În 3 martie 2012 Părintele Teofil ar fi împlinit 83 de ani. Åži anul acesta, ca și în alți ani, mulți prieteni ai Părintelui vom merge la Sâmbăta de Sus, ca să ne amintim de Sfinția Sa, atât la mormânt, cât și în chilia Părintelui, și bineînțeles ca să ne rugăm. Întâlnindu‑ne, dorim să ne îmbrățișăm, așa cum și Sfinția Sa ne îmbrățișa pe fiecare, cu putere. Vom retrăi din nou ce ne învăța Părintele Teofil, că „în prietenie e ca în vasele comunicante, fiecare oferă și fiecare primește”, realizând totodată că importanța acestui cuvânt a crescut de când Părintele a plecat la Domnul, nu singur, ci cu foarte mulți prieteni cuprinși în inima Sfinției Sale, o inimă despre care aflasem „că odată intrat cineva în ea, nu mai poate ieși”. 

Așadar, Părintele Teofil are în noi exact locul pe care l‑a avut când era în viață, nu s‑a întâmplat nicio depărtare. 

Din 29 octombrie 2009, ziua în care Părintele Teofil s‑a mutat la Domnul, și până azi, mulțimile de oameni care îl ascultau și îi urmau sfaturile continuă să‑l asculte, să‑l citească și să‑i urmeze sfaturile, ca și cum nimic nu s‑ar fi întâmplat. Da, într‑adevăr, a trecut, ca fiecare, prin moarte la Viață. Åži a rămas prezent în inimile noastre în mod diferit, dar viu. Nu ne mai strânge în brațe cu putere, nu mai auzim vocea lui gravă zicând „Dragă!”, dar ne poartă în rugăciunea lui în fața tronului lui Dumnezeu – iar aceasta tot o îmbrățișare a iubirii este.

De‑acum, venim la conferințe și expoziții care îi sunt dedicate, și facem aceasta în mod natural, cu bucurie, fără nici un fel de efort interior special. Åži acesta este miracolul nostru, de la și pentru Părintele Teofil!