Puterea iubirii

Una din îndatoririle principale ale episcopului, împreună cu cea de liturghisitor, de catehet È™i de săvârÈ™itor al Sfintelor Taine, este cea de păstor al turmei sale. Aceasta înseamnă că el este cap al ei – ca cel ce merge înaintea ei, o călăuzeÅŸte ÅŸi o îndrumă –, altfel spus conducător al ei; el veghează (potrivit înÅ£elesului prim al cuvântului episkopos) la buna rânduială din sânul ei; el este păzitorul ei, cel care o ocroteÅŸte; el este cel care se îngrijeÅŸte de fiecare oiţă, întărind-o dacă este slabă, oblojind-o dacă este bolnavă, plecând în căutarea ei dacă s-a rătăcit.  

Episcopat și putere – duhul soborniciei

Una dintre problemele Bisericii este că ascundem adesea ura, ranchiuna sau invidia prin teorii, prin recurgerea la sfintele canoane sau prin hotărâri repede calificate drept expresii ale puterii ecleziale, pe când ele nu sunt decât reflectarea unui autoritarism opresiv. Și în numele acestei puteri încercăm să înregimentăm pe oameni în certuri personale È™i partizane.

Originile instituției sinodale

de Mitropolitul Pergamului Ioan (Ziziulas) InstituÈ›ia sinodală constituie, cel puÈ›in pentru teologia ortodoxă, corpul administrativ È™i de structură canonică al Bisericii. Fiecare Biserică autocefală ortodoxă are propriul ei Sinod, È™i niciun alt legislator, bisericesc sau politic, nu ar putea să îi substituie un organ administrativ de o altă formă, fie el de natură colectivăsau individuală.

Taina hirotoniei

Două edicte ale Sfântului Împărat Constantin cel Mare în favoarea creștinilor

După victoria repurtată împotriva lui MaxenÈ›iu la Pons Milvius (28 octombrie 312), precedată de celebra viziune relatată de istoricul Eusebiu din Cezareea, în lucrarea sa Vita Constantini, precum ÅŸi de apologetul creÅŸtin LactanÅ£iu, în lucrarea De mortibus persecutorum, împăratul Constantin cel Mare (306‑337), deÈ™i nu s‑a botezat imediat, a devenit protectorul creÈ™tinilor. MaxenÈ›iu murind în luptă, împăratul Constantin a devenit singurul stăpân al părÈ›ii apusene a Imperiului roman. 

Timpul pascal, o împărtășire din roadele Învierii dincolo de vremea tânguirii pentru păcate

„Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit”  (Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt de învățătură pentru Sfânta È™i dumnezeiasca Înviere a Domnului È™i Mântuitorului nostru Iisus Hristos) Învierea Domnului este reper pentru întreaga noastră viață bisericească. CreÈ™tinul este fiu al Învierii (I Cor. 15, 20), născut spre VeÈ™nicie ca persoană împlinită prin comuniunea cu Dumnezeu. Cei încreÈ™tinaÈ›iau puterea de a lepăda viaÈ›a cea veche fiind „morÅ£i păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 6, 1), marcaÈ›i de răstignirea împreună cu Hristos È™i de sălășluirea Fiului lui Dumnezeu în Omul cel Nou (Gal. 2, 20).

Perspectiva subliniată de Sfântul și Marele Sinod privind Sfânta Taină a Cununiei, și provocările actuale

Documentul intitulat Sfânta Taină a Căsătoriei ÅŸi impedimentele la aceasta este unul dintre cele mai importante texte adoptate de Sfântul ÅŸi Marele Sinod, un răspuns concret, de mare actualitate pentru viaÅ£a ÅŸi misiunea Bisericii.

Problematica diasporei ortodoxe din perspectiva documentului Sfântului și Marelui Sinod

Documentul intitulat Diaspora ortodoxă este unul deosebit de important pentru viaÈ›a Bisericii. Tematica abordată de acest document a fost pusă pe ordinea de zi deoarece, odată cu miÈ™cările de populaÈ›ii de la începutul secolului XX, Biserica Ortodoxă È™i-a consolidat prezenÈ›a în afara teritoriilor canonice tradiÈ›ionale. Astfel a apărut o entitate canonică nouă, diaspora ortodoxă, care a fost percepută de la început ca o formă atipică de manifestare eclezială, la care Biserica trebuie să găsească soluÈ›iile apropriate atât din punct de vedere canonic, cât È™i pastoral-misionar.

