Într-o după amiază târzie de iulie, în drum spre Mănăstirea Tismana ne oprim la HobiÅ£a, pentru a vedea casa natală a lui Constantin BrâncuÅŸi. Am vizitat deja ansamblul sculptural de la Târgu Jiu. Ar trebui să stăm doar câteva minute, căci maicile ne aÅŸteaptă cu masa. Odată intraÅ£i în curte, începe jocul recunoaÅŸterii elementelor esenÅ£iale ale operei brâncuÅŸiene. Deja de la mănăstirea Stavropoleos ne simÅ£im un grup. Acolo, firescul maicilor ÅŸi încrederea cu care ne-au primit ni s-au transmis ÅŸi nouă în asemenea măsură încât minutele petrecute în tăcere în biserică au fost practic rugăciuni fără cuvinte. Acum, după ce azi dimineaÅ£ă am trăit împreună ÅŸi prima Liturghie la Mănăstirea Hurezi, descoperim duzii ÅŸi corcoduÅŸii, iar bucuria copilărească a culegerii fructelor, a zâmbetelor, a liniÅŸtei satului, a luminii line se răspândeÅŸte. Cele câteva minute se transformă în mai bine de o oră. AjunÅŸi la Tismana, suntem recunoscători pentru răbdarea ÅŸi bunăvoinÅ£a maicilor. 

Una dintre activităÅ£ile Nepsis în vara acestui an a fost un pelerinaj în folosul asociaÅ£iei AXIOS ÅŸi a proiectelor pe care aceasta le desfăÅŸoară pentru copiii de la Valea Plopului si Mănăstirea Dumbrava. Timp de 12 zile un grup de pelerini de toate vârstele din FranÅ£a, Irlanda, România, Spania ÅŸi Statele Unite au trăit o experienÅ£ă duhovnicească în inima României. Au întâlnit monahi ÅŸi monahii în viaÅ£a lor cotidiană, s-au apropiat de natură, s-au recules. Au descoperit sau redescoperit tradiÅ£ia mănăstirilor, frumuseÅ£ea slujbelor ortodoxe, comorile culturale ÅŸi liniÅŸtea satelor României.

BucureÅŸti, Hurezi, Tismana, Lainici, Prislop, RâmeÅ£, Alba Iulia, Sibiu, Sâmbăta de Sus, BraÅŸov, Sinaia au fost locuri de popas, de întâlnire cu sine însuÅŸi, cu vecinul de autocar sau cu oamenii locului. Ne-am rugat, am vorbit, am mâncat, am călătorit împreună, am descoperit locuri tainice în inima pădurii, ca schitul Cioclovina sau cheile RâmeÅ£ului. Am vizitat toate satele României în doar câteva ore la Muzeul Satului din Sibiu, ne-am simÅ£it în prezenÅ£a sfinÅ£ilor din toată lumea privind frescele din biserica nouă la Mănăstirea Lainici, ne-am simÅ£it însoÅ£iÅ£i de Sfântul Nicodim ÅŸi de SfinÅ£ii Brâncoveni pe ale căror urme am mers.

În a doua jumătate a pelerinajului am avut binecuvântarea să fim însoÅ£iÅ£i de PreasfinÅ£itul Marc, episcop vicar al Mitropoliei noastre, să ne întâlnim cu ÎnaltpreasfinÅ£itul Andrei la Alba Iulia ÅŸi cu ÎnaltpreasfinÅ£itul LaurenÅ£iu la Sibiu, să ni se povestească istoria Mitropoliei Ardealului de către pr. Constantin Necula. Cu totul deosebite au fost cele câteva ore de dialog cu părintele Teofil la mănăstirea Sâmbăta de Sus. Bucuria sa, bunăvoinÅ£a în a ne asculta ÅŸi de a avea câte un cuvânt pentru fiecare, simplitatea ÅŸi libertatea sa în cuvânt ne-au mers la inimă.

