Părintele Teofil, aproape şi departe

„Dacă Dumnezeu nu ocupă primul loc în viaţa ta, atunci nu ocupă niciun loc.”

L-am întâlnit personal pe Părintele Teofil doar de trei ori. A intrat în viaţa mea la mijlocul anilor 90, prin conferinţele din Postul Mare organizate de ASCOR Iaşi. La acea vreme, ca toţi prietenii mei din Biserică, mă spovedeam după cunoscutele liste de păcate. Încercam să-mi amintesc şi cele mai mici amănunte, ca să nu trebuiască – după cum citeam în „Pelerinul... Citeste articolul

1 Ianuarie 2010

O viaţă frumoasă

Părintele Teofil Părăian s-a cuprins pe sine şi ni s-a dăruit în multe cuvântări pe care le păstrăm în scris sau pe suporturi electronice. Unii ostenitori au întocmit colecţii de ziceri ale Părintelui Teofil, adevărate podoabe de gând, spre folosul şi bucuria celor care vor lua aminte la ele.

În ce mă priveşte, n-am cunoscut un alt Părinte Teofil decât cel pe care îl recunosc în cuvintele pe care ni le-a lăsat. Nu l-am cunoscut adică altfel decât spunea că trebuie să fie un călugăr: „blând, binevoitor şi vesel”; nici altfel decât recomanda preoţilor să fie: „cu inimă de părinte, de frate şi de prieten”. Pot, de asemenea, să... Citeste articolul

1 Ianuarie 2010

Ce spun eu despre mine (dintr-o scrisoare adresată unei credincioase)

Textul integral se găseşte în cartea „Amintiri despre duhovnici pe care i-am cunoscut” (Editura Teognost, 2003).

[...] Înainte de toate însă vreau să mă legitimez: eu nu sunt cel gândit de tine. Deci chiar fiind duhovnic şi având îndreptăţirea să ascult păcate şi insuficienţe şi să încerc să rezolv probleme, în realitate, din acest punct de vedere, nu sunt altceva decât un om cu experienţă, un om care a ajuns la nişte concluzii, un om cu îndreptăţirea de a... Citeste articolul

1 Ianuarie 2010

Al meu Părintele Teofil

Îl omagiem, în acest număr al revistei Apostolia, pe Părintele Teofil Părăian de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Părintele a fost deja, încă de pe când era în viață, slăvit de Dumnezeu în fața oamenilor; și tot Dumnezeu a îngăduit ca uneori să fie ocărât de unii. Părintele Teofil știa foarte bine acest lucru, și își vedea cu pace de lucrarea pe care o făcea, „în prelungirea mănăstirii”, cum îi plăcea să zică, adică „cu binecuvântarea starețului”, în traducere liberă.

În unul din ultimele lui interviuri - luat chiar în Franța, la Limours (reședința mitropolitului Iosif), în noiembrie 2008 -, și care e publicat integral în CD-ul omagial supliment la revista de față, Părintele începe prin a răspunde unei provocări: Întrebare: „Părintele Teofil, la întrebarea Cine este Părintele Teofil?, majoritatea celor care v-au cunoscut... Citeste articolul