ViaÅ£a sa virtuoasă ÅŸi autoritatea pe care o avea ca teolog i-au adus stima ÅŸi dragostea clerului ÅŸi a poporului credincios. După moartea Sfântului Bonifaciu, Celestin a fost ales Episcop al Romei, succedându-i acestuia la 10 septembrie 422. 

Sf. Celestin a rămas în Istoria Bisericii în principal pentru combaterea ereziei nestoriene, care a fost condamnată definitiv la Sinodul III Ecumenic de la Efes (431). 

De asemenea, a luptat ÅŸi împotriva pelagianismului, care se răspândise în apusul Europei. Astfel, în anul 429, Sf. Celestin i-a trimis pe episcopii Gherman de Auxerre ÅŸi Lup de Troyes în Britania ÅŸi pe Sf. Paladie în Irlanda, ca episcopi misionari ÅŸi pentru combaterea ereziei pelagiene. În timp ce se afla în Britania, Gherman de Auxerre, un fost ofiÅ£er de carieră, după ce ÅŸi-a botezat trupele, le-a condus spre victoria obÅ£inută împotriva armatei picÅ£ilor ÅŸi saxonilor cântând „Aleluia”.

SF. CELESTIN ÅžI SINODUL AL III-LEA ECUMENIC

În timpul episcopatului său, în Orient s-a dezvoltat nestorianismul – o erezie hristologică apărută ca o încercare de a explica raÅ£ional ÅŸi de a înÅ£elege încarnarea Logosului divin, cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi, Omul Iisus Hristos. Nestorianismul susÅ£inea că cele două firi ale Mântuitorului (divină ÅŸi umană) sunt separate ÅŸi sunt două persoane: omul Iisus Hristos ÅŸi Logosul divin. De aceea, nestorienii respingeau terminologia „Dumnezeu a suferit” sau „Dumnezeu a fost răstignit”, pentru că ei credeau că doar omul Iisus Hristos a suferit. Mai mult, ei respingeau termenul Theotokos („Născătoare de Dumnezeu”) atribuit Fecioarei Maria, utilizând în schimb termenul Christotokos („Născătoare de Hristos”). 

În anul 428, Nestorie, ajuns Patriarh al Constantinopolului, a luat poziÅ£ie împotriva titulaturii de „Născătoare de Dumnezeu” acordată Fecioarei Maria, preferând-o pe cea de „Mamă a lui Hristos”. Oponentul său principal în timpul dezbaterilor hristologice a fost Sf. Chiril, Patriarhul Alexandriei. Sf. Chiril i-a semnalat acest fapt lui Celestin, care, la un sinod local Å£inut la Roma, în anul 430, a denunÅ£at erezia nestoriană ÅŸi l-a condamnat pe Nestorie ca eretic. După acest sinod, Sfântul Celestin i-a scris o scrisoare Sfântului Chiril al Alexandriei (prăznuit la 18 ianuarie), spunând că dacă Nestorie nu renunÅ£ă la învăÅ£ătura sa în maximum zece zile, atunci el ar trebui depus ÅŸi excomunicat. De asemenea, Sf. Celestin a trimis scrisori ÅŸi altor Biserici, la Constantinopol ÅŸi la Antiohia, în care a demascat ÅŸi denunÅ£at erezia nestoriană. 

Dar împăratul bizantin de atunci, Teodosie al II-lea, a declarat că ÅŸi el gândea la fel ca Nestorie, fiind susÅ£inut ÅŸi de Patriarhul Ioan I al Antiohiei. PoziÅ£ia sa era însă ponderată de sora sa, Sf. Pulcheria, care era o creÅŸtină pioasă ÅŸi care s-a opus cu hotărâre învăÅ£ăturilor eretice ale lui Nestorie. În orice ocazie în care Teodosie înclina să îl sprijine pe Nestorie, Pulcheria, care îl sprijinea pe Chiril al Alexandriei, îÅŸi reafirma influenÅ£a asupra fratelui ei, Å£inându-l departe de nestorianism. Aceste controverse au dus în cele din urmă la convocarea celui de-al III-lea Sinod Ecumenic, care s-a Å£inut la Efes, în Asia Mică, în anul 431. 

La acest sinod au fost prezenÅ£i aproximativ 200 de episcopi; lucrările sale au început însă în grabă, înainte ca episcopii din Apus să poată ajunge. Atmosfera sinodului a fost tensionată, cu multe conflicte interne, intrigi ÅŸi acuze reciproce. În această dispută dintre ÅŸcoala antiohiană (reprezentată de Nestorie ÅŸi de Ioan I al Antiohiei) ÅŸi cea alexandrină (reprezentată de Sf. Chiril al Alexandriei), trimiÅŸii lui Celestin l-au susÅ£inut pe Sf. Chiril (conform tradiÅ£iei, episcopii Romei nu luau parte în persoană la lucrările Sinoadelor Ecumenice, ci prin intermediul unor episcopi reprezentanÅ£i). În final, Sinodul a denunÅ£at învăÅ£ăturile Patriarhului Nestorie ca fiind greÅŸite. Sinodul a stabilit că Hristos era o singură Persoană (ÅŸi nu două persoane): Dumnezeu adevărat ÅŸi Om adevărat, având un singur trup ÅŸi un suflet raÅ£ional. Astfel, Maica Domnului trebuie numită Theotokos („Născătoare de Dumnezeu”), pentru că a dat naÅŸtere nu doar unui om, ci lui Dumnezeu întrupat. Sinodul a declarat că textul Crezului niceo-constantinopolitan era complet ÅŸi a interzis orice modificare ulterioară a acestuia. În plus, a mai condamnat ÅŸi pelagianismul. Nestorie a fost îndepărtat din scaunul patriarhal la data de 22 iunie 431 ÅŸi catalogat drept eretic.