Să mergem cu daruri înaintea Domnului!
Este de la sine înțeles că orice creștin conștient de relația sa cu Dumnezeu se cuvine ca în zilele venirii sale la sfânta biserică să nu vină „cu mâna goală”. De ce? Pentru că este normal ca omul să‑I mulțumească Domnului pentru toate câte i le dă. Rugându‑ne, mulțumim; închinându‑ne, de asemenea; împărtășindu‑ne, primim Darul cel mai mare, adică, aducându‑ne pe noi înșine Domnului, putem zice: „Am plinit chipul rânduielii Tale.”. Așadar, mulțumim binecuvântând, dar mai mulțumim și jertfind alimente. Darul material este o parte din rodul muncii mele binecuvântate. Vă propunem în paginile următoare o reflecție asupra acestui subiect.
JERTFA A FOST PREZENTĂ ÎN FIREA OMULUI DIN CELE MAI VECHI TIMPURI În primele pagini ale Scripturii1, unde omul este descris ca dezvoltator de meșteșuguri prin care‑și câștiga existența, fiii lui Adam, Cain și Abel, I‑au adus jertfă lui Dumnezeu din rodul muncii mâinilor lor. „Și a fost așa: după câteva zile Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele... Citeste articolul
„Doamne al puterilor, fii cu noi!”
Textul acestei rugăciuni îl auzim deseori intonat în perioada Postului Mare, deoarece acum, în Biserică, se săvârșește slujba Pavecerniței Mari.1 Bineînțeles, el poate fi cântat și în afara acestui post. La origine, este o rugăciune profundă, cu diferite prezențe biblice, motiv pentru care vă propunem să deslușim câteva din înțelesurile ei. Căci atunci când pătrundem sensul de bază al cuvântului revelat conștientizarea a ceea ce citim sau auzim face ca atenția în rugăciune să fie mult mai mare, iar folosul deosebit.
„DOAMNE AL PUTERILOR, FII CU NOI!” Primele două cuvinte ale rugăciunii sunt o invocare prin expresia „Doamne al puterilor”. Ne amintim că numele Doamne, pe cât este de obișnuit, pe atât de profund se revelează2 în sensuri, căci desemnează „numele mai presus de orice nume” (Filip. 2, 9), prin care Dumnezeu S‑a revelat în rugăciunea lui Moise:... Citeste articolul
„Veniți să ne închinăm...”
Cele Șapte Laude ale Bisericii și o parte din rugăciunile personale, cum ar fi rugăciunile dimineții, acatistele, paraclisele etc., au în partea lor de început îndemnulurmător: „Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos Împăratul și Dumnezeul nostru!”1. Este o formulă liturgică de o importanţă pe care credem că ar fi de folos să o aprofundăm cercetând o parte din locurile unde a fost folosită; de unde tot folosul pe care am putea să‑l avem.
ÎNDEMN LA RUGĂCIUNE În Biserica Ortodoxă este vorba de o îmbiere pe care autorul sfânt o face credincioșilor, încredințat fiind de folosul pe care fiecare îl putea avea în urma închinării.2 Pentru a înțelege mai bine, credem că cel mai potrivit este să luăm câteva exemple, asupra cărora să insistăm apoi. Vom poposi asupra vieții prorocului... Citeste articolul
Domnul „să‑și amintească toată jertfa ta și arderea (arderile) de tot să‑I fie bine primită (să‑I placă)”, Psalmul 19, 4
Să ne amintim că suntem la al treilea articol dedicat Psalmului 19. Ne propunem în rândurile de faţă să tratăm tema jertfei din lăcașul de cult, fără însă a face referință la vreo materie anume.
Cuvântul מִנְחָה(mnchh) se traduce prin „dar”, „jertfă”, „ofertă” făcută în semn de loialitate. Prin ea se exprima reverența, după cum oamenii l‑au respectat pe Solomon (1 Reg. 10, 27), iar regele pe profet (4 Reg. 8, 8) şi tot astfel omagiul și loialitatea celui mai mic față de cel mai mare, de pildă Iacov față de Esau (Fac. 32, 14). Politic vorbind,... Citeste articolul
Sfințirea casei și prin ungerea cu untdelemn
PREZENȚA UNTDELEMNULUI LA BOTEZ, LA MASLU ȘI LA SFÂNTA LITURGHIE De la momentul Jertfei sângeroase a Mântuitorului pe Sfânta Cruce toate sacrificiile animale de până atunci au încetat, fiind un simbol care trimitea la Hristos: prin moartea Celui nevinovat aceste sacrificii nu‑și mai găseau rostul și, paradoxal pentru unii, au sfârșit chiar și acolo unde erau practicate, în cultul iudaic. Uleiul era folosit în cadrul cultului, singur sau împreună cu alte miresme, încă de la primele slujiri; un astfel de amestec era prescris pentru ungerea cortului mărturiei, a chivotului, a sfeșnicului, cu toate ale lui, erau de asemenea unse altarul tămâierii, altarul arderii de tot, masa și baița. Aaron și fiii lui, la momentul hirotoniei, au fost unși cu o compoziție asemănătoare, interzisă iudeului de rând (Ieș. 30, 22‑33).1
Aplecându‑ne asupra Sfintelor Taine, să ne oprim mai întâi asupra Botezului, în cadrul căruia, după Ectenia Mare, se sfințește untdelemnul, rostindu‑se:„Stăpâne, Doamne, Dumnezeul părinților noștri, Care celor ce erau cu Noe în corabie le‑ai trimis porumbelul având în gură ramura de măslin, semnul împăcării și al mântuirii din potop,... Citeste articolul
Cu noi este Dumnezeu
În perioada Postului Mare, de obicei la Pavecerniță, cântăm „Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu”, motiv pentru care considerăm că ar fi potrivit să poposim duhovnicește asupra cântării, să înțelegem contextul în care a apărut, semnificația ei de început, și să îi dăm o interpretare actuală.
