Constantin cel Mare între istorie şi credinţă

publicat in Istorie şi Ortodoxie pe 10 Decembrie 2012, 04:02

Expoziţia de la Milano

Aşa cum este deja cunoscut, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat în şedinţa sa de lucru din 24‑25 octombrie 2011 anul 2013 ca An omagial al Sf. Împăraţi Constantin şi Elena în Patriarhia Română. Această hotărâre este nu numai binevenită, ci oarecum obligatorie pentru cei care ţin la rădăcinile lor creştine. Chiar şi cei care nu sunt creştini trebuie să recunoască în Constantin cel Mare un părinte fondator al civilizaţiei noastre europene. Ţinând cont de contribuţia lui Constantin cel Mare la dezvoltarea societăţii creştine, autorităţile din Milano au organizat o expoziţie în cinstea Sf. Împărat Constantin, expoziţie inaugurată în data de 25 octombrie 2012, la Palatul Regal (Palazzo reale) din Milano, situat în apropierea domului. 

Minunea de la Podul Vulturului

În data de 28 octombrie 312 a avut loc un eveniment important care a schimbat atitudinea lui Constantin faţă de creştini: victoria obţinută împotriva lui Maxenţiu în apropierea Romei. Înainte de victoria de la Pons Milvius (Podul Vulturului), Constantin a avut o viziune, relatată de doi dintre biografii săi: Eusebiu de Cezareea, în lucrarea sa intitulată Vita Constantini, şi Lactanţiu, în Despre moartea persecutorilor (De mortibus persecutorum). Înainte de acest eveniment, religia lui Constantin era păgână; era vorba de cultul sincretist al soarelui (Sol invictus), introdus de împăratul Aurelian, poate cu unele influenţe platonice (Ioan Rămureanu, Istoria bisericească universală, vol. 1, Bucureşti, 1975). Conform celor două relatări amintite mai sus, în ajunul luptei Constantin a văzut pe cer ziua, în amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui, cu inscripţia: „Prin acest semn vei învinge” („εν τουτω νικα”, „in hoc signo vinces”) (Lactanţiu, De mortibus persecutorum 48, 5). Noaptea, în somn, i s‑a arătat Domnul Iisus Hristos cu semnul crucii pe care‑l văzuse ziua pe cer, cerându‑i să‑l pună pe steagurile soldaţilor ca să le servească drept semn protector în lupte. Acest semn este monograma lui Hristos. În zori, Constantin a confecţionat un steag după modelul arătat în vis, purtând monograma creştină, steag numit labarum. Aceasta este relatarea lui Eusebiu. Lactanţiu prezintă acelaşi eveniment, dar cu câteva detalii diferite pe care nu le mai amintim aici. Important este faptul că împăratul Constantin a câştigat lupta împotriva lui Maxenţiu. Totuşi, evenimentul petrecut înainte de bătălie şi contestat de către unii istorici, care afirmă că împăratul Constantin s‑a aflat sub efectul unei halucinaţii, este cel care l‑a făcut pe Constantin să treacă de partea creştinilor.

Edictul de la Milano, ianuarie 313

La câteva luni după victoria împotriva lui Maxenţiu, Constantin acordă libertate de cult generală, cu preferinţă şi stăruinţă pentru creştinism, care era până atunci singura religie netolerată, nepermisă (religio ilicita) din Imperiul Roman. Acest act de dreptate, de protejare şi favorizare a creştinilor a avut loc prin aşa‑numitul edict de la Milano (Mediolanum), emis în ianuarie 313 de către Constantin la o întâlnire cu Liciniu, care i‑a devenit şi cumnat prin căsătoria cu Constantia. 

Textual, în acest edict emis în limba latină se afirma: „Când noi, Constantin Augustul şi Liciniu Augustul, am ajuns cu o fericită ocazie la Milano şi am analizat tot ceea ce priveşte profitul şi interesul public, între multele lucruri care păreau a fi avantajoase pentru toţi, în primul rând şi înainte de toate, am hotărât să emitem edicte prin care să fie asigurat respectul şi veneraţia Divinităţii; prin urmare, am decis să acordăm creştinilor şi tuturor celorlalţi libertatea de a urma religia în care fiecare crede, pentru ca Divinitatea care locuieşte în cer, indiferent care este ea, să ofere pace şi prosperitate nouă şi tuturor supuşilor noştri” (citat după http://it.cathopedia.org/wiki/Editto_di_Milano, pagină accesată la data de 3 noiembrie 2012).

Expoziţie dedicată Sfântului Constantin şi epocii sale

Pentru a marca acest eveniment important pentru întreaga creştinătate din Orient şi Occident, Muzeul diocezan din Milano, sprijinit de mai multe autorităţi centrale şi locale (Primăria oraşului Milano, Palatul regal şi editura Electa, în colaborare cu Ministerul pentru Bunuri şi Activităţi Culturale din Italia, dar şi Arhiepiscopia romano‑catolică de Milano, sub înaltul patronaj al Preşedintelui Republicii Italiene şi al Secretariatului de Stat al Vaticanului), a inaugurat în data de 25 octombrie 2012, la Palatul Regal, o expoziţie în amintirea edictului de toleranţă, cu titlul: Costantino 313 d. C. Expoziţia va rămâne deschisă publicului până la data de 17 martie 2013, după care se va muta la Roma până în luna septembrie a anului 2013. 

