Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Expoziţia de la Milano Aşa cum este deja cunoscut, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat în şedinţa sa de lucru din 24‑25 octombrie 2011 anul 2013 ca An omagial al Sf. Împăraţi Constantin şi Elena în Patriarhia Română. Această hotărâre este nu numai binevenită, ci oarecum obligatorie pentru cei care ţin la rădăcinile lor creştine. Chiar şi cei care nu sunt creştini trebuie să recunoască în Constantin cel Mare un părinte fondator al civilizaţiei noastre europene. Ţinând cont de contribuţia lui Constantin cel Mare la dezvoltarea societăţii creştine, autorităţile din Milano au organizat o expoziţie în cinstea Sf. Împărat Constantin, expoziţie inaugurată în data de 25 octombrie 2012, la Palatul Regal (Palazzo reale) din Milano, situat în apropierea domului.
Minunea de la Podul Vulturului În data de 28 octombrie 312 a avut loc un eveniment important care a schimbat atitudinea lui Constantin faţă de creştini: victoria obţinută împotriva lui Maxenţiu în apropierea Romei. Înainte de victoria de la Pons Milvius (Podul Vulturului), Constantin a avut o viziune, relatată de doi dintre biografii săi: Eusebiu de Cezareea, în lucrarea sa... Citeste articolul
(GALIA SEC. AL IV-LEA)
După perioada persecuţiilor, în secolul al IV-lea creştinismul devine religie permisă (în 313, edictul de la Milano), iar mai apoi religie oficială (anul 380), însă în sânul societăţii romane continuă să coexiste o lume creştină şi o lume păgână, o bună parte a elitelor romane fiind ostile noii religii. în partea occidentală a imperiului,... Citeste articolul
INSPIRATOR AL LUI HUGO DIN SAINT VICTOR
Când te gândeşti la opera lui Hugo din Saint Victor şi la influenţele răsăritene asimilate de el, îţi vine în minte Sfântul Dionisie Areopagitul, de care teologul occidental a fost atras, comentând faimosul lui tratat, Despre ierarhia bisericească [J.P. Migne, PL 175, 923-1154]. Sub aspect spiritual, Hugo din Saint Victor a fost influenţat de Sfinţii Ioan Casian (t 435)... Citeste articolul
„NEBUNIA” CREŞTINILOR ŞI MENTALITATEA ROMANILOR (II) „Nu recunosc nici un alt Dumnezeu în afară, de Cel Unic și Adevărat care a făcut cerul și pământul. Acestuia noi îi slujim cu râvnă, şi Acestuia ne rugăm zi și noapte pentru noi, pentru tot neamul omenesc și pentru sănătatea împăratului” (Actele martiriului Sfântului Ciprian al Cartaginei)
Pe fondul crizei imperiului roman provocată de presiunea popoarelor „barbare”, care deja la sfârşitul secolului al doilea ameninţau frontierele de la nord şi de la vest, atitudinea faţă de creştini s-a înăsprit, fiind consideraţi a fi o prezenţă periculoasă şi subversivă pentru ordinea romană. Declanşată în mod punctual sub dinastia Antoninilor (sec. II d. H.,... Citeste articolul
„Am decis să îndreptăm toate după vechile legi şi după ordinea romană şi să-i facem pe creştini, care au abandonat religia părinţilor, să-si revină la o minte rezonabilă. Într-adevăr aceştia au fost cuprinşi de o asemenea încăpăţânare şi nesăbuinţă că nu mai respectau acele venerabile tradiţii ale strămoşilor, /.../ ci şi-au făcut ei... Citeste articolul
