Nu ÅŸtiam că la Cluj se pregătea deja această surpriză: în luna martie a apărut traducerea volumului: Robert TAFT, Dipticele, ed. RenaÅŸterea (trad. Cezar Login)! Nici nu apucasem să văd studiul lui Nikolai Uspensky, Slujba de seară în Biserica Ortodoxă, ed. Patmos, Cluj 2008 (trad. Cezar Login) ÅŸi monumentalul volum – rod al activităÅ£ii teologice de peste 20 de ani a diaconului Ioan Ică jr. – apărut la Sibiu: Canonul Ortodoxiei, vol. I (1) Canonul apostolic, ed. Deisis 2008 (1040p.!).

CărÅ£ile acestea – perfectibile, desigur, ca orice încercare pionierească de sinteză – vor reprezenta de acum înainte, în teologia liturgică românească, referinÅ£a obligatorie a oricărui profesor, student sau slujitor (atât cleric, cât ÅŸi laic) al Liturghiei. Niciodată limba română nu a gustat o atât de profundă înÅ£elegere ÅŸi de adevărată explicare a Liturghiei! 

Pe de o parte, cercetările profesorilor catolici Mateos ÅŸi Taft – cel mai complet ÅŸi mai serios studiu al Liturghiei ortodoxe (vezi lista de mai jos) – redescoperă bogăÅ£ia de sens ÅŸi istoria sinuoasă a tuturor gesturilor ÅŸi cuvintelor liturgice, prin recursul la studiul direct al PărinÅ£ilor ÅŸi al TradiÅ£iei liturgice ortodoxe, eliberat de prejudecăÅ£ile tradiÅ£ionaliste ÅŸi de nevoia de a se refugia în interpretări mistagogice, adesea gratuite. 

Pe de altă parte, studiile profesorului ortodox rus Uspensky restituie înÅ£elesul ÅŸi ritul străvechi al Vecerniei ÅŸi al împărtăÅŸirii („Liturghiei”) cu Daruri înaintesfinÅ£ite (atingând ÅŸi problema Spovedaniei ÅŸi a formulei ei de dezlegare), iar volumul Canonul Ortodoxiei grupează - pentru prima oară în limba română, în paginile unei singure cărÅ£i – majoritatea izvoarelor liturgice fundamentale: Rugăciunile principale ale iudaismului (p.837-852), Omilia lui Meliton despre PaÅŸte (p.853-864), Euchologhion (2)-ul egiptean al lui Serapion (p.865-876), Principalele anaforale euharistice: ConstituÅ£iile Apostolice ÅŸi cele asemenea, anaforalele alexandrine ÅŸi antiohiene, cea siro-orientală ÅŸi cea romană (p.877-908) ÅŸi Cel mai vechi Euchologion bizantin: Barberini gr. 336 (p.909-1032), adică primul Liturghier cunoscut (sec. VIII), tradus ÅŸi publicat acum în premieră.

În plus, volumul este prefaÅ£at de o lungă introducere (p.13-318) a diac. Ioan Ică jr., o veritabilă teză de doctor(at) ÅŸi o sinteză inegalabilă a întregii Teologii contemporane, care restaurează sensul plenar ÅŸi autentic al „canonului evanghelic ÅŸi apostolic al Bisericii” (p.118). Nu este locul aici de o recenzie (3), dar ne mulÅ£umim să afirmăm că teologia Liturghiei este esenÅ£ial restaurată, printr-un discurs de mult aÅŸteptat, coerent ÅŸi academic prezentat (4): centru al vieÅ£ii Bisericii, Liturghia este creuzetul în care întreg Canonul ei apostolic – Biblia (5), Mărturisirea de credinÅ£ă (6), Ierarhia, Disciplina – s-a format: „atât actualizarea lui Hristos, cât ÅŸi predica Evangheliei ÅŸi interpretarea Scripturilor în Biserica primară aveau un caracter liturgic, centrat pe anamneza euharistică” (p.69). Iar „odată cu anaforaua, aluneca în uitare sub aluviunile unei inflaÅ£ii de elemente secundare întreaga teologie ÅŸi ecleziologie apostolică ÅŸi patristică, esenÅ£ialul credinÅ£ei creÅŸtine dintotdeauna – sinteza canonului biblic, dogmatic ÅŸi liturgic al Bisericii” (p.313). Cuvinte memorabile! Altfel spus: spune-mi cum slujeÅŸti Euharistia, ÅŸi-Å£i voi spune ce Biblie ai, ce crezi, în ce ierarhie ÅŸi disciplină trăieÅŸti!  Să le aprofundăm ÅŸi noi, ca să înÅ£elegem de unde vine criza în Teologie ÅŸi în Biserică, ÅŸi de unde, vindecarea ei! „Acceptarea tacită a cuminecării ocazionale de marile sărbători ÅŸi generalizarea pentru laici a simplei asistenÅ£e la Liturghie fără împărtăÅŸire era o recunoaÅŸtere nemărturisită a eÅŸecului..., iar soluÅ£iile crizei de fapt au adâncit-o” (p.312).
Persistând în a ne exprima nădejdea că în curând aceste studii – scrise, fireÅŸte, într-un limbaj academic, uneori împleticit ÅŸi greu accesibil – vor putea fi sintetizate ÅŸi pe înÅ£elesul clericilor ÅŸi credincioÅŸilor mai simpli, mulÅ£umim lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să trăim aceste vremuri în care, prin (sin)teza despre Canonul Ortodoxiei, Teologia românească în general se imbogateste cu ceea ce de multa vreme ii lipsea, iar prin traducerile semnalate, Liturgica dobândeÅŸte o temelie neclătinată. Cinste părintelui Ioan Ică jr., traducătorului Cezar Login ÅŸi editorilor! Cu adevarat, mare eveniment pentru Liturgica romaneasca!

