10 Decembrie 2012

Constantin cel Mare între istorie și credință

Expoziţia de la Milano Aşa cum este deja cunoscut, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat în şedinţa sa de lucru din 24‑25 octombrie 2011 anul 2013 ca An omagial al Sf. Împăraţi Constantin şi Elena în Patriarhia Română. Această hotărâre este nu numai binevenită, ci oarecum obligatorie pentru cei care ţin la rădăcinile lor creştine. Chiar şi cei care nu sunt creştini trebuie să recunoască în Constantin cel Mare un părinte fondator al civilizaţiei noastre europene. Ţinând cont de contribuţia lui Constantin cel Mare la dezvoltarea societăţii creştine, autorităţile din Milano au organizat o expoziţie în cinstea Sf. Împărat Constantin, expoziţie inaugurată în data de 25 octombrie 2012, la Palatul Regal (Palazzo reale) din Milano, situat în apropierea domului. 

Minunea de la Podul Vulturului În data de 28 octombrie 312 a avut loc un eveniment important care a schimbat atitudinea lui Constantin față de creștini: victoria obținută împotriva lui Maxențiu în apropierea Romei. Înainte de victoria de la Pons Milvius (Podul Vulturului), Constantin a avut o viziune, relatată de doi dintre biografii săi: Eusebiu de Cezareea, în lucrarea sa... Citeste articolul

După perioada persecu­țiilor, în secolul al IV-lea creștinismul de­vine religie permisă (în 313, edictul de la Milano), iar mai apoi religie oficială (anul 380), însă în sânul societății romane conti­nuă să coexiste o lume creștină și o lume pă­gână, o bună parte a elitelor romane fiind ostile noii religii. în partea occidentală a im­periului,... Citeste articolul

Când te gândești la opera lui Hugo din Saint Victor și la influențele ră­săritene asimilate de el, îți vine în minte Sfântul Dionisie Areopagitul, de care teologul occidental a fost atras, comentând faimosul lui tratat, Despre ierarhia bisericească [J.P. Migne, PL 175, 923-1154]. Sub aspect spiritual, Hugo din Saint Victor a fost influențat de Sfinții Ioan Casian (t 435)... Citeste articolul

Pe fondul crizei imperiului roman provocată de presiunea popoare­lor „barbare”, care deja la sfârșitul secolului al doilea amenințau frontierele de la nord și de la vest, atitudinea față de creștini s-a în­ăsprit, fiind considerați a fi o prezență periculoasă și subversivă pentru ordinea romană. Declanșată în mod punctual sub dinastia Antoninilor (sec. II d. H.,... Citeste articolul

   „Am decis să îndreptăm toate după vechile legi și după ordinea romană și să-i facem pe creștini, care au abandonat religia părinților, să-si revină la o minte rezonabilă. Într-adevăr aceștia au fost cuprinși de o asemenea în­căpățânare și nesăbuință că nu mai respectau acele venerabile tradiții ale strămoșilor, /.../ ci și-au făcut ei... Citeste articolul

     Comunitatea de rit apusean, care a luat numele de Biserica Ortodoxă din Franța - Eglise Orthodoxe de France (ECOF), pentru că avea în ve­dere restaurarea vechii Biserici din Franța ca Biserică ortodoxă locală1, a rămas o vreme fără o instanță canonică superioară2 păstrându-și însă le­găturile cu mari duhovnici (ca Arhiepiscopul Alexandre de la Bruxelles... Citeste articolul

1 Noiembrie 2010

Introducerea tiparului și primele cărți tipărite în Å¢ara Românească și în Transilvania (sec. XVI)

„Rugăm pe toţi cei care o vor citi, dacă va fi ceva greşit, în numele iubirii către Hristos să îndrepteze, iar pe noi cei ce am muncit să ne binecuvinteze şi să nu ne blesteme, pentru că n-a scris Duhul Sfânt, nici înger, ci mână păcătoasă şi muritoare, spirit apăsat, îndurerat şi plin de păcate.” Dimitrie Logofăt, epilog la Apostol (tipărit la 1547)

Descoperirea tiparului în Germania la 1452[1] a jucat un rol deosebit nu numai în dezvoltarea creștinismului apusean, ci și în viața Bisericii Ortodoxe. Cu greu putem imagina astăzi importanța acestui moment într-o lume care de secole transmitea învățătura prin copierea manuscriselor în mănăstiri, raritatea cărții făcând din ea un obiect de o deosebită valoare, pe... Citeste articolul

1 Octombrie 2010

Pelerinajul în Biserica primară (II)

Dorința de a cunoaște locurile consacrate de Hristos și de a se ruga acolo, a convins la sfâșitul secolului al IV-lea nu puțini creștini, printre care se numără Ieronim și câteva doamne romane de origine nobilă, între care Melania senior, Paula, Eustochia, Pemenia, Fabiola, Silvina, să se îndrepte spre Palestina și câteodată să rămâna câțiva ani; pelerinajul doamnelor din înalta societate a continuat și în prima jumătate a secolului al V-lea, cu Melania junior, Albina, Basa, Ichelia, Flavia și împărăteasa Eudoxia, soția lui Teodosie al II-lea, care în 438 a plecat la Ierusalim pentru a îndeplini un jurământ făcut cu ocazia căsătoriei fiicei sale.

