Luni, în prima zi a postului, stihira lui Teodor de după a treia catismă de la Utrenie cântă (de două ori):  

Preacinstitul Post să‑l începem cu bucurie, strălucind noi cu razele sfintelor porunci ale lui Hristos, Dumnezeul nostru, care sunt:

• strălucirea dragostei,
• fulgerul rugăciunii,
• sfinÅ£enia curăÅ£iei,
• tăria bărbăÅ£iei.

Ca să ajungem luminaÅ£i la sfânta Înviere cea de a treia zi, care luminează lumea cu nestricăciunea.

Tot la Utrenie, la tricântarea lui Iosif, cântarea I (stihira a 2‑a):

Iată vremea pocăinÅ£ei, iată ziua mântuirii, intrarea Postului;

Suflete, priveghează ÅŸi intrările poftelor închide‑le, către Domnul uitându‑te.

Pentru că (tot acolo, stihira a 4‑a):

Însumi eu, păcatului m‑am făcut rob.
Însumi eu mi‑am deschis uÅŸa poftelor.

Aprinderea poftelor întunecă vederea sufletului (stihira întâi, cântarea a 8‑a). BeÅ£ia patimilor întunecă ÅŸi orbeÅŸte sufletul (stihira a 3‑a, cântarea a 8‑a). De aceea, stihira a doua (cântarea a 8‑a) îndeamnă:

SaÅ£iul poftelor urând, smeritul meu suflet,
hrăneÅŸte‑te cu dulceaÅ£a virtuÅ£ilor
ÅŸi te îndulceÅŸte mai mult cu desfătarea Postului,
abătându‑te de la amărăciunea dulceÅ£ilor
ÅŸi (aÅŸa) viază în veci.

Îndulcirea cu plăcerile poftelor aduce după sine focul ispitelor (stihira lui Teodor de la stihoavna Vecerniei de luni seara), iar întinăciunile care urmează sunt spălate de ploile sau râurile de lacrimi ale pocăinÅ£ei (stihirile 1 ÅŸi 2 de la aceeaÅŸi Vecernie).

Urmează Canonul Sfântului Andrei Criteanul, care explică în cântarea a doua de luni seara ce consecinÅ£e are primirea „poftelor iubitoare de plăcere” (sau „de dezmierdare”):

• aduce în noi „urâÅ£enia patimilor” ÅŸi aÅŸa ne strică „frumuseÅ£ea minÅ£ii” (stihira a 4‑a);
• pătează haina trupului ÅŸi întinează podoaba cea după chipul ÅŸi asemănarea lui Dumnezeu (stihira a 6‑a);
• întunecă frumuseÅ£ea sufletului ÅŸi mintea o face Å£ărână (stihira a 7‑a);
• rupe veÅŸmântul cel dintâi, Å£esut de Ziditorul din început ÅŸi mă lasă gol (stihira a 8‑a);
• mă îmbracă în haină ruptă, Å£esută de ÅŸarpele cu sfatul (stihira a 9‑a).

AÅŸa că sfântul imnograf constată:

Mintea s‑a rănit, trupul s‑a moleÅŸit, duhul boleÅŸte; cuvântul a slăbit, viaÅ£a s‑a omorât, sfârÅŸitul este la uÅŸă. Ce vei face? (cântarea a 9‑a, stihira întâi).

Åži:

Legea a slăbit, Evanghelia nu lucrează ÅŸi toată Scriptura nu este băgată în seamă întru tine; ProfeÅ£ii au slăbit ÅŸi tot cuvântul celui drept. Åži rănile tale, o, suflete, s‑au înmulÅ£it, nefiind doctor care să te vindece (cântarea a 9‑a, stihira a 3‑a).

De‑a lungul canonului său, Sfântul Andrei Criteanul aduce în faÅ£a sufletului rănit de „pornirile cele iubitoare de desfătări” (canon, joi, cântarea a 2‑a, stihira a 3‑a) pilde din toată Scriptura, veche ÅŸi nouă, care îi arată pe cei drepÅ£i ÅŸi pe cei nedrepÅ£i, chipuri ale luptei duhovniceÅŸti.

Aceste pilde ale luptei duhovniceÅŸti sunt explicitări concrete ale sfintelor porunci ale lui Hristos despre care vorbeÅŸte stihira lui Teodor cu care se deschide Postul Mare:
• tăria curajului, a bărbăÅ£iei în lupta duhovnicească;
• sfinÅ£enia curăÅ£iei (lacrimile pocăinÅ£ei);
• fulgerul rugăciunii, care alungă poftele cele cu sila supărătoare (canon, joi, cântarea a 7‑a, prima stihiră a Cuvioasei Maria Egipteanca);
• strălucirea dragostei.

Pr. Iulian Nistea