Avva Macarie, denumit ÅŸi Egipteanul, sau cel Mare, s-a născut în jurul anului 300 ÅŸi a dus pentru început o viaÅ£ă de rugăciune ÅŸi asceză la marginea satului natal, aÅŸa cum a făcut ÅŸi sfântul Antonie cel Mare. A plecat în pustia Scetei în jurul vârstei de 30 de ani. Maturitatea sa duhovnicească l-a făcut să fie căutat ÅŸi dorit ca povăÅ£uitor de cei ce doreau să ducă o viaÅ£ă de nevoinÅ£ă. Sfântul Macarie l-a întâlnit de două ori pe sfântul Antonie cel Mare. A fost hirotonit preot ÅŸi a murit în jurul anului 390.

Din apoftegmele sale aflăm multe date atât despre viaÅ£a sa, cât ÅŸi despre fizionomia sa.

Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face în 19 ianuarie. În aceeaÅŸi zi se face si prăznuirea sfântului Macarie Alexandrinul, cu care este uneori confundat avva Macarie cel Mare.

Zis-a avva Macarie: «dacă dojenind pe cineva, te vei porni spre mânie, împlineÅŸti patima ta ; căci nu cumva pe alÅ£ii să-i mântuieÅŸti ÅŸi pe tine să te prăpădeÅŸti. »

Întrebat-au unii pe avva Macarie, zicând : « cum suntem datori să ne rugăm ? » Le-a zis lor bătrânul : « nu este trebuinÅ£ă a vorbi multe, ci a întinde adeseori mâinile ÅŸi a zice : ‘Doamne precum vrei ÅŸi precum ÅŸtii, miluieÅŸte !’ Iar de îÅ£i stă război asupra ta, zi : ‘Doamne, ajută-mi !’ Åži El ÅŸtie ce e de folos, ÅŸi face milă. »

Zis-a avva Macarie : « de s-a făcut întru tine defăimarea ca laudă ÅŸi sărăcia ca bogăÅ£ie ÅŸi lipsa ca îndestulare, nu vei muri. Căci cu neputinÅ£ă este cel ce crede bine ÅŸi lucrează cu blagoslovenie să cadă în necurăÅ£ia patimilor ÅŸi în înÅŸelăciunea diavolilor. »

Povestea avva Macarie : « De ne vom aduce aminte de răutăÅ£ile ce ne fac oamenii, ridicăm puterea aducerii aminte de Dumnezeu. Iar de ne vom aduce aminte de răutăÅ£ile diavolilor, vom fi nerăniÅ£i. »

Zicea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie : « m-am rugat părintelui meu zicându-i să-mi dea un cuvânt ; iar el a zis : Să nu faci rău cuiva, nici să osândeÅŸti pe cineva. Acestea păzeÅŸte-le ÅŸi te vei mântui. »