Însă momentul cel mai emoÅ£ionant a fost întâlnirea cu copiii, la Mănăstirea Dumbrava. Pelerinii cunoÅŸteau deja asociaÅ£ia AXIOS, iar pe unii din copii îi văzuseră în filmul despre tabăra de anul trecut, organizată de AXIOS pentru aproape patruzeci de copiii din cele două case de copii. PreasfinÅ£itul Marc e asaltat de către cei mici, care îl cunoscuseră deja în tabără. Apoi, puÅ£in câte puÅ£in pelerinii sunt „adoptaÅ£i” ÅŸi ghidaÅ£i de copii, de părintele Vasile, sufletul aÅŸezământului ÅŸi de Doamna Amalia, directoare ÅŸi în acelaÅŸi timp una din „mamele” copiilor, care ne arată casele ÅŸi mănăstirea. Sunt prezenÅ£i ÅŸi voluntari de la Cluj ÅŸi Alba Iulia, studenÅ£i sau tineri profesori care, în cadrul programului de acompaniament ÅŸcolar organizat de AXIOS, petrec în fiecare weekend câteva ore la Dumbrava. Barierele lingvistice sunt înlăturate, joaca începe, pelerinii cântă pentru copii ÅŸi copiii pentru pelerini. Sergiu, la cei 12 ani ai săi, se aÅŸează pe o banca cu PreasfinÅ£itul Marc pe care îl supune unui tir de întrebări care durează cel puÅ£in10 minute. Alain, care de când s-a hotărât să meargă în pelerinaj învaÅ£ă româneÅŸte, se întrece în năzbâtii cu Marius, Ana ÅŸi Rodica. Aparatul de fotografiat al lui Pierre trece de la Andrei la Ionică, dar se opreÅŸte în drum ÅŸi pe la Maria. Iulia, obosită de încercările lui Emily, Christine ÅŸi Catherine de a învăÅ£a „Rău mă dor ochii, mă dor”, decide să lase altcuiva aparatul de fotografiat ÅŸi să-ÅŸi folosească admirabil talentul de profesoară. Satisfăcută de rezultat, se lansează în „My Bonnie”, spre bucuria lui Armelle ÅŸi a celorlalÅ£i vorbitori de engleză. Nicu, aflând că DragoÅŸ e profesor de istorie, începe să-i pună întrebări despre imperiul roman. Mathilde se înÅ£elege de minune cu tinerii voluntari ÅŸi ne anunÅ£ă că anul viitor vrea să participe în tabăra AXIOS ca animator. La plecare toÅ£i pelerinii ne cer să îi informăm despre viitoarele proiecte AXIOS ÅŸi speră să poată păstra legătura cu copiii.        

Cele 12 zile au trecut repede. Unii participanÅ£i ÅŸi-au exprimat dorinÅ£a de a participa ÅŸi în anii următori. Poate e doar un rezultat al entuziasmului de moment, însă important e că pentru toÅ£i această călătorie a fost într-adevăr un pelerinaj, în care am încercat să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate experienÅ£ele noastre: pentru bucurie cu mulÅ£umire iar pentru micile inconvenienÅ£e cu recunoÅŸtinÅ£a de a ni se fi descoperit propriile limite. Doamne, slavă Å¢ie!  

* * *

„Toate mănăstirile pe care le-am văzut sunt extraordinare. SfinÅ£enia e aproape palpabilă. Am învăÅ£at în aceste doua săptămâni mai mult decât aÅŸ fi făcut-o citind din cărÅ£i ani întregi. O să revin ori de câte de câte ori voi putea.” (Pr. David – Irlanda)

„Am descoperit un aspect al Å£ării mele de care nu eram pe deplin conÅŸtientă. PrezenÅ£a unui om ca părintele Teofil ne face să ne dăm seama de superficialitatea cercurilor pe care le frecventăm în cea mai mare parte a timpului. Apoi, e extraordinar ceea ce face AXIOS pentru copii. Întâlnirea cu ei, la Dumbrava a fost cel mai impresionant moment al pelerinajului.” (Anca – România)

„În Å£ara mea, mă simt ca o mlădiÅ£ă a ortodoxiei. Zilele acestea am avut bucuria să cunosc o parte din tulpină. Descoperind ortodoxia acum câțiva ani, a fost încurajatoare întâlnirea cu alÅ£i oameni care au descoperit-o de asemenea pe parcursul vieÅ£ii lor ÅŸi care o trăiesc, – deÅŸi în alte Å£ări –, în contexte asemănătoare.” Emily – SUA

„A fost într-adevăr un pelerinaj. Să putem participa la Sfânta Liturghie practic în fiecare zi e un lucru pe care acasă nu îl putem face niciodată. Am descoperit aici istoria unei Å£ări ÅŸi legătura ei organică cu creÅŸtinismul. Bucuria părintelui Teofil e ceva de neuitat. Îl aÅŸtept cu nerăbdare în FranÅ£a.”( Christine – FranÅ£a)

„De la întâlnirea cu tinerii români la Taizé acum câÅ£iva ani am rămas cu ideea de a veni în România pentru a cunoaÅŸte Å£ara voastră ÅŸi ortodoxia. AÅŸteptările mele au fost cu mult depăÅŸite. Mă bucur că am putut să fac această călătorie ÅŸi în acelaÅŸi timp să pot da un mic ajutor copiilor.” (Sergio – Spania)

„Sunt încântată că am descoperit ortodoxia românească, pe care o cunoÅŸteam puÅ£in prin discreta ei prezenÅ£ă în FranÅ£a. Acum port România în inimă prin Gabi, DragoÅŸ ÅŸi tine. Trebuie să continuaÅ£i.” (Catherine – FranÅ£a)

A consemnat Bogdan Grecu