Această cugetare a unui bătrân din Schit arată autoritatea ÅŸi cinstea de care se bucura avva Ioan Colov printre PărinÅ£i. De fapt el era renumit nu doar pentru virtuÅ£ile ÅŸi harismele cu care l-a dăruit Dumnezeu, ci ÅŸi pentru calităÅ£ile sale naturale, – blândeÅ£ea ÅŸi bunătatea – care îi atrăgeau simpatia ÅŸi dragostea celor din jur.

DeÅŸi era dornic de singurătate ÅŸi de unirea cu Dumnezeu, avva Ioan Colov se arăta întotdeauna dornic să ajute pe ceilalÅ£i, ÅŸi a mers chiar până în oraÅŸ pentru a converti o prostituată.
Biserica îl proslăveÅŸte în rândul sfinÅ£ilor în luna ianuarie, ziua de 9 noiembrie.

Zis-a avva Ioan, că poarta sufletului este smerenia. Åži părinÅ£ii noÅŸtri, prin multe ocări bucurându-se, au intrat în cetatea lui Dumnezeu.

Zicea avva Colov : nu este cu putinÅ£ă să zidească cineva casa de sus în jos, ci de la temelie în sus. I-au zis lui : ce este cuvântul acesta ? Le-a zis lor : temelia, aproapele este, ca să-l câÅŸtig ÅŸi să-l folosesc mai întâi. Că de el sunt atârnate toate poruncile lui Dumnezeu.

Acesta zicea ucenicului său : să cinstim pe Unul ÅŸi toÅ£i ne cinstesc pe noi. Iar de vom defăima pe unul care este Dumnezeu, ne defaimă pe noi toÅ£i ÅŸi întru pierzanie mergem.

Povestit-au unii pentru avva Ioan Colov, că mergând către un bătrân tebeu la Schit, ÅŸedea în pustie ÅŸi luând avva lui un lemn uscat, l-au răsădit ÅŸi i-a zis lui : în fiecare zi adapă acest lemn cu câte un ulcior de apă, până ce va face roadă. Åži era departe de dânÅŸii, încât se ducea de cu seară ÅŸi venea dimineaÅ£a. Iar după trei ani, a trăit lemnul ÅŸi a făcut roadă ÅŸi luând bătrânul rodul lui, l-a dus la biserică, zicând fraÅ£ilor : luaÅ£i, mâncaÅ£i din rodul ascultării !

Zis-a avva Ioan Colov : smerita cugetare ÅŸi frica lui Dumnezeu sunt mai presus decât toate faptele bune !