Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
„Pace şi bucurie tuturor de la Domnul! Pacea şi bucuria sunt cu adevărat bogăţiile noastre cele mai mari, în această lume şi în cealaltă. Cu toţii râvnim la ele. Putem poseda multe lucruri pe acest pământ, tot ceea ce dorim dar dacă nu avem pacea, toate acestea nu slujesc la nimic. Iar pacea provine de la Izvorul vieţii, de la Domnul. Adresându-se ucenicilor Săi care ferecaseră uşile de teama Evreilor, Mântuitorul le-a spus înainte de toate:„Pace vouă!”(...) Domnul ne dăruieşte pacea Sa dacă ne schimbăm felul de a gândi şi ne întoarcem faţa către Binele absolut care este Domnul Dumnezeu. (...) Această pace produce un sentiment de stare bună, de bucurie şi de mângâiere nu numai în noi înşine dar şi asupra tuturor celor cărora le transmitem gânduri pline de pace, de blândeţe, de dragoste şi bunătate.” (STARETUL TADEI, Pace şi bucurie întru Duhul Sfânt)
Omul lumii moderne nu cunoaşte niciodată pacea. De dimineaţă până seara, cugetul lui este covârşit de un torent neîntrerupt de gânduri, griji, temeri şi închipuiri diverse care se înmulţesc de la sine ca şi organismele vii. Toate bunurile pământeşti pe care le posedăm pun stăpânire la rândul lor pe cugetul nostru şi devin o sursă de griji şi probleme care ne ţin gândurile şi sufletul legate de această lume la orice oră din zi şi din noapte. In cugetul omului de azi, supraîncărcat de gânduri lumeşti ca şi şoselele noastre invadate de maşini la orele de vârf, nu mai este loc pentru Dumnezeu: Cel mai mare vrăjmaş al sufletului omenesc, mai mare chiar decât însuşi diavolul, este duhul acestei lumi. (...) Oamenii au pus lumea înlăuntrul lor şi l-au izgonit pe Hristos (Paisie Aghioritul, Cuvinte (I), Muntele Athos, 2000).
Căci lumea nu mai este aşa cum a făcut-o Dumnezeu - de aceea Hristos a spus că împărăţia Lui nu este din această lume - ci se află, după căderea lui Adam, în puterea vrăjmaşului lui Dumnezeu - stăpânitorul acestei lumi (In. 16, 11) - şi a slujitorilor lui Mamona, în robia cărora a căzut lumea din zilele noastre: lumea finanţelor al cărei Templu este Bursa, cu vestalele sale însetate de lux, lumea politică, a ambiţiilor şi a setei de putere, lumea nevrozei colective a patimilor deşănţate şi a erosului dereglat. O lume care se clatină pe marginea prăpastiei, lipsită, de orice consistenţă, ţesută din neguri şi locuită de năluci (P. Evdokimov, Vârstele vieţii duhovniceşti).
Aşa cum putem cu uşurinţă constata, tendinţele dominante ale lumii moderne, încurajate şi favorizate de ideologia societăţii de consum - sporirea nemăsurată a agonisirilor pământeşti, reuşita materială şi socială, goana după profit şi spiritul de concurenţă, setea de bogăţie, de putere, de plăceri trupeşti etc. - sunt sistematic şi în totalitate orientate în direcţia opusă adevărurilor creştine şi învăţăturii lui Hristos. Aşa încât diavolul nici nu mai are nevoie să intervină în treburile oamenilor, dat fiind că voinţa lui a devenit norma colectivă şi planetară a societăţilor moderne în care păcatul a devenit modă şi nelegiuirea isteţime: Oarecând diavolul se ocupa de oameni, acum nu se mai ocupă! I-a pus pe drumul lui şi le spune: Călătorie bună! (Paisie Aghioritul, op. cit.).
Iar calea vrăjmaşului lui Dumnezeu este cea a învrăjbirii, a minciunii, a înşelăciunii şi a amăgirilor deşarte. Aşa încât, dacă luăm această cale care ne îndepărtează în acelaşi timp de Dumnezeu şi de fiinţa noastră reală, nu putem afla nicicând şi niciunde pacea: suntem agitaţi ca pulberea suflată de vânt, iar duhul nostru rămâne legat de cele pământeşti (Sf. Siluan, Scrieri).
