PAȘTILE. «Ziua cea dintâi» a eonului reînnoirii.
Învierea lui Hristos este cel mai de seamă eveniment din istoria omenească de la facerea lumii și de la căderea Omului. Totul s-a schimbat pentru că moartea nu mai este veșnică: a fost învinsă de Hristos, în firea Sa omenească unită cu firea Sa dumnezeiască. Adam și Eva, protopărinții noștri, au fost scoși din osânda lor și aduși înapoi în Paradis, Împărăția lui Dumnezeu.
Pentru a privi la acest eveniment unic, să ne sprijinim pe două relatări ale Paștilor din liturghie, cel al vestirii Paștilor (Marcu 16/1-8) și cel al liturghiei din Sâmbăta Mare (Mt. 28/1-20) care se citea la început în noaptea de Paști (1). Evanghelia insistă mai întâi asupra faptului că evenimentul se petrece «după Sabat», în «ziua cea dintâi a... Citeste articolul
NATHANAIL sau ÃŽntâlnirea cu Hristos (Ioan 1 ,43-51) Duminica ÃŽntâia din Post
Această Evanghelie ne surprinde prin faptul că nu are nicio legătură cu Postul şi nici cu victoria Ortodoxiei. Pentru aceasta din urmă, lipsa de legătură nu este de mirare deoarece tipicul bizantin este cu mult anterior secolului al IX-lea . Însă e poate de mirare că pericopa nu are nicio legătură cu Postul. Dar în tipicul răsăritean, se întâmplă adesea ca pericopele să nu aibă neapărat legătură cu timpul liturgic.
Scena se petrece cu două zile după Teofanie ÅŸi este raportată numai de Sfântul Ioan, care a fost martor ocular, pentru că era un ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul[1]. A doua zi după Botezul lui Hristos, Ioan Botezătorul arată pe Iisus ucenicilor săi ÅŸi le spune „Iată Mielul lui Dumnezeu”, ceea ce înseamnă: iată pe Fiul lui Dumnezeu, pe Mesia, urmaÅ£i-L.... Citeste articolul
Tâlcul Evangheliei. VameÅŸul ÅŸi Fariseul (Luca 18, 9-14). Prima duminică din Triod
Această parabolă este un moment duhovnicesc: prin ea Hristos ne dezvăluie cugetele dumnezeieşti, privirea lui Dumnezeu către Om. Astfel de descoperire nu putea fi făcută de către prooroci, ci putea ieşi doar din gura însăşi a lui Dumnezeu. Fiul ne arată miezul vieţii duhovniceşti, lăuntrice, de dincolo de aparenţe. Această parabolă se găseşte numai la Sfântul Apostol Luca, adică la Sfântul Pavel, pentru care Luca făcea slujbă de scriitor.
Domnul se află la sfârÅŸitul lucrării sale din Galileea ÅŸi curând va începe „urcarea către Ierusalim” pentru a săvârÅŸi mântuirea lumii; El istoriseÅŸte atunci o serie de parabole, între care aceasta este cea din urmă. Este impresionantă prin realismul ei ÅŸi extrem de aspră pentru evrei, ca un „bici duhovnicesc”. Se cuvine mai... Citeste articolul
CRÄ‚CIUNUL - Un prunc printre dobitoacele necuvântătoare sau Să ne hrănim cu nutreÅ£ul dumnezeiesc
Termenul Noël vine în limba franceză din « natalis », naştere (sub-înţeles: a unui copil) (În română se presupune că termenul de Crăciun vine din lat. Creationem, creaţie, facere - n. trad.). Sărbătoarea de Crăciun gravitează în jurul unui prunc, a naşterii unui prunc. Dar Evanghelia este extrem de discretă cu privire la acest eveniment: un verset la Sf. Luca (Lc 2, 7), singurul evanghelist care istoriseşte naşterea lui Hristos, şi o jumătate de verset la Sf. Matei (Mat.1, 25b) care istoriseşte numai închinarea Magilor. Iar conţinutul teologic al acestei sărbători scapă aproape pe de-a-ntregul lumii, căci este vorba despre un eveniment exlusiv creştin, de neînţeles pentru păgâni şi pentru atei, spre deosebire de sărbătoarea Paştelui care este universală, pentru că toţi oamenii au de înfruntat moartea.
