Omilie despre Dreptul Iosif

Datori suntem a ne teme de Dumnezeu, nu de oameni, pe El să-L ascultăm, ÅŸi nu oamenii. Aceasta este învăÅ£ătura pe care ne-o dă viaÅ£a dreptului Iosif, ruda ÅŸi ocrotitorul Sfintei Fecioare Maria. El a trăit momentul în care Legea întâlneÅŸte Harul. Fiind pe deplin supus Legii, Iosif voia să o părăsească pe Sfânta Fecioară, în al cărui trup neprihănit se sălăÅŸluise Mântuitorul lumii, dar când i-a descoperit îngerul lui Dumnezeu că în Maria „de la Duhul Sfânt” s-a zămislit, el a părăsit acest gând ÅŸi „a făcut cum îi poruncise Îngerul Domnului”. N-a judecat cu mintea lui, ci a făcut voia lui Dumnezeu. Pentru aceasta Dumnezeu i-a dăruit mare slavă atât în cer, cât ÅŸi pe pământ. În tăcere, pe ascuns, el s-a supus lui Dumnezeu iar Acesta l-a preamărit pe faÅ£ă. L-a făcut vrednic de ÎmpărăÅ£ia Cerurilor nu doar pe el, ci ÅŸi pe fiii ÅŸi fiicele sale. Oare ce putea râvni mai mult un tată, decât să-ÅŸi vadă fiii apostoli ai lui Hristos? Iar Iosif a avut doi fii care au devenit apostoli. Căci în acest chip îi preamăreÅŸte Dumnezeu pe cei ce-L ascultă ÅŸi se tem de El.

O, Preamărite Doamne, Dumnezeul dreptului Iosif, ajută nouă păcătoÅŸilor să iubim dreptatea Ta ÅŸi numai de Tine să ne temem. Å¢ie se cuvine slava ÅŸi lauda în veci.

Amin.