Rupând legătura cu Dumnezeu, pierdem contactul cu propria noastră fiinţă şi cu realitatea, rătăcire care duce la o destrămare lăuntrică asemănătoare cu starea unui schizofren, care şi-a pierdut centrul interior, reperele şi unitatea persoanei şi nu mai ştie cine este, ce voieşte, de unde vine şi unde se duce: Dumnezeu se află în centrul oricărei existenţe. (...) El este izvorul vieţii, Cel care dă viaţă oricărei fiinţe. Dar noi L-am îngropat sub grijile şi poverile acestei lumi care distrug pacea interioară şi de aceea nu avem pace nici odihnă. Pe acest pământ nimeni nu ne va putea da pacea lăuntrică, căci nici bogăţia, nici gloria, nici onorurile, nici rangurile înalte, nici rudele apropiate sau îndepărtate nu ne pot da această pace statornică. Singurul Izvor al Vieţii, singurul Dătător de pace şi de bucurie este Dumnezeu (Stareţul Tadei, op. cit.).
Pacea despre care este vorba aici nu este pricinuită de nicio cauză exterioară şi nu e nicidecum dependentă de împrejurări sau de persoanele din jurul nostru. Ea nu este acel părelnic şi şubred echilibru lăuntric pe care ni-l procură bunăstarea materială, reuşita profesională, o bună situaţie socială etc.: Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă, nu cum dă lumea v-o dau eu (Ioan 14, 27).
Pacea care vine de la Dumnezeu nu trebuie confundată cu toropeala spirituală în care se cufundă unii credincioşi, al căror cuget leneveşte într-o lâncedă mulţumire de sine, fără niciun efort de schimbare interioară (P. Evdokimov, op. cit.). Această pace statornică a sufletului nu are nimic de-a face cu acea stare de împietrire a inimii şi de insensibilitate spirituală, care este moartea sufletului şi a intelectului înainte de moartea trupului (Sf. Ioan Scărarul, Scara - Treapta şaptesprezece).
Sufletul în care s-a pogorât pacea lui Dumnezeu se aseamănă cu o oglindă care, îndărătul mulţimii infinite şi schimbătoare a lucrurilor, reflectă în permanenţă lumina neschimbată şi veșnică a Duhului Sfânt. Această stare duhovnicească prin care cerul se pogoară pe pământ şi Dumnezeu în inima omului, sfinţeşte duhul omenesc şi îl desprinde de materie, fapt pentru care Sfântul Ioan Scărarul situează acest stadiu spiritual pe treapta penultimă a scării ce duce în împărăţia cerurilor: preasfânta netulburare, după asemănarea cu Dumnezeu, desăvârşire şi înviere a sufletului înainte de învierea generală. Cel căruia i-a fost acordată o asemenea stare, chiar dacă se află încă în trupul pământesc, devine sălaşul lui Dumnezeu şi Dumnezeu îi îndrumă toate acţiunile, vorbele şi gândurile (Sf. Ioan Scărarul, op. cit. - Treapta douăzeci şi nouă).
Această unitate spirituală între cer şi pământ şi între Dumnezeu şi om care în ziua de azi pare inaccesibilă omului obişnuit, nu este în realitate nimic altceva decât starea firească a fiinţei omeneşti: Aceasta nu are nimic deosebit. A comunica cu Dumnezeu este o starespirituală normală. Omul a fost creat pentru o astfel de viaţă. Păcatul a îndepărtat omul de o asemenea viaţă şi de aceea el trebuie să o dobândească din nou. In realitate, nu facem decât să ne străduim să revenim la o stare spirituală normală şi sănătoasă (Stareţul Tadei, op. cit.).
Omul de astăzi a apucat însă o cale potrivnică acestei stări de sănătate duhovnicească. Dezordinea, dezbinarea şi vrajba care îşi lărgesc pe zi ce trece sfera de acţiune în mai toate părţile lumii, sunt consecinţa dezordinei, dezbinării şi contradicţiilor care domnesc în cugetul omului fără Dumnezeu: Haosul spiritual este situaţia îngerilor căzuţi (demonii şi duhurile care s-au desprins de Dumnezeu) (Stareţul Tadei, op. cit.). Haosul interior al omului care şi-a întors faţa de la Dumnezeu este cauza unică şi ascunsă a tuturor dezechilibrelor, discordanţelor şi anomaliilor de tot felul ce se manifestă în lumea de astăzi - pe plan economic, social, politic, moral, ecologic, meteorologic etc., lumea exterioară nefiind decât oglinda stării noastre spirituale: Tot ce se iveşte pe acest pământ, atât cele bune cât şi cele rele, totul este rezultatul gândurilor noastre. Trebuie deci să facem multe eforturi, omul fiind de fapt un aparat cugetător care difuzează gânduri, raze de gânduri, prin care exersăm o influenţă asupra tuturor făpturilor gânditoare, asupra lumii animale şi universului vegetal (plantele fiind dotate şi ele cu un fel de sistem nervos), cu toţii aşteaptă să le aducem pace, mângâiere şi dragoste (Stareţul Tadei, op. cit.).
(Va urma)
Viorel Ştefăneanu, Paris
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team