ORIGINEA BIBLICĂ Textul de mai sus nu se găsește în originalul ebraic, așa cum este tradus în Biblia editată cu binecuvântarea Sfântului Sinod. În capitolul al optulea din Cartea Profetului Isaia există doar începutul cântării („cu noi este Dumnezeu...”), însă plasat la finele unui fragment care are următorul conținut: „Și Domnul mi‑a... Citeste articolul
Întâmpinarea Domnului, a pruncilor, a Omului
La templu, Pruncul Mântuitor Iisus Hristos a fost întâmpinat de dreptul Simeon. Deci El, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului, a fost primit în brațe de un om – și ţinându‑L în braţe slujitorul serviciului divin a primit dezlegarea de a‑și încheia viața pământească. Aici este o taină: de fapt, cine pe cine întâmpină și binecuvântează? Pe de o parte, dreptul Simeon Îl primește pe Domnul nu altundeva decât în Casa Lui; pe de altă parte, Hristos Pruncul îl miluiește pe bătrân cu odihna veşnică. Ambii se binecuvântează: bătrânul în cuvânt, Domnul prin prezența Sa în brațele dreptului. Vom vorbi, deci, în cuvântul de faţă, despre întâmpinare.
MELCHISEDEC ÎL ÎNTÂMPINĂ PE DREPTUL AVRAAM, IAR CORNELIU PE SFÂNTUL APOSTOL PETRU „Întâmpinările” biblice împletesc ambele sensuri ale găzduirii, pe cel firesc, dar și pe cel duhovnicesc, căci ospitalitatea este o faptă de mare valoare. Exemplul clasic se găsește în Epistola către Evrei, unde ni se spune că „Melchisedec, rege al Salemului,... Citeste articolul
Zelul și gelozia dintotdeauna a lui Dumnezeu și a noastră, a celor de azi
Am hotărât să scriem despre această însușire a Preasfintei Treimi deoarece are corespondență în viața noastră, fiindcă numai astfel reușim să intuim care ar fi menirea duhovnicească la care fiecare este chemat să tindă.
A DOUA PORUNCĂ ÎN CONTEXT Ca cititori ai Scripturii, luăm act pentru prima dată de zelul lui Dumnezeu în cadrul Decalogului, prin desluşirea Celei de-A Doua Porunci, în care Însuși Yahweh1vorbește despre Sine: „Să nu-ți faci idol, nici vreo înfățișare a celor câte se află sus, în cer, jos, pe pământ, sau în apele de sub pământ. Să... Citeste articolul
Rezumarea dreptei credințe în (ierugia din) Duminica Ortodoxiei
Prin pronia divină vom intra într‑o perioadă liturgică în care amintită va fi din nou importanța icoanei în viața Bisericii și, bineînțeles, în viața creștinului: este vorba despre Prima Duminică a Postului Mare din anul 2019. A rămas ca un dat, an de an, să se sublinieze în această duminică biruința Bisericii asupra învățăturii (greșite) de a nu cinsti Icoanele; mai mult, în această zi se evidențiază triumful Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor din primele opt secole creștine. Slujba din Duminica Ortodoxiei, urmată de procesiunea cu Sfintele Icoane, cu Sfintele Moaște, Prapurii și Evanghelia, pentru unii se va constitui într‑o fixare a ritualurilor legate de identitatea noastră, iar pentru alții, care până acum nu au mai văzut așa ceva, va fi ceva nou, care va stârni o curiozitate sfântă1.
