Troparul Cincizecimii

Fiecare praznic are o cântare definitorie (=„tropar”), care exprimă în puține cuvinte sensul lui și se repetă de multe ori în slujba lui. De pildă, troparul Învierii este: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le”.

La 50 de zile („Cincizecime”, gr. „Pentikostí”) de la Înviere, prăznuim Pogorârea Duhului Sfânt asupra Apostolilor (popular: „Rusalii”). Ce ne spune troparul? „Binecuvântat ești, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt; și printr-înșii lumea ai vânat, Iubitorule-de-oameni, slavă Å¢ie!”

Patru elemente fundamentale alcătuiesc acest tropar: Hristos trimite peDuhul Sfânt peste Apostolii pescariși vânează lumea prin ei. Două cuvinte lasă de dorit în această traducere:ai vânat șilumea. Dacă Apostolii sunt pescari, cum poate Hristos să vâneze? Åži despre care lume este vorba aici?

A vâna – a pescui – a năvodi

Există o distincție clară între: pescar – a pescui și vânător – a vâna. În prorocia lui Ieremia (16, 16) citim: „ iată, voi trimite mulțime de pescari (gr. „aliévs”), zice Domnul, și-i vor pescui (gr. „aliévo”); iar apoi voi trimite mulțime de vânători (gr. „thirevtís”) și-i vor vâna... (gr. „thirévo”)”. Însă în tropar nu se folosește nici „aliévo”, nici „thirévo”, ci un alt cuvânt, mult mai precis: „saghinévo”, care înseamnă „a năvodi”, de la „saghíni”=năvod. Așadar, nu „ai vânat”, nici „ai pescuit”, ci „ai năvodit” (sau: „ai prins cu năvodul”) este traducerea corectă.

Pescarii o știu prea bine: poți pescui, la modul general, cu mai multe instrumente (cf. Avacum 1,15): o undiță, o mreajă (plasă) etc., dar năvodul este mijlocul cel mai eficient: o plasă mare (cel puțin 50-100m), prevăzută la mijloc cu un sac (numit matiță), cu care se înconjură (se instalează pe un sector circular de apă) și se adună peștele de pe suprafețe întinse de apă (năvodul tras la mal adună peștii în matiță).

Peștii cuprinși în aria năvodului nu au scăpare! Dezavantajul este că se prind toate vietățile, nu numai peștii doriți. De aceea, Domnul spune în Evanghelie: „ asemenea este împărăția cerurilor cu un năvod[1]aruncat în mare și care adună tot felul de pești. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal și, șezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Așa va fi la sfârșitul veacului: vor ieși îngerii și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți.” (Matei 13,47-49).

Lumea – toată lumea – ecumenía

Lumeatraduce în general fie gr. „kósmos”=creația întreagă, cosmosul, fie gr. „ikuméni” =toată lumea[2], adică lumea locuită atât cât știm că există case de locuit (de la „íkos”=casă), sau toți oamenii. În greacă termenii sunt preciși (una este creația întreagă, alta toți oamenii!), dar traducerea comună prin „lume” creează confuzia de sens. Troparul folosește aici „ikuméni”.

Din nefericire, termenul nu a pătruns decât ca adjectiv („ecumenic” de la „ikumenikós”) în limbile moderne, cu un sens general modificat astăzi: a fi „ecumenic” înseamnă, începând din secolul XX, a fi deschis față de celelalte confesiuni creștine. Dacă substantivul[3] ar fi fost preluat întâi ca atare: „ecumeníe” (după modelul: „ikonomía”=economie, iconomie; de la „íkos”=casă + „nómos”=lege), nu s-ar fi ajuns la actuala neînțelegere a cuvintelor „ecumenic” și „ecumenism”. Așadar, nu „lumea”, ci „toată lumea (=ecumenía) ai năvodit” este traducerea corectă.

Hristos nu are nevoie să prindă în năvod lumea (creația întreagă), ci numai ecumenia (oamenii, omenirea). Căci „omul sfințește locul”: așa cum a căzut în Rai și a pervertit lumea (Rm 8, 20), tot astfel este căutat acum preferențial de către Hristos, spre a fi restaurat în unire cu El și a re-sfinți creația. În treacăt fie spus: acesta este motivul teologic pentru care Dipticele Liturghiei (inclusiv Proscomidia) se referă numai la ecumenie și cuprind numai oameni.

Năvodul - Liturghia Apostolilor

Dacă ecumenia este omenirea, ce este năvodul? Din tropar nu aflăm decât că Hristos este Cel ce-l mânuie, prin intermediul Apostolilor preaînțelepțiți de Duhul Sfânt. Această preaînțelepțire s-a întâmplat la Cincizecime. Așadar, să cercetăm ce au făcut Apostolii în acea zi, mânați de Hristos și insuflați de Duhul Sfânt pogorât asupra lor:

Au îndemnat la: 1. Pocăință, 2. Botez și 3. Primirea Duhului Sfânt („Pocăiți-vă și să se boteze fiecare... și veți primi darul Duhului Sfânt.”), și „stăruiau în 4. Învățătura apostolilorși în 5.Comuniune, în 6. Frângerea pâiniiși în 7.Rugăciuni” (Fapte 2,38,42).

Acestea sunt cadrele năvodului, cele 7 Taine ale Bisericii[4] și elementele fundamentale ale Liturghiei Apostolilor. De ele atârnă „búnăstarea sfintelor Biserici”, de-formarea sau re-formarea lor. Fără ele, nu este Liturghie, nu este Biserică!

Prin propovăduirea lor și prin organizarea vieții Bisericii (Liturghia) pe temelia acestor șapte stâlpi, Apostolii au desfășurat năvodul lui Hristos în jurul ecumeniei întregi. Nici un om nu rămâne în afara năvodului. Aceasta înseamnă cuvântul că Hristos „ luminează pe tot omul, venind în lume.” (Ioan 1, 9). Cadrele Bisericii îi cuprind, așadar, pe toți oamenii, răi sau drepți, până la Judecata finală. Aceasta înseamnă că Biserica este ecumenică prin esența ei:

„Sufletul care a gustat dulceața Duhului Sfânt n-o poate uita... este plin de iubirea lui Dumnezeu... se întristează și se roagă cu lacrimi pentru toată lumea, ca toți oamenii să cunoască pe Stăpânul și Tatăl lor ceresc, și nu cunoaște odihnă și nici nu vrea odihnă câtă vreme nu se desfată toți de harul iubirii Lui... Fericiți suntem noi, creștinii ortodocși, pentru că mult ne iubește Domnul și ne dă harul Duhului Sfânt... Dar ca să păstrăm harul, trebuie să iubim pe vrăjmași și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate întristările”[5].

Ieromonahul Arsenie de la Malvialle

Consilier liturgic al Arhiepiscopiei

liturgica@mitropolia.eu