Vremea este ca Domnul să lu­creze. Åži-a fost seară și-a fost dimineață, ziua întâi. 1 ianu­arie... O nouă zi, un nou an, un nou început pentru fiecare dintre noi. Åži ce oare putea fi mai potrivit și mai fru­mos pentru a sărbători această trecere spre noul an decât slujirea Sfintei Liturghii? Cadrul? Unul perfect aș zice: într-o cabană la o altitudine de aproximativ 2000 de me­tri, înconjurați de munți cernuți cu zăpa­dă. Fără îndoială că fiecare dintre noi a pus înaintea lui Dumnezeu năzuințele și dorin­țele de mai bine pentru anul ce va să fie, pentru ca Domnul să rânduiască așa cum ne este mai bine și mai de folos.

   Prezența la liturghie este cel mai mare bine care ni-l putem face, nouă înșine în pri­mul rând și celorlalți implicit. Căci oare ce alt­ceva este liturghia decât o înviere necontenită⁽¹⁾, o oprire în veșnicia iubirii dumnezeiești, în care timpul dispare și sufletul șoptește:

  „Doamne Iisuse, Iubire-Liturghisire

  Plânge Duhul în mine de a Ta lipsire

  Primește-mă ca pe o Prescură,

 Fă și din mine a Ta Liturghisire

  Agnețul - Mielul Jertfelnic pe care îl întrupezi

  Åži din Prescura mea să-L înviezi,

  Să mă împărtășesc și eu cu Tine

  Să fiu și eu Iubire-Liturghisire.”⁽²⁾

    La liturghie nu mergem niciodată sin­guri, ci odată cu noi îi purtăm în fața lui Dumnezeu și pe toți cei dragi nouă, vii și adormiți. Cine se plânge de lipsă de fapte bune, să meargă la liturghie!

   Aș zice că începutul cel bun a fost făcut, acum ține de fiecare dintre noi să lucreze după putere. Vorbind despre asceză, părin­tele Ghelasie Gheorghe sublinia faptul că „asceza este să vrei, nu atât să renunți. Fiul decăzut face asceză ca smulgere din pro­pria mizerie. Unii cred că este de ajuns as­ceza, alții că este de ajuns iubirea. Ca rea­litate, ele merg împreună. Asceza este în vederea întâlnirii cu Tatăl. însă, în momen­tul întâlnirii, asceza rămâne la poarta ca­sei și iubirea intră înăuntru căci întâlnirea cu Tatăl este dincolo de asceză, ca Ospăț Ceresc-împărtășire.”⁽³⁾

   Așa să ne ajute Dumnezeu! Åži-a fost sea­ră și-a fost dimineață, ziua Domnului...⁽⁴⁾

Iuliana Trancă, Paris

Note:

1.Părintele Ghelasie Gheorghe, „Trăirea mis­tică a Liturghiei”, Ed. Platytera, București,

2009,p. 64.

2.Idem, p. 157.

3.Părintele Ghelasie Gheorghe, „Memoriile unui isihast”, Ed. Platytera, Bucuresti, 2006, p. 48.

4.   Cu fiecare liturghie putem rosti cuvintele din seara de Paști: „Aceasta este Ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne ve­selim într-însa”.