***

Studiile fundamentale despre Liturghia ortodoxă:

1.        Proscomidia: MANDALA M., La protesi della liturgia nel rito bizantino-greco, Grottaferrata 1935.
2.        Liturghia Cuvântului ÅŸi Rugăciunile: MATEOS Juan, La célébration de la parole dans la liturgie byzantine, OCA 191, Roma 1971
3.        Pregătirea Euharistiei (de la Heruvic la Crez): TAFT Robert, The Great Entrance, OCA 200, Roma 1975
Euharistia 1. Anaforaua (Prinosul/Ofranda) euharistică: TAFT Robert – în lucru
4.        Euharistia 2. Dipticele (Pomenirile) euharistice: TAFT Robert, The Diptychs, OCA 238, Roma 1991
5.        Euharistia 3. Pregătirea pentru ÎmpărtăÅŸire (de la „Åži să fie milele” la ÎmpărtăÅŸire): TAFT Robert, The Precommunion Rites, OCA 261, Roma 2000
Euharistia 4. ÎmpărtăÅŸirea ÅŸi Finalul: TAFT Robert – în lucru

Ieromonahul Arsenie (de la Malvialle)

Note

1. Dintr-o preconizată serie de 5 volume (cf. p.8).
2. Euchologion = Molitfelnic (gr. euche = slav. molitva = rugăciune), dar nu în înÅ£elesul restrâns actual, ci în sens larg: Carte cuprinzând toate Rugăciunile preoÅ£eÅŸti (la Liturghie, Taine, Laude etc) ÅŸi Ecteniile diaconale.
3. O recenzie a unei astfel de teze ar însuma cel puÅ£in câteva pagini de aprecieri, majoritar laudative, dar ÅŸi critice. Unele observaÅ£ii ni le permitem aici: 1. firava exprimare a gândirii proprii a autorului (din cauza vastei sinteze, sau a lipsei de curaj?); 2. absenÅ£a unei minime introduceri la fiecare document liturgic publicat, care să rezume însemnătatea, istoria ÅŸi traducerile aceluia; 3. menÅ£inerea unor inexactităÅ£i de traducere care trădează cercetarea superficială – pe alocuri – a  originalului.
4. Suntem datori să semnalăm aici ÅŸi teza (de doctorat) anterioară a Pr. Florin Botezan, Sfânta Liturghie, Cateheză desăvârÅŸită, ed. Reîntregirea, Alba Iulia 2005. Aceasta, deÅŸi restrânge tratarea la domeniul catehezei, are meritul de a prezenta în avans unele idei (ex: despre centralitatea anaforalei), precum ÅŸi adevărata evoluÅ£ie a structurii Liturghiei, conform studiilor recente (Mateos-Taf
5. „Anaforalele liturgice clasice rezumă întreaga Scriptură” (p.86).
6. „Mărturia apostolică a credinÅ£ei [Simbolul credinÅ£ei – nn] este articulată... mai cu seamă în anaforalele euharistice, a căror capodoperă este anaforaua Sfântului Vasile cel Mare” (p.71).