După săvârșirea Liturghiei din Ziua Ortodoxiei urmează o slujbă dedicată exclusiv Primei Duminici a Postului Mare2; este vorba de o schemă clasică de Ierurgie: Binecuvântarea mică, Rugăciunile Începătoare, Psalmul 74, Ectenia Mare cu trei cereri speciale, Trei Tropare, Apostolul, Evanghelia, Ectenia Întreită, Rugăciunea specifică, Prochimenul glasului al VII‑lea („Cine este... Citeste articolul
Îmbrățișarea și sărutul creștin
Deși sunt doi termeni care pot fi priviți și tratați separat, totuși, ca limbaj al corpului, ei rămân un întreg. Luați împreună, îmbrățișarea și sărutul sunt semnul uneia dintre cele mai mari intimități duhovnicești și familiale, în care distanța dispare, iar comunicarea nonverbală rămâne pe primul loc; când felicităm pe cineva cu ocazia unui eveniment, când consolăm pe cineva, sau, de asemenea, când dorim să protejăm pe cineva de un pericol iminent, îl strângem puternic în brațe, adică îl apropiem de inima noastră, locul definitoriu al vieții biologice și spirituale, locul nealterității noastre.
Dacă avem în minte imaginea unui copilaș care se ascunde la sânul maicii sale din cauza necunoscutului, atunci înțelegem că prin îmbrățișare, mângâiere, sărut, trăim emoții subconștiente care sunt de o vechime cu omenirea și transmitem siguranță, liniște, încredere; de aceea, acestea rămân un semn definitoriu al persoanei căutătoare de altă persoană,... Citeste articolul
Doamne‑ajută
Unul din saluturile celor mai mulți dintre noi, creștinii, este „Doamne‑ajută”, motiv pentru care vă propun o înțelegere a acestor două cuvinte. Poate că la o primă rostire a unui „Doamne‑ajută” nu suntem conștienți de încărcătura lui, totuși, citind textele biblice și patristice, cred că vom deveni mai atenți la cât de important este să folosim sintagmele Scripturii și să le înțelegem sensul.
UNDE APARE EXPRESIA DOAMNE‑AJUTĂÎN BIBLIE? Una dintre slujbele, cunoscute de mulți dintre noi, în care se găsește rugăciunea „Doamne ajută‑mă” este Taina Sfântului Maslu. Aici, în Evanghelia a Șasea, ni se spune cum o femeie din Canaan L‑a rugat pe Mântuitorul s‑o miluiască prin vindecarea fiicei ei posedate; din cauză că Hristos o ignora, „ea,... Citeste articolul
Fața lui Dumnezeu și fețele oamenilor
Argument În unele rugăciuni și slujbe bisericești săvârșite constant în parohii, întâlnim expresii care se referă la „fața lui Dumnezeu” și la „fața omului”. Astfel, în Psalmul 103 de la Vecernie se spune: „… dar, când Îți vei întoarce fața, se vor tulbura”; la ultimul din Psalmii Judecății de la începutul Utreniei, citim: „Degrab’ ascultă‑mă, Doamne: slăbit‑a duhul meu! Să nu‑Ţi întorci fața de la mine, ca să nu mă asemăn cu cei care se coboară în groapă!”; în Psalmul 23, 6, pe care‑l rostim în cadrul „Canonului pentru Sfânta Împărtășire”, ne rugăm: „Acesta este neamul celor care‑L caută, al celor ce caută fața Dumnezeului lui Iacov”. Expresii similare se mai găsesc în Ps. 10, 7; 15, 11 etc. Așadar, se cade să ne întrebăm: Dumnezeul revelat până la Nașterea Domnului avea față? Sub ce formă era?
Fața ne‑văzută a lui Dumnezeu și fața omului Două dintre versetele relevante pentru analiza pe care o facem sunt cele din Fac. 32, 31 și 33, 10. În Fac. 32, 31 se povestește despre lupta pe care Iacov a avut‑o cu „un om” (Fac. 32, 25), sau cu Dumnezeu (Fac. 32, 29), în urma căreia Iacov a numit locul acela Chipul lui Dumnezeu, „căci L‑am văzut pe Dumnezeu față către... Citeste articolul
„Cel ce caută spre pământ și-l faci pe el de se cutremură …”
Etimologii și sensuri Constatăm de ceva timp încoace că mișcările tectonice se înmulțesc în multe părți ale lumii; în teorie, ele s-ar include în categoria evenimentelor naturale care ar putea fi cumva anticipate. Așadar, ar fi vorba de un fenomen al naturii asupra căruia omul are sau nu vreo influență? Care ar trebui să fie atitudinea omului religios în fața cutremurelor1?
Paginile Ambelor Testamente cuprind câteva referințe la anumite cutremure. În Primul Testament, rădăcina rʻš se găsește de 30 de ori și redă două înțelesuri majore: descrierea bătăliilor și a zgomotelor produse de ele (Ier. 8, 16; Iez. 26, 10, 15) și participarea naturii la teofaniile divine; la revelarea Decalogului „Muntele Sinai fumega tot, că Se pogorâse... Citeste articolul
Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana
Puterea iubirii
Originile instituției sinodale
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team