Comunitatea de rit apusean, care a luat numele de Biserica Ortodoxă din Franţa - Eglise Orthodoxe de France (ECOF), pentru că avea în vedere restaurarea vechii Biserici din Franţa ca Biserică ortodoxă locală1, a rămas o vreme fără o instanţă canonică superioară2 păstrându-şi însă legăturile cu mari duhovnici (ca Arhiepiscopul Alexandre de la Bruxelles... Citeste articolul
„Rugăm pe toţi cei care o vor citi, dacă va fi ceva greşit, în numele iubirii către Hristos să îndrepteze, iar pe noi cei ce am muncit să ne binecuvinteze şi să nu ne blesteme, pentru că n-a scris Duhul Sfânt, nici înger, ci mână păcătoasă şi muritoare, spirit apăsat, îndurerat şi plin de păcate.” Dimitrie Logofăt, epilog la Apostol (tipărit la 1547)
Descoperirea tiparului în Germania la 1452[1] a jucat un rol deosebit nu numai în dezvoltarea creştinismului apusean, ci şi în viaţa Bisericii Ortodoxe. Cu greu putem imagina astăzi importanţa acestui moment într-o lume care de secole transmitea învăţătura prin copierea manuscriselor în mănăstiri, raritatea cărţii făcând din ea un obiect de o deosebită valoare, pe... Citeste articolul
Dorința de a cunoaște locurile consacrate de Hristos și de a se ruga acolo, a convins la sfâșitul secolului al IV-lea nu puțini creștini, printre care se numără Ieronim și câteva doamne romane de origine nobilă, între care Melania senior, Paula, Eustochia, Pemenia, Fabiola, Silvina, să se îndrepte spre Palestina și câteodată să rămâna câțiva ani; pelerinajul doamnelor din înalta societate a continuat și în prima jumătate a secolului al V-lea, cu Melania junior, Albina, Basa, Ichelia, Flavia și împărăteasa Eudoxia, soția lui Teodosie al II-lea, care în 438 a plecat la Ierusalim pentru a îndeplini un jurământ făcut cu ocazia căsătoriei fiicei sale.
Dacă la aceste nume adăugam și cele ale Elenei și Egeriei, putem întelege rolul important pe care l-au jucat doamnele de rang înalt în dezvoltarea pelerinajului în Orient, care pentru occidentali trebuie să fi fost destul de scump. Din acest motiv și prezența masculina, cel puțin în această perioadă, pare accesibilă doar claselor sociale elevate; Ieronim atesta faptul că se aflau... Citeste articolul
Născut din părinţii Papa (Pavel) şi Stanca Brâncoveanu la anul 1654, Constantin Brâncoveanu era descendent după tată din marea şi influenta familie a boierilor Craioveşti1, iar după mamă, din vechea familie a Cantacuzinilor.
A fost căsătorit cu Maria lui Neagoe, nepoata lui Antonie Vodă din Popeşti, cu care a avut 11 copii, dintre care 4 băieţi şi 7 fete. Viaţa lui este marcată de complotul prin care s-a încercat să i se extermine neamul, primele victime fiind însuşi tatăl său Papa şi un copil substituit în ultima clipă lui Constantin Brâncoveanu, pe care răsculaţii şeimeni şi dorobanţi... Citeste articolul
Pelerinajul, înțeles ca și călătorie privată sau colectivă spre un loc sacru, este o formă de cult și devoțională foarte răspândită în religiile antice, practicată și azi cu intensitate. Chiar dacă fiecare religie în parte prezintă diferențe importante în ce privește timpul, modalitatea și semnificația pelerinajului, ideea de bază este comună și scoate în evidență necesitatea de a vizita locuri considerate ca fiind “locuite” de divinitate, sub diverse forme, obiecte sacre ale unor fondatori de religii, relicve ale sfinților și martirilor sau chiar unele locuri legate de evenimente particulare.
