ViaÅ£a acestui sfânt alaman a fost redactată în anul 830 de către călugarul Gozbert cel Tânăr din St. Gallen, cunoscut ÅŸi cu numele de Gozbert Diaconus (diaconul). Lucrarea lui Gozbert nu s‑a păstrat, în schimb ni s‑a transmis prelucrarea acesteia, făcută de către călugarul mănăstirii Reichenau, Walafrid Strabo, cel mai bun latinist al vremii respective, din apropierea oraÅŸului St. Gallen. Se pare că acesta, între anii 834 ÅŸi 838, nu numai că a îmbunătăÅ£it textul latin, dar a ÅŸi făcut un rezumat al primei biografii.

De origine alamană, Otmar (sau Othmar) s‑a născut în jurul anului 690, în oraÅŸul Chur ÅŸi a studiat la ÅŸcoala Catedralei din acest oraÅŸ, înainte de a fi hirotonit preot. Probabil, după hirotonie, a fost parohul unei biserici din acest oraÅŸ, cu hramul Sf. Florin. După părerea lui Ernst Tremp această biserică închinată Sf. Florin se afla în localitatea Walenstadt (Ernst TREMP, Historisches Lexikon der Schweiz, http://www.hls‑dhs‑dss.ch/textes/d/D10219.php, pagină accesată la data de 22 iunie 2011).  

Organizatorul mănăstirii din St. Gallen

Datorită renumelui dobândit, Otmar a fost solicitat în anul 719 de către tribunul Waltram din Arbon să meargă la St. Gallen, pentru a salva de la distrugere chiliile ridicate de către misionarul Gallus ÅŸi de către ucenicii săi în anul 612. Pentru prima dată Otmar este consemnat ca abate al mănăstirii în anul 744. 

Primele donaÅ£ii pentru reorganizarea mănăstirii au fost făcute de către nobilimea alamană. Dacă la începutul activităÅ£ii lui Otmar în St. Gallen, nobilimea alamană a jucat un rol important, influenÅ£a acesteia se va diminua începând cu anul 746. DeÅŸi alamanii s‑au supus francilor, aceÅŸtia din urmă se temeau de o posibilă răscoală. De aceea, în urma luptei ÅŸi a procesului de la Cannstadt, din anul 746, întreaga elită a alamanilor a fost omorâtă. 

Pentru centralizarea puterii politice, Regalitatea francă era interesată ÅŸi preocupată să existe o anumită unitate ÅŸi în viaÅ£a monahală. Astfel, sprijinit de către regii Pipin ÅŸi Carloman, Otmar va introduce regulile monahale benedictine în mănăstirea sa. Până atunci călugării din St. Gallen urmau un amestec de reguli, de la Pahomie, de la Sf. Vasile cel Mare ÅŸi de la călugărul Columban. Printre primele sale măsuri de reorganizare a mănăstirii din St. Gallen  se număra ÅŸi înlocuirea vieÅ£ii eremitice cu cea cenobitică. Aceste măsuri au fost susÅ£inute ÅŸi financiar de către regalitatea francă.

Astfel, sub conducerea abatelui Otmar, în scurt timp mănăstirea va cunoaÅŸte o primă perioadă înfloritoare. Pentru Otmar viaÅ£a duhovnicească, interioară, a călugărilor săi era o prioritate. În timpul său 53 de părinÅ£i au făcut făgăduinÅ£ele monahale în mănăstirea din St. Gallen. 

Întemeietorul primului spital de pe teritoriul ElveÅ£iei de astăzi

În lucrarea exterioară vieÅ£ii mănăstireÅŸti, Otmar a preluat responsabilitatea faÅ£ă de oamenii săraci ÅŸi faÅ£ă de cei bolnavi. Prin măsurile sale ÅŸi prin milostenia făcută, Otmar a devenit un adevărat părinte al săracilor (Armenvater), care potrivit regulei benedictine, încerca să intre  în contact personal cu fiecare persoană care venea la mănăstire sau solicita ajutorul său. 

Pentru cei bolnavi de lepră ÅŸi de alte boli incurabile a construit o casă de refugiu, care din punct de vedere al istoriei medicale, este considerată ca fiind primul spital înfiinÅ£at pe teritoriul ElveÅ£iei de astăzi. Aici trebuie amintit faptul că de multe ori rămânea noaptea să‑i îngrijească personal pe cei suferinzi. Această practică a milosteniei ÅŸi, mai ales, contactul direct al călugărilor săi cu cei aflati în nevoinÅ£ă vor duce la un ÅŸi mai mare succes misionar al mănăstirii din St. Gallen. Conform biografiei, Otmar se temea ca îmbogăÅ£irea mănăstirii să nu afecteze viaÅ£a sa duhovnicească ÅŸi a fraÅ£ilor săi călugări. De aceea îmbrăca haine cât mai simple ÅŸi călărea un asin, în loc de cal. 

În anul 753 un Å£ăran s-a obligat benevol să ofere în fiecare an mănăstirii o anumită cantitate de bere. Documentul, care s‑a păstrat în Biblioteca mănăstirii din St. Gallen, este primul care atestă existenÅ£a acestei băuturi (cerevisia) (Cf. art. Otmar, in: Ökumenisches Heiligenlexikon, http://www.heiligenlexikon.de/BiographienO/Otmar_von_St‑Gallen.html, pagină accesată la data de 28 iunie 2011).

Procesul nedrept ÅŸi cultul Sf. Otmar

Cu timpul, înflorirea mănăstirii ÅŸi, mai ales, autonomia dobândită de aceasta au început să‑i deranjeze tot mai mult pe ducii franci Warin ÅŸi Ruthard. Pe lângă acestea se mai adăugau ÅŸi pretenÅ£iile teritoriale ale episcopului de Konstanz, Sidonius, care dorea ca mănăstirea să intre sub jurisdicÅ£ia sa. Astfel, cei doi duci au poruncit arestarea lui Otmar ÅŸi, în cadrul unui proces, l‑au acuzat pe acesta de încălcarea votului monahal al castităÅ£ii, imputându‑i agresarea unei femei, prin mărturia mincinoasă a unui servitor pe nume Lantpert. 

Biografia lui Otmar ne relatează ÅŸi cuvintele rostite de către abate în această circumstanÅ£ă, cuvinte care scot în evidenÅ£ă smerenia lui: „La această acuză omul evlavios n‑a dat niciun răspuns. Fiind însă forÅ£at să vorbească, el a afirmat: Recunosc că am păcătuit în multe, multe lucruri. TotuÅŸi, în ce priveÅŸte această acuză, îl chem ca martor pe Dumnezeu, Cel care vede toate în ascuns”.

Cu toate că era nevinovat, Otmar a fost condamnat la moarte prin înfometare la palatul Bodman. Prin intervenÅ£ia unui om influent, cu numele de Gozbert (nu biograful său), pedeapsa a fost comutată: în loc de moarte prin înfometare, a fost exilat pe viaÅ£ă pe  insula Werd, insulă de pe râul Steinach. Probabil ÅŸi din cauza supărării cauzate de această judecată nedreaptă, Otmar ÅŸi‑a dat obÅŸtescul sfârÅŸit pe această insulă, la câteva luni după exilare. Acest lucru se întâmpla în ziua de 16 noiembrie a anului 759. 

Zece ani mai târziu, călugării din St. Gallen au cerut dreptul de a strămuta rămăÅŸiÅ£ele pământeÅŸti ale fostului abate. Astfel, săpând, au găsit trupul neputrezit al lui Otmar, pe care l‑au adus la St. Gallen. În anul 867 moaÅŸtele sale au fost aÅŸezate în biserica construită în St. Gallen, purtând numele sfântului, având loc ÅŸi canonizarea locală, făcută chiar de către episcopul de Konstanz, succesorul lui Sidonius. 

La vreo douăzeci de ani după strămutarea moaÅŸtelor în această biserică, Sf. Otmar era considerat patron al mănăstirii St. Gallen, alături de Sf. Gallus, într‑un act de donaÅ£ie (883) semnat de împăratul Carol al III‑lea. În scurt timp cinstirea sa s‑a răspândit. MoaÅŸtele au mai fost mutate în anul 1755 la o nouă construcÅ£ie a bisericii, dar ÅŸi în perioada iconoclasmului manifestat de către reformatori. 

În timpul împăratului Carol al IV‑lea, născut în anul 1316 la Praga, capul Sfântului Otmar a fost adus în catedrala Veits din acest oraÅŸ, unde se găseÅŸte ÅŸi astăzi. În localitatea Attenhausen de lângă Krumbach (în teritoriul ÅŸvab) se găsesc ÅŸi astăzi moaÅŸte ale sfântului, locul devenind din anul 1750 un important centru de pelerinaj. 

Abatelui Otmar i se datorează nu numai reorganizarea ÅŸi înflorirea mănăstirii din St. Gallen, ci mai ales profilul creÅŸtin autentic oferit acesteia, prin urmarea lui Hristos în cuvânt ÅŸi în faptă; prin trăirea unei vieÅ£i spirituale îmbinate cu îngrijirea celor suferinzi; în relaÅ£ia ÅŸi iubirea pentru Dumnezeu, reflectată în cea pentru semenii aflaÅ£i în suferinÅ£ă ÅŸi sărăcie.

Patronul a peste 80 de biserici din Elveţia şi Germania

Până astăzi Sf. Otmar este considerat ca fiind patron principal al mănăstirii din St. Gallen, alături de Sf. Gallus. În decursul timpului multe biserici din estul ElveÅ£iei ÅŸi din sudul Germaniei au fost închinate acestui sfânt. Astăzi peste 80 de biserici îl au ca patron pe acest „părinte al săracilor”. 

În ce priveÅŸte Istoria bisericească, Sf. Otmar este considerat un „precursor” al ordinului franciscanilor, înfiinÅ£at la trei secole după moartea sfântului, ordin dedicat predicării Evangheliei, dar mai ales ajutorării săracilor. Probabil că nu întâmplător există astăzi o mănăstire franciscană pe insula Werd, unde sfântul ÅŸi‑a aflat sfârÅŸitul pământesc.

Åži astăzi mai există obiceiul în episcopia catolică de St. Gallen de a fi sfinÅ£ite apă, ulei ÅŸi hăinuÅ£e care ajută la vindecarea copiilor, în numele Sf. Otmar. 

Sfinte Otmar, întemeietor de spital ÅŸi părinte al săracilor, roagă‑te lui Dumnezeu pentru noi!