Hristos ar fi putut să apară pe pământ într-un trup de adult, nu avea nevoie de o maică pe pământ, căci nimic nu este cu neputinÅ£ă la Dumnezeu. Dar Sfatul cel Mare dumnezeiesc – Dumnezeiasca Treime – a ales altfel. Dumnezeu a vrut să vină pe pământ în chip de prunc, ÅŸi să se nască dintr-o femeie ca toÅ£i oamenii. Un Dumnezeu-prunc ! Ce taină... Citeste articolul
Omilie pentru 25 decembrie - Prologul de la Ohrid, sinaxarul sârbesc al Sfântului Nicolae de la Zica, numit Gură de Aur al Serbiei
Despre naşterea Domnului, Fiul lui Dumnezeu - „Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume” (Ioan 16, 28)
FraÅ£ilor, Fiul Unul Născut al Tatălui, Care mai înainte de toÅ£i vecii s-a născut din Tatăl fără de mamă, se naÅŸte în timp fără tată, dintr-o Mamă. Această dintâi naÅŸtere este o taină de nepătruns a puterii lui Dumnezeu ÅŸi a iubirii Lui faÅ£ă de om, în timp. Cea mai mare taină din acest timp căreia îi corespunde cea mai mare taină în veÅŸnicie.... Citeste articolul
Omilie despre Dreptul Iosif
Extras din sinaxarul sârbesc al Sfântului Nicolae Velimirovici – la 24 decembrie. „Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi… a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului.” (Mt. 1, 19 ; 24)
Datori suntem a ne teme de Dumnezeu, nu de oameni, pe El să-L ascultăm, ÅŸi nu oamenii. Aceasta este învăÅ£ătura pe care ne-o dă viaÅ£a dreptului Iosif, ruda ÅŸi ocrotitorul Sfintei Fecioare Maria. El a trăit momentul în care Legea întâlneÅŸte Harul. Fiind pe deplin supus Legii, Iosif voia să o părăsească pe Sfânta Fecioară, în al cărui trup neprihănit se... Citeste articolul
ÃŽnvierea fiului văduvei din Nain: Hristos ne călăuzește către fericire
Tâlcuirea pericopei evangheliei din Duminica a 19-a după Rusalii.
Domnul se află la începutul vieții Sale de propovăduire : a rostit “Predica de pe Munte”, primul său cuvânt către oameni, în care le arată legea cea nouă, scara duhovnicească prin ale cărei opt trepte se ajunge la desăvârșire și la Împărăția Cerului. De îndată ce a adus prin Cuvântul Său Vestea cea Bună, Cuvântul lui Dumnezeu Și-a... Citeste articolul
Duminica a 14-a după Rusalii: Ospățul ceresc (Matei 22, 1-14)
Domnul spune această pildă la puţină vreme după Florii, într-un moment de tensiune şi confruntare cu iudeii, care erau mânioşi văzând că pruncii în Templu Îl slăveau ca Mesia. El răspunde întrebărilor lor încuietoare prin pilde cu un puternic caracter de judecată, mai cu seamă cea a lucrătorilor viei care ucid pe fiul stăpânului şi cea a ospăţului ceresc.
Aceasta din urmă este istorisită ÅŸi de Sf. Luca (Lc 14, 15-24), dar într-un context diferit ÅŸi cu altă tonalitate. Să observăm înainte de toate că este vorba despre o pildă despre ÎmpărăÅ£ia lui Dumnezeu, adică despre Å£elul vieÅ£ii omeneÅŸti. ViaÅ£a veÅŸnică, cea din rai, este o împărăÅ£ie în care toÅ£i oamenii vor trăi în unire cu Dumnezeu ÅŸi se... Citeste articolul
CINCIZECIMEA: Apa vie ÅŸi focul ceresc sau libertatea Duhului (I) (Ioan 7, 37-53 ÅŸi Fapte 1, 1-11)
« Cuvântul Evangheliei » : da. Dar Evanghelia este cuvântul lui Hristos, Care este Cuvântul lui Dumnezeu. Dar Duhul ? Pentru a putea vorbi despre El, despre Cel Negrăit, Cel Nenumit, Cel Necuprins, trebuie să spunem ceva şi despre această a « 5-a Evanghelie », Faptele Apostolilor, numite şi « Evanghelia Sfântului Duh».
Cu Pogorârea Sfântului Duh începe Biserica, adică împreună-lucrarea concretă a Omului cu Dumnezeu (înainte, Apostolii erau conduÅŸi de Hristos, ca niÅŸte copii). El nu se arată, nu vorbeÅŸte ÅŸi nu se revelează, pentru că nu S-a întrupat (aceasta fiind misiunea Fiului). Dar Se pogoară în inima omului, se sălăÅŸluieÅŸte ÅŸi lucrează întru el. Ne... Citeste articolul
ÃŽnălțarea - o mistagogie divină: cum ne învață Dumnezeu tainele Sale (Luca 24, 36-53 ÅŸi Fapte 1, 1-12)
Dacă Sfintele Paşti sunt o hrană vie pentru tot neamul omenesc care trebuie să înfrunte moartea, dacă Cincizecimea poate să nu ne mire, pentru că toţi oamenii au o experienţă a Duhului, Înălţarea este şi rămâne o sărbătoare de taină, al cărui înţeles adânc mulţi creştini nu-l pot pătrunde. De altfel este semnificativ că în Evanghelia lui Hristos ea este istorisită pe scurt: doar câteva rânduri la Sf. Luca (Luca 24, 50-53), un verset la Sf Marcu (Marcu 16, 19) şi ceva mai pe larg în această « Evanghelie a Duhului» pe care o avem în Faptele Apostolilor (Fapte 1, 1-12).