Se pare că această practică a pelerinajului local, destul de răspândită în lumea antică, are ca motiv principal distanța dintre localitatea în care locuiește pelerinul si popasul final. Acest element ne amintește de originea latină a termenului peregrinus (peregrinatio, peregrinor), transmisa in multe limbi europene (în italiană pellegrino, pellegrinaggio; în franceză... Citeste articolul
„După moartea lui, până astăzi, îi zicu Sveti Ştefan vodă, nu pentru sufletu, ce ieste în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile nimeni din domni, nici mai înainte, nici după aceia, nu l-au ajunsu”. (Grigore Ureche)
Prin credinţa şi jertfa sa neostenită de-a lungul unei strălucite domnii (1457-1504), Ştefan cel Mare s-a dovedit a fi în istoria noastră o icoană a domnului ortodox sau „drept credincios”, fiind canonizat de Biserica ortodoxă română în 1992, ceea ce a constituit o recunoaştere sinodală a unui cult popular neîntrerupt de secole. Pentru a evita o înşiruire a faptelor... Citeste articolul
Întemeierea Moldovei este rodul unei aşa-zise „descălecări” a unui conducător venit de peste munţi în secolul al XIV-lea, voievodul Bogdan. Ca şi în cazul Ţarii Româneşti, naşterea statului moldovean este strâns legată de înfiinţarea unei mitropolii ortodoxe, chiar dacă de data aceasta domnitorul şi boierii au avut de înfruntat mai multe oprelişti înainte de a obţine recunoaşterea Mitropoliei din partea Patriarhiei din Constantinopol. Strădaniile lor au fost încununate printr-o victorie de mare însemnătate pentru afirmarea identităţii tânărului stat.
I.Întemeierea Moldovei prin „descălecarea” voievodului Bogdan Pe teritoriul Moldovei existau cnezate şi voievodate ce căzuseră sub stăpânirea cumanilor şi mai apoi a tătarilor (după marea invazie de la 1241) care ameninţau să cucerească regatul Ungariei. Pentru a le putea face faţă, regele Ludovic cel Mare a înfiinţat între Siret şi Carpaţi o „marcă” de... Citeste articolul
Mitropolia Ţării Româneşti (sau a Ungrovlahiei), cât şi cea a Moldovei, iau naştere în secolul al XIV-lea în acelaşi timp cu întemeierea acestor două state medievale româneşti.
Independenţa acestor state şi organizarea lor bisericească autonomă sunt dobândite în cadrul unui context istoric favorabil, între, pe de o parte, regatul Ungariei şi papalitatea, pe de altă parte Hoarda de Aur a tătarilor de la Nordul Mării Negre, şi Patriarhia de la Constantinopol. Ne vom opri mai întâi asupra Ţării Româneşti, nu înainte de a aminti situaţia care a... Citeste articolul
În secolul al XIV-lea monahismul a jucat un rol decisiv în renaşterea vieţii spirituale a Bisericii ortodoxe, mai ales prin mişcarea zisă „isihastă”, care rămâne cea mai frumoasă victorie a ortodoxiei în acest secol, şi ultima afirmare de amploare înaintea căderii definitive a Bizanţului sub stăpânirea turcească. Roadele mişcării isihaste ajung şi la nordul Dunării prin sfântul Nicodim, fondatorul mănăstirii Tismana, cinstit în Biserica noastră ca un mare părinte al monahismului românesc.
I. Mişcarea isihastă în secolul al XIV-lea În sens larg, termenul de „isihast” îi desemnează pe toţi aceia care s-au identificat cu marea mişcare spirituală isihastă din acest secol, însă în sens restrâns era folosit încă din vechime în legătură cu monahii care căutau „isihia” (hesychia, liniştea) prin rugăciunea... Citeste articolul
În vremea cruciadelor începe declinul iremediabil al Imperiului bizantin, cu consecinţe importante pentru Biserica ortodoxă. În a doua jumătate a secolului XI, Bizanţul traversează o perioadă de instabilitate şi pierde o bună parte din teritorii din pricina avansării turcilor selgiucizi în Anatolia (marea lor victorie de la Manzikert la 1071 a constituit un dezastru pentru lumea bizantină). Situaţia este salvată de un împărat providenţial, Alexie I Comnenul, care cucereşte tronul, pune capăt diviziunilor şi redobândeşte o parte din teritorii.
Dinastia Comnenilor va deschide o perioadă fastă de renaştere politică şi culturală în Bizanţ. Însă în efortul de război împotriva avansării musulmane, împăratul Alexie avea nevoie de sprijinul unor trupe străine. Cunoscând calitatea militară a cavalerilor franci, el trimite în 1095 o ambasadă papei Urban al II-lea cerându-i să-i înlesnească venirea... Citeste articolul
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team