9 Decembrie 2012

Boală, suferință, vindecare, viață

Anul 2012 a fost dedicat, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Tainei Sfântului Maslu şi îngrijirii bolnavilor. Nu puţine au fost activităţile (conferinţe, întâlniri, festivaluri), desfăşurate pe parcursul întregului an şi în cadrul cărora s‑a vorbit despre boală, suferinţă, vindecare. Temele acestea sunt provocatoare pentru tinerii din Biserică, adesea confruntaţi cu întrebări de genul „Dacă Dumnezeu există şi e bun, atunci cum de e atât de multă durere pe lumea aceasta?”, întrebări pe care şi le pun ei înşişi sau pe care li le pun prieteni sau cunoscuţi care încă nu pot crede în Dumnezeu. Şi, dacă suntem sinceri, ar fi bine să recunoaştem că răspunsurile noastre la asemenea întrebări sunt adeseori doar palide discursuri care încearcă să explice, cumva raţional, suferinţa. În pelerinajul pe care Nepsis l‑a organizat la Mănăstirea de la Cantauque nu am căutat neapărat posibile răspunsuri, ci am deschis Evanghelia încercând să vedem ce ne spune Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu despre aceste lucruri. Ne‑au însoţit în această descoperire atât părintele Jacob, stareţul mănăstirii, cât şi părintele Moïse, al cărui cuvânt de început vi‑l oferim aici. 

Tema întâlnirilor noastre este despre boală și vindecare, despre viață și moarte. Vom aborda această temă citind împreună mai multe fragmente despre vindecări minunate făcute de către Iisus Hristos și menționate în Sfintele Evanghelii. Aș vrea însă înainte de a deschide bibliile, să poziționez acest subiect în istoria Mântuirii. Voi face acest lucru... Citeste articolul

   Asta ține de dragoste: a privi la om și a vedea în el o frumusețe de ne­răpit, iar totodată a te îngrozi de ceea ce viața a făcut din el, a săvârșit asupra lui. Dragostea este tocmai extrema suferin­ță, durere pentru că omul e nedesăvârșit și totodată minunarea pentru că el este atât de uluitor, irepetabil de frumos. Åži iată, dacă pri­vești... Citeste articolul

Dintre virtuți, fidelitatea (ori credincioșia, cum îi spun de preferință po­porul și scriitorii români) e mai pu­țin evocată decât celelalte. A jura ceremonial ori lăuntric credință unui om, unei cauze, unui prin­cipiu, unei idei înseamnă a te lega să-i fii întot­deauna loial și devotat și oricând gata a-i veniîn ajutor. Fidelitatea implică un... Citeste articolul

1 Decembrie 2010

FRAGMENTE NEODIHNITE (IANUARIE-FEBRUARIE 2011)

   A venit un frate la Avva Silvan, la Muntele Sinai. Văzându-i pe călugării de acolo lucrând, îi zise bătrânului: „Lucrați nu pentru mân­carea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viața veșnică” (Ioan 6, 27) că „Maria partea cea bună și-a ales...!” (Luca 10, 42). Bătrânul îi zise unui ucenic:... Citeste articolul

Avva Macarie, denumit și Egipteanul, sau cel Mare, s-a născut în jurul anului 300 și a dus pentru început o viață de rugăciune și asceză la marginea satului natal, așa cum a făcut și sfântul Antonie cel Mare. A plecat în pustia Scetei în jurul vârstei de 30 de ani. Maturitatea sa duhovnicească l-a făcut să fie căutat și dorit ca povățuitor de cei ce doreau să ducă o... Citeste articolul

Această cugetare a unui bătrân din Schit arată autoritatea și cinstea de care se bucura avva Ioan Colov printre Părinți. De fapt el era renumit nu doar pentru virtuțile și harismele cu care l-a dăruit Dumnezeu, ci și pentru calitățile sale naturale, – blândețea și bunătatea – care îi atrăgeau simpatia și dragostea celor din jur. Deși era dornic de singurătate și de... Citeste articolul