Cadrul de organizare și funcționare a Sfântului și Marelui Sinod

Pe măsură ce se contura consensul în privinÅ£a nevoii convocării Sinodului, s-a simÅ£it nevoia structurării unei proceduri care să încadreze organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea acestuia. TradiÅ£ia canonică nu ne-a transmis reguli stricte pentru organizarea unui Sinod. Singurele precizări ale Sfintelor canoane se referă la convocarea sinoadelor provinciale ÅŸi prezidarea acestora. Toate celelalte aspec­te Å£in de organizarea internă a Sinodului re­spectiv. Å¢inând cont de experienÅ£a dobân­dită în anii de pregătire ÅŸi de progresul realizat din momentul în care a existat un regulament al ConferinÅ£elor Panortodoxe Presinodale, s-a considerat de cuviinÅ£ă să se adopte un Regulament care să încadreze procedural constituirea ÅŸi funcÅ£ionarea aces­tuia. Documentul a fost adoptat de către Sinaxa Întâistătătorilor în ianuarie 2016.

Având în vedere că cea mai înaltă instanÅ£ă în Biserica Ortodoxă este Sinodul, decizii­le Sinaxei sunt un regulament-cadru pe care Sinodul în plenul lui l-a asumat în momen­tul începerii lucrărilor. Dacă vreo Biserică sau vreun sinodal ar fi avut o obiecÅ£ie de pro­cedură, aceasta ar fi putut fi discutată înain­te de începerea lucrărilor propriu-zise ÅŸi ar fi putut fi aduse clarificări sau chiar modifi­cări. Una dintre cele mai importante preve­deri ale Regulamentului este că Sfântul ÅŸi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe este con­vocat de către Patriarhul Ecumenic, cu acor­dul tuturor primaÅ£ilor Bisericilor ortodoxe autocefale recunoscute de către toÅ£i (art. 1). Această precizare are două semnificaÅ£ii importante: prevederea care arată necesita­tea acordului tuturor primaÅ£ilor, subliniind că organizarea sinodalităÅ£ii la nivel general trebuie să se bazeze pe consens pentru a exprima unitatea Bisericii, ÅŸi prevederea care precizează indirect că o Biserică este deplin încadrată în rândul Bisericilor ortodoxe auto­cefale doar dacă este recunoscută de toate celelalte Biserici Ortodoxe.

Regulamentul arată că Sfântul ÅŸi Marele Sinod este constituit din delegaÅ£iile Bisericilor autocefale, Sinaxa PrimaÅ£ilor având competenÅ£a de a fixa numărul maxim al acestora (art. 3). Sinaxa Întâistătătorilor din martie 2014 a stabilit că numărul ma­xim al membrilor unei delegaÅ£ii este de 25 ierarhi, 6 consilieri speciali ÅŸi 3 însoÅ£itori. Unii s-au întrebat dacă în aceste condiÅ£ii în care nu sunt convocaÅ£i episcopii, ci Bisericile autocefale reprezentate prin delegaÅ£i, putem vorbi cu adevărat despre un Sfânt ÅŸi Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe. Pentru a răs­punde la această preocupare, trebuie să înÅ£elegem că Sinodul nu este doar un cole­giu al episcopilor, ci este sistemul de mani­festare a comuniunii Bisericilor locale sau regionale.

La Sinodul I ecumenic, la care, prin gri­ja Împăratului Constantin, au fost convocaÅ£i toÅ£i episcopii, deoarece în acea vreme nu exista o organizare mitropolitană, au parti­cipat doar în jur de 300 de episcopi din cei aproximativ 1800 câÅ£i se pare că existau la aceea vreme în lume. Începând cu al doilea Sinod ecumenic, au fost convocate provin­ciile – mitropoliile, nu episcopii, iar fiecare mitropolit era invitat să procedeze la con­stituirea delegaÅ£iei mitropoliei respective¹. Practica de reprezentare a Bisericilor mitro­politane prin delegaÅ£ii este atestată atât de tradiÅ£ia istorică, cât ÅŸi de Sfintele canoane. Canonul 76 Cartagina arată competenÅ£a pri­matului de a constitui delegaÅ£ia ÅŸi sublinia­ză ÅŸi raÅ£ionamentul pentru care participarea la sinod se face prin delegaÅ£ii².