Autonomia bisericească din perspectiva clarificărilore aduse de documentul Sfântului și Marelui Sinod

InstituÅ£ia autonomiei este prezentă în viaÅ£a comunităţilor creÅŸtine încă din perioa­da apostolică. Deplina responsabilitate a Bisericilor locale, subliniată încă din Fap­tele Apostolilor, epistolele ÅŸi scrierile apostolice, a fost întotdeauna pusă în legă­tură cu principiul coresponsabilităţii în întregul corp eclezial1. Astfel, autonomia a fost încadrată în sinodalitate, iar sinodalitatea a consolidat autonomia2.

Documentele adoptate de Sfântul și Marele Sinod

ImportanÈ›a postului È™i respectarea lui astăzi Începând cu acest număr al revis­tei Apostolia,voi prezenta docu­mentele adoptate de Sfântul ÅŸi Marele Sinod, încercând să su­bliniez cele mai importante as­pecte ÅŸi să pun în evidenţă impac­tul acestora asupra vieÅ£ii bisericeÅŸti.

Cadrul de organizare și funcționare a Sfântului și Marelui Sinod

În textul precedent am pus în evidenţă etapele pregătitoare ale Sfântului ÅŸi Marelui Sinod întrunit în Creta. Am putut constata că de la prima iniÅ£iativă până la decizia Bisericilor autocefale de a încuviinÅ£a orga­nizarea dialogului interortodox au trecut aproape 50 de ani, ÅŸi a mai fost nevoie de alÅ£i 65 de ani pentru concretizarea iniÅ£iativei. În aceÅŸti 115 ani Bisericile ortodoxe auto­cefale au ajuns la conÅŸtientizarea nevoii de manifestare în unitate ÅŸi au dobândit experienÅ£a comunicării pe teme precise.

Calea Spre Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe întrunit în Creta

AÈ™a cum am putut observa în textul precedent,Biserica a asumat sinodalitatea, de la începuturile organizării ei, ca un cadru de manifestare a comuniunii, pornind de la modelul oferit de Sinodul apostolic. Natura sinodală a fost pusă în valoare È™i în dimensiunea canonică, prin exigenÈ›a exprimată de Sfintele canoane ca toate aspectele de ordin doctrinar, pastoral È™i disciplinar să fie încadrate în  comuniunea sinodală.

Sfântul și Marele Sinod, expresie a naturii sinodale a Bisericii

Sfântul și Marele Sinod, împliniri, provocări şi perspective

Întrunirea Sfântului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, în perioada Rusa­liilor a anului 2016, în Creta, a fost pen­tru întreaga Biserică un timp de împli­nire a unui deziderat vechi de mai bine de un secol, dar si un moment de conÅŸtientizare a provocărilor puse în evidenţă de reanimarea la nivel general a tradiÅ£iei sinodale. Secolele XIX-XX, prin faptul că au fost vremuri în care s-au constituit Bisericile autocefale moderne, au valorizat într-un mod cu totul aparte sinodalitatea la nivel regional, tomosurilede pro­clamare a autocefaliilor modernesubliniind explicit că Sfântul Sinod al noii Biserici auto­cefale este cea mai înaltă instanţă de autorita­te bisericească, vector de unitate ÅŸi coresponsabilitate. Secolele XX-XXI, prin dinamica fără precedent în care a fost antrenată socie­tatea în ansamblu, dar ÅŸi Biserica, au vocaÅ£ia de a trece la un alt nivel ÅŸi din acest motiv este firesc să se constituie ÅŸi într-un timp de re-animarea sistemului sinodal la nivel general.

Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, expresie a coresponsabilitătii eccleziale (2)

În continuarea prezentării din numărul anterior al revistei Apostolia, ne vom opri în cele ce urmează asupra ultimelor trei documente care vor fi prezentate Sfântului ÅŸi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe ce se va întruni în perioada 16-27 iunie 2016 în Creta.