„VeniÅ£i ÅŸi veÅ£i vedea”...

...scria în anunÅ£ul pelerinajului. Am venit ÅŸi am descoperit România, cu bogăÅ£iile ei duhovniceÅŸti remarcabile (deÅŸi, pentru mulÅ£i, ortodoxia „rimează” cu Serbia, Rusia sau Grecia), plină de păduri de o frumuseÅ£e rară (nu vom uita niciodată parfumul teilor), cu seninătatea ÅŸi liniÅŸtea satelor sale, un popor evlavios, mănăstiri în care ospitalitatea ÅŸi frumuseÅ£ea slujbelor vor rămâne amintirile noastre cele mai dragi. Pelerinii din grup au fost amabili ÅŸi deschiÅŸi, iar comunicarea cu prietenii vorbitori de limbă engleză a fost uÅŸurată de dicÅ£ionar ÅŸi de amintirile din vremea ÅŸcolii... MulÅ£umiri organizatorilor pentru tot efortul făcut, pentru că ne‑aÅ£i oferit ocazia să descoperim România autentică. 

Marie Claude Rezvoy, Besançon, FranÅ£a

Al patrulea meu pelerinaj în România

Unul din rolurile pelerinajelor AXIOS este să le dea creÅŸtinilor ortodocÅŸi din Vest posibilitatea de a cunoaÅŸte bogata moÅŸtenire creÅŸtină a României, să ofere o dimensiune istorică credinÅ£ei pe care cei mai mulÅ£i dintre pelerini au îmbrăÅ£iÅŸat‑o ca ÅŸi convertiÅ£i ÅŸi să‑i asigure că modul în care fiecare în Å£ara lui practică această credinÅ£ă este în perfect acord cu rânduiala străveche.  

Înainte de începutul propriu‑zis al pelerinajului, m‑am bucurat împreună cu o prietenă de ospitalitatea unei familii de români, membri ai AsociaÅ£iei AXIOS, vorbitori de engleză. Astfel am putut să comparăm ÅŸi să discutăm despre diferite aspecte ÅŸi diferenÅ£e între culturile noastre. Interesul lor s‑a oprit asupra cărÅ£ii mele de rugăciuni (St. Vladimir’s Press, Jordanville, New York, 1996). Pe prima ei pagină, înainte de rugăciunea de dimineaÅ£ă, citim: „Sculându‑ne din somn, înainte de orice alt lucru, să ne depărtăm de aÅŸternut ÅŸi, gândindu‑ne că suntem de faÅ£ă cu Atoatevăzătorul Dumnezeu, să ne facem semnul Crucii ÅŸi să spunem: «În numele Tatălui ÅŸi al Fiului ÅŸi al Sfântului Duh. Amin.»”.

 „It’s the same! (E la fel!)”, a exclamat gazda noastră.

„BineînÅ£eles,” – i‑am răspuns – „e aceeaÅŸi credinÅ£ă. E normal ca rugăciunile să fie aceleaÅŸi.” 

„Sigur,” – a răspuns el – „dar până ÅŸi îndrumările de dinaintea începerii rugăciunii sunt exact la fel ca în cartea de rugăciuni de la noi, din România!”

În ultima seară, prietenii noÅŸtri ne‑au rugat să le spunem Crezul în engleză. Am început, „Cred într‑Unul Dumnezeu, Tatăl AtotÅ£iitorul, Făcătorul cerului ÅŸi al pământului, al tuturor celor văzute ÅŸi nevăzute...” Au început să‑l spună ÅŸi ei în româneÅŸte ÅŸi nu peste mult timp au exclamat „E exact la fel!”. Am zâmbit ÅŸi pe măsură ce am continuat conversaÅ£ia, simÅ£eam că prietenia noastră ajungea la un alt nivel, întărită de încrederea în credinÅ£a noastră comună.      

În timpul pelerinajului, unul dintre preoÅ£ii francezi din grup s‑a uitat pe cartea mea de rugăciuni. Peste puÅ£in timp mi‑a dat‑o înapoi ÅŸi mi‑a spus „C’est le même! (E la fel!)”, iar eu am zâmbit la gândul „uniformităÅ£ii internaÅ£ionale” a cărÅ£ii mele de rugăciuni. 

