Să-i lăsăm pe participanţi să descrie ceea ce au trăit...

Evlavia românilor din Franţa ne-a făcut să ne dorim să cunoaştem România. A fost o adevărată binecuvântare să o putem face într-un grup de oameni credincioşi şi în beneficiul unei asociaţii care ajută copiii. Pelerinajul a fost presărat de întâlniri cu ortodocşi din România zilelor noastre, dar şi cu cei care au trăit acum multă vreme, cu cei care sunt cinstiţi ca şi sfinţi; întâlniri ca şi acea icoană din Biserica Trei Ierarhi din Iaşi în care sunt înfăţişate Sfânta Parascheva, ocrotitoarea Moldovei şi Sfânta Odille, ocrotitoarea Alsaciei. Veniţi pentru a vedea, am dat mărturie despre felul de a trăi ortodoxia în occident, despre calea care ne-a condus către ea.
părintele diacon Alexis şi Dominique, Franţa

Zilele au fost una mai frumoasă ca alta. Cuvintele maicii Siluana, ale părinţilor de la Sihăstria Putnei şi Dragomirna, cinstea de a-l întâlni pe Mitropolitul Teofan, sfaturile părintelui Serafim la Râşca mi-au adus bucurie şi m-au încurajat. M-a cutremurat închinarea la sfintele moaşte de la Iaşi, Neamţ, Suceava şi Voroneţ, la fel ca şi simplul fapt de a mă afla în chilia Sfântului Daniil Sihastrul. Şi ce Liturghii am trăit la Râşca, Suceviţa şi Dragomirna!
Photini, Statele Unite

Cea mai mare bucurie am avut-o la Iaşi, pentru că acolo i-am întâlnit pe maica Siluana şi pe părintele Constantin. Din discuţiile cu ei mi-am dat seama de anumite probleme pe care le am şi cu care trebuie să lupt. Sunt recunoscătoare pentru acest lucru. A fost o experienţă minunată.
Christine, Anglia

Câtă dragoste în întâlnirile pe care le-am avut! Gabi care nu oboseşte a dărui – oare care este sursa acestei bunătăţi care pare inepuizabilă? Bogdan… aproape la fel, atât de ataşat de ţara sa… Aţi avut o idee genială cu organizarea acestui pelerinaj; nu dăruiţi doar copiilor care au nevoie, ci şi pelerinilor din străinătate care nu au aceste nevoi şi care pot dărui la rândul lor…
Anahit, Franţa

Sunt bucuroasă că am putut dormi în mănăstiri, căci sunt locuri liniştite şi e un lux pentru mine să găsesc asemenea locuri calme şi pline de pace… Pentru că sunt catolică, nu înţeleg toată liturghia ortodoxă, dar m-am îmbibat de rugăciunea lui Iisus care m-a însoţit de-a lungul călătoriei… un timp de regenerare, în care am venit ca să mă rog pentru familia mea în care sunt prea multe probleme…
Astrid, Belgia

Sunt catolică, puţin practicantă, dar Îi mulţumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru bucuria şi puterea pe care mi-o dă pentru a-mi îndeplini sarcinile cotidiene… M-au impresionat evlavia maicilor şi monahilor, felul în care sunt organizaţi în mănăstiri, rânduiala lor, ospitalitatea lor caldă. În Bucovina timpul îşi regăseşte adevărata valoare, natura e pură, arta culinară e minunată.
Jacqueline, Belgia

A fost bine să petrec câteva zile trăind ortodoxia într-o ţară ortodoxă. Dar şi să împărtăţesc experienţa mea cu oameni din alte părţi ale lumii unde ortodocşii sunt minoritari... Mănăstirile pictate au fost mai frumoase decât îmi imaginam. Frescele sunt îmbibate de conţinut teologic… Am avut timp să mă gândesc, să ascult, să mă rog. Ospitalitatea a fost minunată, iar mesele împreună, o bucurie.
Barbara, Anglia

Broderiile din muzeul de la Putna… Imediat mi-am dat seama că fiecare cusătură era o rugăciune care se îmbina cu celelalte într-o ţesătură de rugăciuni. Aşa am simţit şi cântarea maicilor de la Dragomirna: fiecare cuvânt, fiecare voce, fiecare notă era o rugăciune, iar toate se îmbinau în rugăciunea care este, de fapt, slujba. Acelaşi lucru m-a frapat în compoziţia frescelor. Ne găseam învăluiţi într-o rugăciune permanentă şi nezdruncinată, formată din mici nestemate…
Emily, Statele Unite

Credinţa ortodoxă din România, întâlnirile cu monahi şi monahii, slujbele, mi-au provocat un adevărat proces de curăţire lăuntrică. Am fost mişcată până în cele mai ascunse unghere ale fiinţei mele. Si de-acolo a izvorât bucuria. Frumuseţea naturii, a bisericilor pictate, care ni se înfăţişează ca nişte adevărate cărţi în imagini, au fost prilejuri de a mă minuna şi de a învăţa. Rugăciunea izbucnea firesc, câteodată laudă, câteodată cerere. România şi-a lăsat amprenta în mine.
Catherine, Franţa

Acest pelerinaj m-a făcut să conştientizez că ortodoxia se trăieşte foarte diferit în diferite locuri din Moldova; în oraş, ca şi în locuri foarte retrase am găsit o mare deschidere însoţită de o credinţă senină şi plină de bucurie; în alte locuri… exact contrariul.
Armelle, Franţa

Un pelerinaj de o mare bogăţie. Am cunoscut un popor curajos care îşi scutură de pe umeri zeci de ani de opresiune comunistă. Asociaţia AXIOS îmi arată câtă nevoie de ajutor urgent au copiii orfani. Am fost minunat conduşi din mănăstire în mănăstire, liturghie, frescă… o comoară inestimabilă.
Celine, Franţa

N-am ştiut niciodată cât de mult seamănă România cu Irlanda de acum 40 de ani… Mă gândesc la discuţia cu părintele Petroniu la Dragomirna… Oamenii au uitat ce înseamnă Crăciunul şi cât de importantă a fost Naşterea lui Iisus… Noi ne-am uitat trecutul, iar Biserica ne e pe moarte. Îmi dau seama că oameni ca el luptă cu demnitate împotriva acestui lucru. Iniţial mi s-a părut îngust la minte. Acum cred că avea întru totul dreptate... Am văzut şi cât de săracă e România şi câtă nevoie de ajutor au cei din AXIOS pentru a putea face ceva. Nu trebuie doar să ne deschidem inimile către Iisus, trebuie ca, prin El, să-i şi susţinem… Vă mulţumesc că m-aţi făcut să văd, să mă rog din nou şi să mă apropii puţin de Dumnezeu.
Noel, Irlanda
 
Imaginea cea mai marcantă rămâne Scara Sfântului Ioan, pictată pe peretele de nord de la Suceviţa, cetele îngerilor care ne însoţesc şi ne ajută în drumul nostru, în măsura în care privirea noastră e continuu îndreptată către Hristos, întotdeauna prezent şi Singurul care ne poate ajuta să urcăm ultimele trepte pentru a ajunge la El… Acest pelerinaj mi-a confirmat că nimic nu mi se cuvine, dar că totul devine posibil atunci când inimile se deschid, în comuniunea întru Hristos, aşa cum am trăit-o cu maica Siluana, maicile de la Miclăuşeni, călugării de la Râşca şi de la Sihăstria Putnei.
George, Franţa