Dacă la aceste nume adăugam și cele ale Elenei și Egeriei, putem întelege rolul important pe care l-au jucat doamnele de rang înalt în dezvoltarea pelerinajului în Orient, care pentru occidentali trebuie să fi fost destul de scump. Din acest motiv și prezența masculina, cel puțin în această perioadă, pare accesibilă doar claselor sociale elevate; Ieronim atesta faptul că se aflau... Citeste articolul

1 Septembrie 2010

Pentru dreapta credință și pentru neam: viața și martiriul sfântului Constantin Vodă Brâncoveanu

Născut din părinţii Papa (Pavel) şi Stanca Brâncoveanu la anul 1654, Constantin Brâncoveanu era descendent după tată din marea şi influenta familie a boierilor Craioveşti1, iar după mamă, din vechea familie a Cantacuzinilor.

A fost căsătorit cu Maria lui Neagoe, nepoata lui Antonie Vodă din Popești, cu care a avut 11 copii, dintre care 4 băieți și 7 fete. Viața lui este marcată de complotul prin care s-a încercat să i se extermine neamul, primele victime fiind însuși tatăl său Papa și un copil substituit în ultima clipă lui Constantin Brâncoveanu, pe care răsculații șeimeni și dorobanți... Citeste articolul

Se pare că această practică a pelerinajului local, destul de răspândită în lumea antică, are ca motiv principal distanța dintre localitatea în care locuiește pelerinul si popasul final. Acest element ne amintește de originea latină a termenului peregrinus (peregrinatio, peregrinor), transmisa in multe limbi europene (în italiană pellegrino, pellegrinaggio; în franceză... Citeste articolul

1 Mai 2010

Sfântul voievod Åžtefan cel Mare și „poarta creștinătății”

„După moartea lui, până astăzi, îi zicu Sveti Ştefan vodă, nu pentru sufletu, ce ieste în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile nimeni din domni, nici mai înainte, nici după aceia, nu l-au ajunsu”. (Grigore Ureche)

Prin credința și jertfa sa neostenită de-a lungul unei strălucite domnii (1457-1504), Åžtefan cel Mare s-a dovedit a fi în istoria noastră o icoană a domnului ortodox sau „drept credincios”, fiind canonizat de Biserica ortodoxă română în 1992, ceea ce a constituit o recunoaștere sinodală a unui cult popular neîntrerupt de secole. Pentru a evita o înșiruire a faptelor... Citeste articolul

1 Aprilie 2010

ÃŽntemeierea Moldovei și recunoașterea Mitropoliei de la Suceava

Întemeierea Moldovei este rodul unei aşa-zise „descălecări” a unui conducător venit de peste munţi în secolul al XIV-lea, voievodul Bogdan. Ca şi în cazul Ţarii Româneşti, naşterea statului moldovean este strâns legată de înfiinţarea unei mitropolii ortodoxe, chiar dacă de data aceasta domnitorul şi boierii au avut de înfruntat mai multe oprelişti înainte de a obţine recunoaşterea Mitropoliei din partea Patriarhiei din Constantinopol. Strădaniile lor au fost încununate printr-o victorie de mare însemnătate pentru afirmarea identităţii tânărului stat.

I.Întemeierea Moldovei prin „descălecarea” voievodului Bogdan Pe teritoriul Moldovei existau cnezate și voievodate ce căzuseră sub stăpânirea cumanilor și mai apoi a tătarilor (după marea invazie de la 1241) care amenințau să cucerească regatul Ungariei. Pentru a le putea face față, regele Ludovic cel Mare a înființat între Siret și Carpați o „marcă” de... Citeste articolul

Independența acestor state și organizarea lor bisericească autonomă sunt dobândite în cadrul unui context istoric favorabil, între, pe de o parte, regatul Ungariei și papalitatea, pe de altă parte Hoarda de Aur a tătarilor de la Nordul Mării Negre, și Patriarhia de la Constantinopol. Ne vom opri mai întâi asupra Å¢ării Românești, nu înainte de a aminti situația care... Citeste articolul

  I. Mișcarea isihastă în secolul al XIV-lea  În sens larg, termenul de „isihast” îi desemnează pe toți aceia care s-au identificat cu marea mișcare spirituală isihastă din acest secol, însă în sens restrâns era folosit încă din vechime în legătură cu monahii care căutau „isihia” (hesychia, liniștea) prin rugăciunea... Citeste articolul

Dinastia Comnenilor va deschide o perioadă fastă de renaștere politică și culturală în Bizanț. Însă în efortul de război împotriva avansării musulmane, împăratul Alexie avea nevoie de sprijinul unor trupe străine. Cunoscând calitatea militară a cavalerilor franci, el trimite în 1095 o ambasadă papei Urban al II-lea cerându-i să-i înlesnească venirea... Citeste articolul