea lui Moise pentru veÅŸmintele marilor preoÅ£i). Rezultatele studiilor efectuate pe CămaÅŸa de la Argenteuil au fost comparate cu grijă cu cele de la Torino ÅŸi Oviedo.

Pulberile de silciu găsite arată că a stat într-o Å£ară în care solul era de natură deÅŸertică (lucru care corespunde cu o mare parte din Palestina). Polenul găsit este acelaÅŸi ca cel de pe Giulgiul de la Torino ÅŸi cel de la Oviedo (polen de cedri din Liban ÅŸi de un arbore de fistic care nu se găseÅŸte decât în Palestina). A fost găsită ÅŸi o diatomee (algă monocelu­lară) care arată că a fost în contact cu o apă de râu nepoluată ÅŸi curgând pe un sol de ni­sip arid (lucru care corespunde cu Iordanul).

S-au găsit ÅŸi peri din barbă ÅŸi de pe cap cu ajutorul cărora s-a stabilit că persoana era de rasă albă.

Dar cel mai important lucru este că s-au găsit numeroase pete de sânge⁶. Profeso­rul Andre Marion (C.N.R.S.) a comparat petele de sânge de pe CămaÅŸă cu cele de pe Giulgiul de la Torino, ÅŸi a constatat că între ele era o corespondenÅ£ă strictă: a pus în evidenÅ£ă că principalele pete proveneau din purtarea Crucii (mai ales pe umărul stâng) care pătase CămaÅŸa datorită plăgilor făcute de biciuire. În sfârÅŸit, profesorul Gerard Lu- cotte, specialist în genetică, a făcut desco­periri capitale folosind un microscop elec­tronic cu scanare. A descoperit că de fapt CămaÅŸa era acoperită de sânge (lucru care nu se vede cu ochiul liber). Este vorba de un sânge de grupă AB (ca ÅŸi la Torino ÅŸi Oviedo), care este cel mai frecvent în Ori­entul Mijlociu (cu un record mondial în Iudeea) ÅŸi al cărui ADN a putut fi stabilit. Este vorba de un ADN uman, vechi, aparÅ£inând unei persoane de sex masculin, cu siguranÅ£ă un om de origine „evreiască orientală”.

În concluzie, se poate spune următorul lucru: omul care a purtat sfânta CămaÅŸă este acelaÅŸi ca ÅŸi cel a cărui faÅ£ă a fost acoperită de Giulgiul de la Oviedo ÅŸi al cărui trup a fost înfăÅŸurat în Giulgiul de la Torino. Măsura în jur de 1m78 (după Giulgiul de la Torino).

Era un om alb din Orientul Mijlociu, de ori­gine evreiască. Toate aceste rezultate ÅŸtiinÅ£ifice, care corespund unele cu altele, confirmă ceea ce TradiÅ£ia creÅŸtină a crezut dintotdeauna: acest om este răstignitul de pe Golgota, Iisus Hristos, Domnul ÅŸi Dum­nezeul nostru.

Încheiem prin două observaÅ£ii de natu­ră duhovnicească.

• Sfânta CămaÅŸă este de un roÅŸu închis ÅŸi presărată cu pete de sânge, lucru care co­respunde prorociei lui Isaia (secolul al VlII-lea î. Hr): „Pentru ce ai îmbrăcămin­tea roÅŸie ÅŸi veÅŸmântul Tău este roÅŸu ca al ce­lui care calcă în teasc?... sângele lor a râÅŸnit pe veÅŸmântul Meu, ÅŸi Mi-am pătat toate hainele Mele...” (Is 63, 2-3).
• CămaÅŸa fără cusături a lui Hristos a fost mereu considerată de TradiÅ£ia creÅŸtină ca fi­ind simbolul unităÅ£ii Bisericii. PrezenÅ£a sa în Occident, ca dar al Orientului⁷, cu mult înaintea schismei din 1054, stătea măr­turie a unităÅ£ii Bisericii, cea din primul mi­leniu. Această cămaÅŸă a fost sfâÅŸiată în nu­meroase bucăÅ£i, în FranÅ£a, după schisma din 1054, în care Occidentul a avut o foar­te grea responsabilitate, ÅŸi în timpul prigoa­nei anti-creÅŸtine celei mai violente de la Imperiul roman, cea a RevoluÅ£iei franceze, preînchipuire ÅŸi vestire a revoluÅ£iei bolÅŸevice, care va face ÅŸi mai mult rău. În fond, ea este semnul stării actuale a Bisericii. Dar, din fericire, la acest început al celui de-al treilea mileniu, ea reuneÅŸte pe toÅ£i CreÅŸtinii. Åži mai mult, în acest an 2016, va avea loc pentru prima oară din 1793 o încercare de recon­stituire riguroasă⁸ a CămăÅŸii, pe o Å£esătură neutră care nu degradează relicva. Să luăm acest lucru ca pe o prorocie a întoarcerii Bisericii la unitatea ei dintâi.

Pr. Noël TANAZACQ, Preot paroh al Parohiei Sf Genoveva-Sf Martin (Paris)

BIBLIOGRAFIE SELECTIVÄ‚

• Gerard LUCOTTE ÅŸi Philippe BORNET: Sanguis Chisti, le sang du Christ, Guy Tredaniel Ed., 2007, 198 p., ill. Foarte bună sinteză, la zi.
• Andre MARION ÅŸi Gerard LUCOTTE: Le Linceul de Turin et la Tunique d’Argenteuil, Presses de la Renaissance, 2006, 330 p., ill.
• Pierluigi BAIMA BOLLONE: 101 questions sur le Saint Suaire, Ed. Saint-Augustin 2001, 316 p. Cea mai bună sinteză în limba franceză despre Giulgiul de la Torino, ÅŸi cea mai actuală.
• Jean-Maurice CLERCQ: Les grandes reliques du Christ: la sainte Tunique d’Argenteuil, le Suaire d’Oviedo, le Linceul de Turin, F-X de Guibert, 2007, 160 p., ill.
• Pierre BARBET: La Passion de Notre Seigneur Jesus-Christ selon le chirurgien, Ed. Paulines, 1982.