Sfântul Gherman a binecuvântat-o ÅŸi i-a încredinÅ£at o monedă cu o cruce încrustată ca semn al închinării vieÅ£ii ei lui Dumnezeu. De atunci copila s-a îndeletnicit tot mai mult cu milostenia. Într-o zi, enervată că fata ei mergea prea mult la biserică, mama o lovi, dar imediat Domnul a pedepsit-o luându-i vederea. A văzut din nou abia doi ani după aceea, spălându-ÅŸi ochii cu o apă pe care fiica ei o amestecase cu lacrimile sale ÅŸi asupra căreia făcuse semnul Sfintei Cruci. Rudele sale nemaifiind împotrivă, Genoveva a fost închinată pentru totdeauna Domnului de către Vilicus, episcop de Bourges. Sfânta s-a nevoit în continuare în casa părintească, căci pe vremea aceea nu existau mănăstiri în Galia. La moartea părinÅ£ilor săi sfânta s-a mutat la naÅŸa ei, la Paris. Trecând cu răbdare printr-o boală grea, sfânta a început apoi să se nevoiască aspru; se ruga neîncetat ÅŸi nu ieÅŸea decât pentru a sluji săracilor. Nu mânca decât de două ori pe săptămână puÅ£ină pâine ÅŸi fasole. Astfel a biruit pornirile cele trupeÅŸti ÅŸi a dobândit mare pace sufletească, putând astfel îndura cu răbdare calomniile ÅŸi zvonurile răspândite de cei invidioÅŸi, până ce sfântul Gherman de Auxerre nu a intervenit pentru a le impune respectul faÅ£ă de roaba lui Dumnezeu Genoveva. În acest fel locuitorii Parisului au început să recunoască sfinÅ£enia ei, iar câteva tinere s-au adunat în jurul ei pentru a vieÅ£ui asemenea. Faima sfintei Genoveva s-a răspândit până în Orient, ÅŸi se spune că niÅŸte negustori sirieni i-au povestit sfântului Simeon Stâlpnicul (1 septembrie) despre nevoinÅ£ele smeritei fecioare de la Paris, iar sfântul a lăudat-o ÅŸi a dorit să fie pomenit de ea la rugăciune.

Sfânta Genoveva avea mare evlavie pentru sfinÅ£ii care puseseră pietrele de temelie ale bisericii în Galia. Prin grija ei a fost construită cea dintâi biserică deasupra mormântului sfântului Dionisie al Parisului (9 octombrie) ÅŸi a insuflat parizienilor datina de a merge acolo cu evlavie în pelerinaj, chiar ÅŸi pe vreme rea. Într-o zi a mers sfânta la biserică în toiul unei furtuni, cu o lumânare în mână, a cărei flacără nu s-a stins defel. De asemenea, datorită ei s-a răspândit cinstirea sfântului Martin de Tours, astfel că mormântul acestuia din urmă avea să devină unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Occident. În călătoriile ei sfânta îi vindeca pe bolnavi, îi alunga pe demoni, pentru toÅ£i fiind o unealtă a lucrării dumnezeieÅŸti.

La începutul anului 451, Attila ÅŸi hoarda lui sălbatică de Huni se apropiau în mod primejdios de Paris, jefuind ÅŸi pustiind totul în calea lor. Locuitorii cetăÅ£ii, intraÅ£i în panică, doreau să plece, ÅŸi numai Genoveva ÅŸi-a păstrat sângele rece. A adunat femeile în biserici pentru a cere cu stăruiÅ£ă ajutor Domnului prin post, lacrimi ÅŸi rugăciune, iar pe bărbaÅ£i sfânta încerca să îi încurajeze. Unii dintre ei însă i s-au împotrivit, chiar se pregăteau să o arunce în Sena, când a sosit un trimis al sfântului Gherman de Auxerre, adeverind încă o dată că Dumnezeu o alesese pe sfânta Genoveva ca apărătoare a oraÅŸului. Într-adevăr, conform proorociilor sfintei, Attila avea să se îndepărteze repede de Paris, ÅŸi a plecat după ce a îndurat o înfrângere aprigă de la Francii uniÅ£i cu Galo-romanii.

Astfel Childeric, regele Francilor, ÅŸi-a exercitat hegemonia asupra regiunii vreme de vreo douăzeci de ani. DeÅŸi era păgân, regele dădea dovadă de respect pentru Biserică ÅŸi, la rugăminÅ£ile stăruitoare ale sfintei, a acceptat să uÅŸureze pedepsele prizonierilor. Cu toate acestea, Francii au fost respinÅŸi de către Romani ÅŸi au încercat să-ÅŸi recapete întâietatea prin oprirea aprovizionării Parisului. Foametea bătea la uÅŸă, iar poporul îÅŸi pierdea iarăÅŸi nădejdea în Dumnezeu. Atunci sfânta a adunat o flotilă cu luntraÅŸi curajoÅŸi, ÅŸi, deÅŸi îi păÅŸteau mari pericole privind navigarea, au mers să facă provizii la Arcis-sur-Aube, revenind mai apoi pentru a le împărÅ£i tuturor parizienilor, dar mai cu seamă celor mai nevoiaÅŸi.

În anul 481, Clovis a devenit rege al Francilor ÅŸi, sub înrâurirea soÅ£iei sale, sfânta Clotilda (3 iunie), arăta un mare respect faÅ£ă de sfânta Genoveva, îi asculta sfaturile ÅŸi nu pregeta să-ÅŸi schimbe politica din grijă faÅ£ă de cei nefericiÅ£i. În vreme ce regele termina de cucerit Galia, sfânta Clotilda a rămas în preajma Genovevei la Paris, iar sfântul Remi (1 octombrie) venea uneori să le viziteze pentru a vorbi despre cele ale Domnului. Trei sfinÅ£i vegheau pe atunci asupra FranÅ£ei născânde.

Sfânta Genoveva a ajuns astfel la vârsta de optzeci de ani. Åži-a încredinÅ£at sufletul Domnului în pace, înconjurată fiind de dragostea ÅŸi evlavia unui întreg popor. De-a lungul veacurilor ea s-a arătat a fi pururea ocrotitoare a Parisului ÅŸi a locuitorilor săi. Preacinstitele sale moaÅŸte, aÅŸezate în biserica Sfânta Genoveva, pe colina ce de atunci poartă acelaÅŸi nume, au înfăptuit numeroase vindecări. Aflându-se în pericole mari – războaie, asedii, epidemii, foamete, inundaÅ£ii sau incendii, poporul venea în număr mare la sfânta. Se făceau pe atunci procesiuni cu racla cu sfintele moaÅŸte, iar Domnul ÎÅŸi arăta bunăvoinÅ£a făcând minuni, ca răspuns la rugăciunile sfintei Genoveva ÅŸi credinÅ£ei locuitorilor din Paris. Sfintele ei moaÅŸte au fost arse aproape în totalitate ÅŸi aruncate în Sena de către revoluÅ£ionari în anul 1793, dar sfânta e în continuare vie în inimile celor ce se roagă ei cu credinÅ£ă.

Traducere din limba franceză: Ioana Căpităneanu