La Mănăstirea Govora, PreasfinÅ£itul Marc, împreună cu cei cinci preoÅ£i ÅŸi cu un diacon, toÅ£i din FranÅ£a, urmau să slujească Sfânta Liturghie. Înainte de a ajunge, ni s‑a explicat că, deÅŸi eram din diferite parohii din câteva Å£ări, urma să ne ajutăm unii pe alÅ£ii să dăm răspunsurile la strană. DeÅŸi unii din noi cunoÅŸteau deja Liturghia în româneÅŸte, eram puÅ£in neliniÅŸtiÅ£i. Însă trei maici din obÅŸte erau deja acolo ca să Å£ină strana ÅŸi s‑au sincronizat imediat cu eforturile noastre, aÅŸa încât nu peste multă vreme, Liturghia, prin Harul lui Dumnezeu, a început să curgă în valuri de română ÅŸi franceză, picurate pe alocuri cu engleză. La sfârÅŸit, maicile ÅŸi pelerinii se simÅ£eau alături unii de alÅ£ii în bucuria împărtăÅŸirii aceleiaÅŸi credinÅ£e. Prânzul care a urmat a fost însoÅ£it de conversaÅ£ii pline de voie bună, în trei limbi. 

Deja era doar a treia zi de când eram împreună, era clar că pelerinajul AXIOS 2011 urma să le arate nu numai pelerinilor, dar ÅŸi gazdelor noastre din România că noi, ortodocÅŸii, fie că venim din Est sau din Vest, credem ÅŸi trăim credinÅ£a în acelaÅŸi fel. Ceea ce s‑a ÅŸi întâmplat pe măsură ce zilele treceau ÅŸi a devenit un mare dar al pelerinajului de anul acesta.

Emily Sprague, Pennsylvania, Statele Unite

În comuniune cu poporul român

Este cea de‑a treia oară că vin în pelerinajul AXIOS în România, iar dorinÅ£a de a descoperi multiplele aspecte ale acestei Å£ări e la fel de vie ca la început.

Anul acesta mi‑am acordat timp pentru a vizita, măcar în parte, BucureÅŸtiul. Ghidul nostru ne‑a spus că în capitală sunt aproximativ 300 de biserici „de interes”, dintre care nu am putut să descopăr decât câteva. M‑am închinat la multe sfinte moaÅŸte.

Apoi am vizitat Oltenia, o regiune deosebită, ÅŸi am constatat că există în România atât de multe bogăÅ£ii care aÅŸteaptă să fie descoperite. Printre care se numără ÅŸi acea plimbare cu vaporul prin defileul Dunării, la care nici nu visasem...

Pelerinajul a fost cu totul deosebit datorită prezenÅ£ei ÎnaltpreasfinÅ£itului Iosif timp de patru zile ÅŸi a PreasfinÅ£itului Marc pe toată durata călătoriei, a celor cinci preoÅ£i ÅŸi a unui diacon din Mitropolia noastră, care au slujit cu toÅ£ii diferite slujbe împreună cu preoÅ£ii din mănăstirile pe care le‑am vizitat. Nu mai simÅ£isem niciodată într‑o asemenea măsură că suntem cu adevărat în comuniune cu tot poporul român ÅŸi că, acolo de unde venim, dăm mărturie de credinÅ£a noastră comună, chiar dacă o trăim diferit în momentul apropierii de Trupul ÅŸi Sângele Domnului.

Revin în FranÅ£a îmbogăÅ£ită de aceste momente de împărtăÅŸire ÅŸi convinsă că trecerea noastră a lăsat urme. Înaintăm împreună pe cale, indiferent de timp ÅŸi de spaÅ£iu, pe calea care duce la ViaÅ£ă. Avem atât de multe de învăÅ£at unii de la alÅ£ii!

Catherine de Lafitole, Pau, Franţa

Am întâlnit‑o pe maica Bartolomea... 

...în apropiere de mănăstirea Tismana. De 14 ani, maica trăieÅŸte ca o pustnică pe vârful unui munte, într‑o căsuÅ£ă, lângă o biserică minusculă ai cărei pereÅ£i sunt împodobiÅ£i cu fresce. Ne‑a primit cu un zâmbet ÅŸi cu ochii luminând de o bucurie tainică. Ne‑a dat fiecăruia cinci bomboane: trei în numele Sfintei Treimi, una în numele Maicii Domnului ÅŸi una pentru toÅ£i sfinÅ£ii. Apoi ne‑a mulÅ£umit pentru că le‑am primit. I‑am lăsat un pomelnic cu numele noastre ÅŸi sunt sigură că de atunci se roagă pentru noi. „Acum ÅŸtiu că existaÅ£i ÅŸi prin voi FranÅ£a a devenit o realitate pentru mine.” Acum înÅ£eleg de ce este atât de frumos să călătoreÅŸti: pentru că Lumea ÅŸi CeilalÅ£i devin o realitate, pentru că ne dăm seama că suntem legaÅ£i unii de alÅ£ii ÅŸi începem să învăÅ£ăm să ne iubim, trecând dincolo de asemănările ÅŸi deosebirile dintre noi. MulÅ£umesc din toată inima celor care au făcut posibilă această călătorie ÅŸi toate aceste frumoase întâlniri.

Dominique Meistermann, Belfort, Franţa