Această expoziţie celebrează cel de‑al 17‑lea centenar al edictului de la Milano, amintit mai sus. Organizatorii expoziţiei şi‑au propus, printre altele, să readucă în centrul atenţiei importanţa avută de oraşul Milano în secolul al IV‑lea, în plin proces de unificare a Europei, dar şi să scoată în evidenţă nivelul cultural şi artistic atins de Imperiul Roman în epoca lui Constantin cel Mare. 

Cele cinci secţiuni ale expoziţiei ilustrează importanţa oraşului Milano ca un centru imperial în secolul al IV‑lea, transformarea Imperiului operată de către Constantin prin politica sa religioasă, de la ultimele persecuţii până la decretarea creştinismului ca religie permisă (religio licita) sub semnul monogramei lui Hristos şi răspândirea acestui semn, reprezentat pe monezi, pe obiecte preţioase, dar şi de uz obişnuit, în întregul Imperiu Roman. 

Urmează o secţiune dedicată mărturiilor figurative păgâne ale epocii constantiniene care demonstrează climatul de toleranţă culturală manifestată şi dorită de împărat. În cadrul acestei secţiuni pot fi analizate şi anumite obiecte de cult folosite de către religiile de mistere, între care poate cea mai cunoscută este mitraismul. 

De o atenţie particulară se bucură în cadrul expoziţiei şi principalii protagonişti ai lumii lui Constantin: armata, cu o prezentare fascinantă a armelor cavaleriei imperiale, Biserica, cu primele locaşuri de cult ale creştinismului oficial, curtea imperială documentată printr‑o galerie de portrete imperiale şi de splendide obiecte de artă, toate încercând să restituie realitatea acelei epoci.

Expoziţia se încheie cu o secţiune spectaculoasă dedicată figurii de o mare modernitate a Elenei, ca împărăteasă şi sfântă. Aici sunt reprezentate figura sa, eforturile depuse pentru răspândirea creştinismului, călătoriile pe care le‑a întreprins pentru a găsi Sf. Cruce şi faima sa în epoca modernă, toate exprimate prin statui, obiecte rafinate, desene şi picturi.

Ideea expoziţiei a fost lansată în urmă cu trei ani de către Muzeul diocezan din Milano, după cum afirmă profesoara de Arheologie clasică, Sena Chiesa, una dintre persoanele cele mai implicate în acest proiect. 

Pentru toţi cei care doresc să cunoască mai multe despre persoana lui Constantin cel Mare şi despre epoca pe care el a marcat‑o, ar fi interesant să viziteze această expoziţie de la Milano sau, începând din aprilie 2013, la Roma. 

După cum se obişnuieşte la asemenea evenimente, la vernisarea expoziţiei a fost lansat şi un catalog cu acelaşi titlu (Costantino 313 d. C.), în care sunt prezentate cele peste 200 de obiecte de artă şi arheologie, pentru cei care vor să‑şi îmbogăţească cunoştinţele despre împăratul Constantin şi epoca sa, dar mai ales pentru cei care nu vor avea posibilitatea să viziteze expoziţia. Mai multe informaţii despre expoziţie se găsesc şi pe site‑ul inaugurat special pentru acest eveniment: http://www.mostracostantino.it/

Împăratul Constantin cel Mare, model de toleranţă religioasă

În lumea tot mai intolerantă în care trăim astăzi, expoziţia, ce are ca principală temă libertatea religioasă, este mai actuală ca oricând şi, mai ales, de interes global, deoarece în zilele noastre, în afara Europei, la fiecare cinci minute moare ucis un creştin pentru Hristos (cf. Uli Kuhlke, art. „Alle fünf Minuten wird ein Christ getötet”, în ziarul Die Welt din data de 19 septembrie 2012, citat după ediţia electronică http://www.welt.de/debatte/kommentare/article109334415/Alle‑fuenf‑Minuten‑wird‑ein‑Christ‑getoetet.html, pagină accesată la data de 3 noiembrie 2012). 

De asemenea, nu mai este pentru nimeni un secret faptul că şi pe continentul european creştinii sunt uneori discriminaţi şi dezavantajaţi pentru mărturisirea publică a lui Hristos. Prin urmare, noi, cei care trăim astăzi într‑o lume pluralistă ca şi cea a secolului al IV‑lea, putem învăţa foarte multe lucruri din poziţia adoptată de Constantin, el reprezentând, fără îndoială, un exemplu elocvent de conduită şi virtute, dar şi de înţelepciune şi toleranţă pentru conducătorii politici ai lumii de azi. 

Pr. Alexandru Nan