Minunea de la Podul Vulturului

În data de 28 octombrie 312 a avut loc un eveniment important care a schimbat atitudinea lui Constantin față de creștini: victoria obținută împotriva lui Maxențiu în apropierea Romei. Înainte de victoria de la Pons Milvius (Podul Vulturului), Constantin a avut o viziune, relatată de doi dintre biografii săi: Eusebiu de Cezareea, în lucrarea sa intitulată Vita Constantini, și Lactanțiu, în Despre moartea persecutorilor (De mortibus persecutorum). Înainte de acest eveniment, religia lui Constantin era păgână; era vorba de cultul sincretist al soarelui (Sol invictus), introdus de împăratul Aurelian, poate cu unele influențe platonice (Ioan Rămureanu, Istoria bisericească universală, vol. 1, București, 1975). Conform celor două relatări amintite mai sus, în ajunul luptei Constantin a văzut pe cer ziua, în amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui, cu inscripția: „Prin acest semn vei învinge” („εν τουτω νικα”, „in hoc signo vinces”) (Lactanțiu, De mortibus persecutorum 48, 5). Noaptea, în somn, i s‑a arătat Domnul Iisus Hristos cu semnul crucii pe care‑l văzuse ziua pe cer, cerându‑i să‑l pună pe steagurile soldaților ca să le servească drept semn protector în lupte. Acest semn este monograma lui Hristos. În zori, Constantin a confecționat un steag după modelul arătat în vis, purtând monograma creștină, steag numit labarum. Aceasta este relatarea lui Eusebiu. Lactanțiu prezintă același eveniment, dar cu câteva detalii diferite pe care nu le mai amintim aici. Important este faptul că împăratul Constantin a câștigat lupta împotriva lui Maxențiu. Totuși, evenimentul petrecut înainte de bătălie și contestat de către unii istorici, care afirmă că împăratul Constantin s‑a aflat sub efectul unei halucinații, este cel care l‑a făcut pe Constantin să treacă de partea creștinilor.

Edictul de la Milano, ianuarie 313

La câteva luni după victoria împotriva lui Maxențiu, Constantin acordă libertate de cult generală, cu preferință și stăruință pentru creștinism, care era până atunci singura religie netolerată, nepermisă (religio ilicita) din Imperiul Roman. Acest act de dreptate, de protejare și favorizare a creștinilor a avut loc prin așa‑numitul edict de la Milano (Mediolanum), emis în ianuarie 313 de către Constantin la o întâlnire cu Liciniu, care i‑a devenit și cumnat prin căsătoria cu Constantia. 

Textual, în acest edict emis în limba latină se afirma: „Când noi, Constantin Augustul și Liciniu Augustul, am ajuns cu o fericită ocazie la Milano și am analizat tot ceea ce privește profitul și interesul public, între multele lucruri care păreau a fi avantajoase pentru toți, în primul rând și înainte de toate, am hotărât să emitem edicte prin care să fie asigurat respectul și venerația Divinității; prin urmare, am decis să acordăm creștinilor și tuturor celorlalți libertatea de a urma religia în care fiecare crede, pentru ca Divinitatea care locuiește în cer, indiferent care este ea, să ofere pace și prosperitate nouă și tuturor supușilor noștri” (citat după http://it.cathopedia.org/wiki/Editto_di_Milano, pagină accesată la data de 3 noiembrie 2012).

Expoziție dedicată Sfântului Constantin și epocii sale

Pentru a marca acest eveniment important pentru întreaga creștinătate din Orient și Occident, Muzeul diocezan din Milano, sprijinit de mai multe autorități centrale și locale (Primăria orașului Milano, Palatul regal și editura Electa, în colaborare cu Ministerul pentru Bunuri și Activități Culturale din Italia, dar și Arhiepiscopia romano‑catolică de Milano, sub înaltul patronaj al Președintelui Republicii Italiene și al Secretariatului de Stat al Vaticanului), a inaugurat în data de 25 octombrie 2012, la Palatul Regal, o expoziție în amintirea edictului de toleranță, cu titlul: Costantino 313 d. C. Expoziția va rămâne deschisă publicului până la data de 17 martie 2013, după care se va muta la Roma până în luna septembrie a anului 2013. 

Această expoziție celebrează cel de‑al 17‑lea centenar al edictului de la Milano, amintit mai sus. Organizatorii expoziției și‑au propus, printre altele, să readucă în centrul atenției importanța avută de orașul Milano în secolul al IV‑lea, în plin proces de unificare a Europei, dar și să scoată în evidență nivelul cultural și artistic atins de Imperiul Roman în epoca lui Constantin cel Mare. 

Cele cinci secțiuni ale expoziției ilustrează importanța orașului Milano ca un centru imperial în secolul al IV‑lea, transformarea Imperiului operată de către Constantin prin politica sa religioasă, de la ultimele persecuții până la decretarea creștinismului ca religie permisă (religio licita) sub semnul monogramei lui Hristos și răspândirea acestui semn, reprezentat pe monezi, pe obiecte prețioase, dar și de uz obișnuit, în întregul Imperiu Roman. 

Urmează o secțiune dedicată mărturiilor figurative păgâne ale epocii constantiniene care demonstrează climatul de toleranță culturală manifestată și dorită de împărat. În cadrul acestei secțiuni pot fi analizate și anumite obiecte de cult folosite de către religiile de mistere, între care poate cea mai cunoscută este mitraismul. 

De o atenție particulară se bucură în cadrul expoziției și principalii protagoniști ai lumii lui Constantin: armata, cu o prezentare fascinantă a armelor cavaleriei imperiale, Biserica, cu primele locașuri de cult ale creștinismului oficial, curtea imperială documentată printr‑o galerie de portrete imperiale și de splendide obiecte de artă, toate încercând să restituie realitatea acelei epoci.

Expoziția se încheie cu o secțiune spectaculoasă dedicată figurii de o mare modernitate a Elenei, ca împărăteasă și sfântă. Aici sunt reprezentate figura sa, eforturile depuse pentru răspândirea creștinismului, călătoriile pe care le‑a întreprins pentru a găsi Sf. Cruce și faima sa în epoca modernă, toate exprimate prin statui, obiecte rafinate, desene și picturi.

Ideea expoziției a fost lansată în urmă cu trei ani de către Muzeul diocezan din Milano, după cum afirmă profesoara de Arheologie clasică, Sena Chiesa, una dintre persoanele cele mai implicate în acest proiect. 

Pentru toți cei care doresc să cunoască mai multe despre persoana lui Constantin cel Mare și despre epoca pe care el a marcat‑o, ar fi interesant să viziteze această expoziție de la Milano sau, începând din aprilie 2013, la Roma. 

După cum se obișnuiește la asemenea evenimente, la vernisarea expoziției a fost lansat și un catalog cu același titlu (Costantino 313 d. C.), în care sunt prezentate cele peste 200 de obiecte de artă și arheologie, pentru cei care vor să‑și îmbogățească cunoștințele despre împăratul Constantin și epoca sa, dar mai ales pentru cei care nu vor avea posibilitatea să viziteze expoziția. Mai multe informații despre expoziție se găsesc și pe site‑ul inaugurat special pentru acest eveniment: http://www.mostracostantino.it/

Împăratul Constantin cel Mare, model de toleranță religioasă

În lumea tot mai intolerantă în care trăim astăzi, expoziția, ce are ca principală temă libertatea religioasă, este mai actuală ca oricând și, mai ales, de interes global, deoarece în zilele noastre, în afara Europei, la fiecare cinci minute moare ucis un creștin pentru Hristos (cf. Uli Kuhlke, art. „Alle fünf Minuten wird ein Christ getötet”, în ziarul Die Welt din data de 19 septembrie 2012, citat după ediția electronică http://www.welt.de/debatte/kommentare/article109334415/Alle‑fuenf‑Minuten‑wird‑ein‑Christ‑getoetet.html, pagină accesată la data de 3 noiembrie 2012). 

De asemenea, nu mai este pentru nimeni un secret faptul că și pe continentul european creștinii sunt uneori discriminați și dezavantajați pentru mărturisirea publică a lui Hristos. Prin urmare, noi, cei care trăim astăzi într‑o lume pluralistă ca și cea a secolului al IV‑lea, putem învăța foarte multe lucruri din poziția adoptată de Constantin, el reprezentând, fără îndoială, un exemplu elocvent de conduită și virtute, dar și de înțelepciune și toleranță pentru conducătorii politici ai lumii de azi. 

Pr. Alexandru Nan