De fapt ÎnălÅ£area ne revelează miezul ascuns al cugetelor dumnezeieÅŸti, este o adevărată mistagogie (1) dumnezeiască. Ea închide ciclul PaÅŸtilor ÅŸi viaÅ£a pământească a lui Hristos. Dar ea este ÅŸi condiÅ£ia Pogorârii Sfântului Duh. Se găseÅŸte deci la unirea dintre cele două « iconomii » (2), a Fiului ÅŸi a Sfântului Duh. Trebuie mai... Citeste articolul
Duminica Sfântului Toma: De la necredinÅ£ă la credinÅ£ă (prima duminică după PaÅŸti : Ioan 20, 19-31)
Arătarea lui Hristos Cel Înviat apostolului Toma este un eveniment atât de important încât este sărbătorit în toată biserica şi în momentul în care s-a petrecut, adică în prima duminică după Paşti (numită în Răsărit a 2-a duminică după Paşti, sau duminica Tomii).
De fapt, există două părÅ£i în această Evanghelie minunat alcătuită: arătarea Celui Înviat celor zece apostoli (1) în seara de PaÅŸte ÅŸi arătarea Sa celor unsprezece apostoli în duminica următoare, în aceleaÅŸi împrejurări. Există un paralelism remarcabil între cele două arătări. Prima este istorisită ÅŸi de Sfântul Marcu (16, 14) ÅŸi de... Citeste articolul
Vindecarea slăbănogului din Capernaum: Arătarea iertării dumnezeieÅŸti (Mc 2, 1-12)
Această Evanghelie nu are legătură directă cu timpul liturgic (a doua săptămână din Postul Mare), aşa cum se întâmplă adesea în tipicul bizantin, dar, în măsura în care iertarea este uşa Postului în Răsărit (ca şi Cenuşa în Apus), ea ne poate ajuta să înţelegem care este adevăratul sens al Postului: să ajungem la inima lui Dumnezeu şi să-I dobândim iertarea.
Dacă nu e surprinzător să vedem pe Hristos vindecând un slăbănog (un paralitic), totul, în schimb, ne poate descumpăni în acest act de vindecare, pentru că finalitatea lui nu este vindecarea fizică, ci mântuirea sufletului. Această minune este relatată de cele trei Evanghelii Sinoptice (Mat. 9, 1-8 ; Marcu 2, 1-12, Luca 5, 17-26). Ne aflăm la începutul vieÅ£ii publice a... Citeste articolul
ÃŽntâmpinarea Domnnului: zorii înnoirii (Luca 2, 22-39)
Poate părea surprinzătoare prima frază din Evanghelia sărbătorii Întâmpinării Domnului : « Când s-au plinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise…». Pentru ce aveau nevoie femeile să se « curăţească » după ce au împlinit cea mai frumoasă lucrare care poate fi pe pământ : naşterea de fii ?
Sfântul Duh poruncise lui Moise ritualurile curăÅ£irii pentru că naÅŸterea, după căderea Evei, se făcea în dureri, cu pierdere de sânge (care este simbolul pierderii vieÅ£ii ÅŸi deci a Duhului), iar femeile năÅŸteau fii spre moarte : toÅ£i cei care ieÅŸeau din sânul lor erau sortiÅ£i morÅ£ii. Toate acestea nu erau pe potriva gândului dumnezeiesc, căci Dumnezeu... Citeste articolul
Crăciunul - Să avem o inimă de copil pentru a proslăvi pe Copilul-Dumnezeu
Singurul evanghelist care istoriseşte evenimentul Naşterii Domnului este sfântul Luca (2, 1-20); această pericopă era, în vechime, citită în noaptea de Crăciun, pentru că Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, care se slujeşte acum în dimineaţa de Ajun, se slujea seara.
Dar această evanghelie începe în mod curios cu porunca lui Cezar August „să se înscrie toată lumea”. De fapt este de mirare că istorisirea evanghelică a întrupării Cuvântului începe prin a menÅ£iona imperiul roman ÅŸi pe întemeietorul acestuia, împăratul Augustus. Dar, în realitate, această aparentă ciudăÅ£enie are un sens teologic precis.... Citeste articolul
Tânărul bogat
Tâlcuirea evangheliei celei de-a 24-a Duminică după Rusalii - Tânărul bogat: Luca 18, 13-27.
Cuvântul acestei Evanghelii este surprinzător, dar ÅŸi foarte emoÅ£ionant, iar dacă nu este cercetat în adâncime, ne poate duce la o mare descurajare, aÅŸa cum s-a întâmplat cu Apostolii care erau de faÅ£ă. Scena este descrisă de cele trei Evanghelii sinoptice (Matei 19, 16-26; Marcu 10, 17-27). Domnul se află la sfârÅŸitul vieÅ£ii Sale pământeÅŸti ÅŸi... Citeste articolul
Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team