Nu pusesem niciodată piciorul pe pământul sfânt al României. Când am aflat despre acest pelerinaj, mi s‑a părut o ocazie pe care nu trebuia să o ratez. Am avut ÅŸansa de a fi ghidaÅ£i de către un organizator cultivat ÅŸi simpatic ÅŸi să fim însoÅ£iÅ£i de cei doi episcopi ai noÅŸtri, ceea ce ne‑a dat ocazia de a avea întâlniri informale agreabile ÅŸi profunde. MulÅ£umiri Mitropolitului nostru pentru că ne‑a acordat un timp atât de amplu! Având un grup format atât din clerici, cât ÅŸi din laici, s‑a evitat un caracter prea clerical: am întâlnit ortodocÅŸi din diferite locuri ale lumii.

România, în special Oltenia, e o Å£ară frumoasă, iar poporul român e ospitalier. Mă temeam că regimul comunist distrusese totul, dar, din fericire, nu s‑a întâmplat aÅŸa, deÅŸi peste tot se pot vedea urmele acestei groaznice ÅŸi stupide tiranii.

Oltenia mi s‑a părut asemănătoare cu Savoia, cu peisajele ei pline de verdeaÅ£ă, dealurile line, văile pitoreÅŸti, pâraiele repezi, munÅ£ii: „sentimentul Alpilor”. Doar că e puÅ£in mai cald.

Mănăstirile, Å£elul pelerinajului nostru, sunt locuri pline de frumuseÅ£e, de un adânc caracter simbolic. Sunt înconjurate de un zid care are o singură intrare; imediat ce am trecut de poartă ne găsim într‑o grădină superbă, care contrastează cu lumea exterioară; iar în mijlocul grădinii se ridică Biserica, Pomul VieÅ£ii. O imagine a Raiului. Mănăstirea Hurezi e modelul desăvârÅŸit. Åži, spre deosebire de ceea ce putem vedea în Occident, unde mănăstirile sunt destul de închise ÅŸi de un stil oarecum monoton, toate acestea nu implică o izolare a universului monastic faÅ£ă de lume: credincioÅŸii merg cu drag la mănăstiri ÅŸi au multe legături cu monahii, chiar dacă aceÅŸtia din urmă respectă o rânduială strictă. Mănăstirile sunt locuri antinomice, de o libertate uimitoare. 

O altă surpriză a fost descoperirea schiturilor, total necunoscute în Occident, care par a fi ÅŸi mai mult locuri de întâlnire între credincioÅŸi ÅŸi monahi ÅŸi, de asemenea, între monahi ÅŸi cosmos.

Un alt lucru frapant este numărul mare de sfinte moaÅŸte. Ne‑am închinat la ele aproape în toate mănăstirile pe unde am trecut, ceea ce e foarte diferit de FranÅ£a, unde majoritatea moaÅŸtelor au fost distruse în timpul celor două perioade caracterizate de sacrilegii, cea a Reformei ÅŸi a războaielor religioase din secolul al XVI‑lea ÅŸi a RevoluÅ£iei franceze din secolul al XVIII‑lea. 

Am fost bine primiÅ£i peste tot ÅŸi chiar am avut ocazia unei întâlniri călduroase cu PreasfinÅ£itul Nicodim, episcopul Drobetei.  

Un alt lucru bun a fost că pelerinajul nu s‑a limitat doar la aspectele religioase ÅŸi monastice. Am putut să admirăm peisajele superbe din jurul schitului Mitropoliei1, să mergem într‑o minunată plimbare cu barca prin Cazanele Dunării, fluviu maiestuos ÅŸi impunător, ÅŸi să vizităm puÅ£in BucureÅŸtiul. Capitala este un oraÅŸ unde stau alături blocurile – unele de‑a dreptul urâte – din perioada comunistă, vestigiile „micului Paris” ÅŸi elemente de modernitate. Se vede că oraÅŸul prinde din nou viaÅ£ă! La BucureÅŸti, noi, preoÅ£ii, am avut o ÅŸansă deosebită: părintele Gérard, părintele Yves ÅŸi cu mine am rămas o zi în plus la sfârÅŸitul pelerinajului ÅŸi am vizitat catedrala patriarhală. Am făcut însă ÅŸi o vizită detaliată a Palatului Patriarhiei, datorită unui preot român care lucrează în administraÅ£ia patriarhală, care vorbea foarte bine franceza ÅŸi pe care l‑am întâlnit din întâmplare. Am aflat enorm de multe lucruri despre viaÅ£a Patriarhiei noastre ÅŸi despre metodele de lucru ale patriarhului. De‑ar fi fost numai pentru această vizită, ÅŸi tot ar fi meritat să venim în România.

În seara ultimei zile, după o cină delicioasă (românească, bineînÅ£eles) în fermecătorul cartier Lipscani, a trebuit să ne despărÅ£im. Acest pelerinaj a fost o reuÅŸită totală. Trebuie repetat! MulÅ£umiri organizatorilor. MulÅ£umesc, Doamne!

Pr. Noël Tanazacq, Paris

Note: