„Întru tine Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; ÅŸi lucrând ai învăÅ£at să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta ÅŸi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă (N), duhul tău.”

Acest tropar general al sfintelor cuvioase femei (glas 8) ne vorbeÅŸte despre „mântuirea celui după chip”, adică ne vorbeÅŸte propriu-zis despre drumul pe care omul căzut, bolnav ÅŸi slăbănogit îl are de parcurs spre izbăvirea de omul cel vechi – „stricat” de păcat – ÅŸi îmbrăcarea în cel nou, înnoit de Hristos după chipul Ziditorului, precum ÅŸi ducerea lui spre asemănare, aÅŸa cum iconograful duce un desen de la linii creionate la icoana deplină.

„Luând crucea ai urmat lui Hristos”, este primul pas, activ ÅŸi lucrător, care e apoi explicitat: lucrând, nu oricum, ci cu osârdie (idee exprimată poetic în alte locuri prin „rodul însutit”), ascetul a învăÅ£at – ÅŸi acestea sunt de fapt primele roade ale lucrării sufleteÅŸti, că experienÅ£a harului îl învaÅ£ă pe ascet lupta, ÅŸi, mai ales, lupta în situaÅ£iile noi –, a învăÅ£at să nu se uite la trup, ci să poarte grijă de suflet.

Propriu-zis, învăÅ£ătura aceasta e cunoscută tuturor creÅŸtinilor după cuvintele Mântuitorului: „Nu purtaÅ£i grijă pentru viaÅ£a voastră ce veÅ£i mânca ÅŸi ce veÅ£i bea, nici pentru trupul vostru cu ce vă veÅ£i îmbrăca; oare nu este viaÅ£a mai mult decât hrana ÅŸi trupul decât îmbrăcămintea? […] AÅŸadar, nu vă îngrijoraÅ£i spunând: Ce vom mânca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom îmbrăca? – că pe toate acestea păgânii le caută; că ÅŸtie Tatăl vostru Cel Ceresc că aveÅ£i nevoie de toate acestea; ci căutaÅ£i mai întâi împărăÅ£ia lui Dumnezeu (iar “împărăÅ£ia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” – Luca 17, 21) ÅŸi dreptatea Lui (gr. diakainosini – adică: suma tuturor virtuÅ£ilor), ÅŸi toate acestea vi se vor adăuga vouă” (Matei 6, 25, 31-33).

Ceea ce aduce în plus textul troparului este: nu numai să nu poarte de grijă de trup, ci încă mai mult, „să nu se uite la trup” – maximalismul evanghelic: fără să fie omorâtori ai trupului(„Noi nu ne-am învăÅ£at să fim omorâtori de trupuri, ci de patimi” - Patericul, Avva Pimen, apoftegma 183), ei sunt totuÅŸi omorâtori ai cugetului cărnii spre slăvirea trupului, spre transformarea trupului carnal în trup pnevmatic, purtător de Duh.

ÎnvăÅ£ătura despre „să nu se uite la trup” este completată de o lucrare „pozitivă”: să poarte „grijă de suflet”, grijă de „lucrul cel nemuritor”. Grija de cele ce rămân după trecerea din această viaÅ£ă, în opoziÅ£ie cu grija de cele lumeÅŸti ÅŸi trecătoare, căci „toate cele ce nu rămân după moarte sunt deÅŸertăciune”, după cum spune o cântare din slujba înmormântării.

Åži lucrând toate acestea, urmează împreună-bucuria ÅŸi împreună-cântarea cu îngerii, adică starea de mântuire.

Pr. Iulian Nistea