Ne întrebăm adesea ce se întâmplă cu noi atunci când ne întoarcem la Dumnezeu şi ce aşteaptă El de la noi? Ne regăsim pe noi înşine în Hristos-Dumnezeu chip al Lui. Aceasta aşteptă Dumnezeu Cel în Treime de la noi, pentru aceasta a devenit Hristos Om. Nu să ne întoarcem la El doar formal, nu doar să vorbim cu cuvintele Lui, nu doar să ne amintim de faptele Lui, nu doar să-I proclamăm adevărul Lui unic, nu doar să ne dăm viaţa pentru El, nu doar să fim necondiţionat sclavii Săi, nu doar să …. Ci să-i dau inima mea, să mă întorc eu cel lăuntric întreg la El. Să mă regăsesc pe mine în El, chip al Său şi asemănare a Sa, că sunt al Lui şi că El se dăruie mie. Şi să fiu conştient şi să accept că de nenumărate ori Îl părăsesc după ce L-am regăsit. Că doar lupta reîntoarcerii este cea care mă face să pot să fiu întreg în El şi al Lui. Dar nu numai noi Îl căutăm pe Dumnezeu, ci şi El ne caută şi ne cheamă. Caută mai bine zis prin Duhul Său cel Sfânt să rezidească chipul Fiului Său în omul cel lăuntric. De aceea nu suportă doar formalul, cele exterioare şi are nevoie de inima noastră dăruită Lui întreagă - aşa cum se dăruie şi El Însuşi nouă - pentru a putea lua chip în noi şi a ne face să devenim asemenea Lui. Fiul Omului Cel pribeag este pururea printre noi neavând unde să-şi plece capul, dar nedorind nici unul dintre lucrurile cele exterioare, căutând doar şi bătând la poarta inimii fratelui Său omul, se hrăneşte din bucuria regăsirii şi din iubirea pe care omul I-o dăruie. Şi atunci El ia chip şi creşte în noi şi ne readuce în braţele Tatălui.

† Mitropolitul Iosif