Articolul 8 din Regulament prevede că lucrările Sinodului încep ÅŸi se închid cu Sfânta Liturghie panortodoxă, prezidată de Patriarhul ecumenic. Această prevedere este conformă practicii ortodoxe în conformita­te cu care toate actele de comuniune ÅŸi co- responsabilitate sunt susÅ£inute de comuni­unea liturgică. Unii s-au întrebat dacă o Liturghie la care nu participă toate Bisericile autocefale poate să fie considerată Liturghie panortodoxă. Orice liturghie la care parti­cipă mai multe Biserici autocefale este o li­turghie panortodoxă, deoarece în Liturghie comuniunea este extinsă ÅŸi la cei absenÅ£i ÅŸi este manifestată prin comemorarea nume­lor întâistătătorilor Bisericilor autocefale re­spective. O veche rânduială bizantină, păs­trată în anumite regiuni din Biserica Greciei, prevede că atunci când concelebrează episcopi din biserici autocefale diferite, să fie pomenite dipticele întregii Biserici Ortodoxe chiar dacă nu liturghiseÅŸte un primat³.

BineînÅ£eles că absenÅ£a unor Biserici au­tocefale a marcat atmosfera Sfântului ÅŸi Marelui Sinod. Evenimentul ar fi fost o îm­plinire din toate punctele de vedere în condiÅ£iile unei participări unanime. În acelaÅŸi timp, nu trebuie să pierdem din vedere că în Biserica Ortodoxă mărimea unui Sinod ÅŸi ecumenicitatea sa nu sunt date de numă­rul episcopilor participanÅ£i ÅŸi nici de parti­ciparea tuturor Bisericilor autocefale. Când un episcop este ales de către episcopii din vecinătatea episcopiei vacante, există conÅŸtiinÅ£a că acela este ales de întreaga Biserică. Când un episcop este judecat de episcopii din vecinătate, există conÅŸtiinÅ£a că Biserica întreagă îl judecă.

În tradiÅ£ia canonică avem precizări clare în legătură cu participarea prin receptare la lucrările unui Sinod⁴. Această înÅ£elegere face diferenÅ£a dintre confederalismul prezent în lumea protestantă ÅŸi comuniunea ortodoxă. Biserica Ortodoxă nu se constituie prin reu­nirea numerică a tuturor Bisericilor autoce­fale, ci prin comuniune. Acolo unde se întâl­nesc două sau trei Biserici, se întruneÅŸte Biserica. Celelalte Biserici locale participă prin receptarea deciziilor întrunirii respective.

Regulamentul prevede în articolul 11 că amendamentele sunt prezentate de către Bisericile autocefale Secretariatului. În cadrul Sfântului ÅŸi Marelui Sinod, procedura a per­mis fiecărui sinodal să intervină ÅŸi să partici­pe la amendarea documentelor. Dacă amen­damentele erau asumate prin consens, adică fără o obiecÅ£ie exprimată de o Biserică auto­cefală, erau adoptate. Dacă s-ar fi manifestat un dezacord, acesta ar fi trebuit să fie fie re­zolvat de fiecare Biserică ortodoxă autocefa­lă în sânul ei (art. 12.3). Unii s-au întrebat dacă putem vorbi despre consensul panorto­dox în condiÅ£iile în care nu au fost prezente toate Bisericile autocefale ÅŸi având în vedere că documentele nu au fost semnate de toÅ£i episcopii participanÅ£i. Pentru a răspunde aces­tei nedumeriri, trebuie să înÅ£elegem că în tradiÅ£ia ortodoxă participarea la viaÅ£a sinoda­lă se realizează ÅŸi prin receptare. AÅŸa cum am arătat mai sus, Canonul 1 al Sinodului III ecu­menic prevede explicit această procedură. În ceea ce priveÅŸte consensul celor prezenÅ£i, prin semnătura PreÅŸedintelui Sinodului Bisericii autocefale, delegaÅ£ia acelei Biserici a asumat textele respective. AbsenÅ£a semnăturilor unor episcopi se poate datora fie faptului că sem­narea a fost decalată cu o zi din cauza unor disfuncÅ£ionalităÅ£i la nivelul secretariatului Sinodului, fie pentru că aceÅŸtia au considerat că, nesemnând, atrag atenÅ£ia asupra faptului că anumite aspecte din documentul respec­tiv nu-i mulÅ£umesc întru totul, dar nu într-atât încât să ceară Bisericii lor respingerea docu­mentului.

În concluzie, putem afirma că Regula­mentul adoptat de Sinaxa Întâistătătorilor a oferit un cadru de constituire ÅŸi funcÅ£i­onare cât se poate de coerent. Precizările acestui document sunt în fapt o receptare a TradiÅ£iei canonice ÅŸi o aplicare la contex­tul concret din zilele noastre, Å£inând cont de experienÅ£a dobândită pe parcursul eta­pelor pregătitoare.