Şi de am zice că prin aceasta Dumnezeu îi deprinde pe ei fără să le dea vreo cunoştinţă, am spune că Dumnezeu voieşte ca ei să fie ca boii şi ca asinii şi ca cei ce nu au libertatea în unele lucruri.² Dar nu gustă omul binele dacă nu e probat mai întâi prin cercarea celor rele. Aceasta pentru ca, atunci când se întâlnește în ele cu binele, să se folosească de ele prin cunoştinţă şi libertate ca prin cele ce‑i sunt proprii.³ Cât de dulce e cunoştinţa câştigată prin deprinderea din cercarea lucrurilor şi câtă putere dăruieşte celui ce a aflat‑o pe ea prin multa lui cercare e un lucru cunoscut celor ce s‑au încredințat despre aceasta şi au simțit ajutorul ei, cum le e cunoscută şi slăbiciunea firii şi sprijinirea ei din partea puterii dumnezeiești. Căci atunci ei cunosc că Dumnezeu, oprind mai întâi ajutorul Său de la ei, îi face să simtă slăbiciunile firii şi greutatea încercărilor şi viclenia vrăjmașului; şi cu cine au de luptat şi în ce fire sunt îmbrăcați şi cum sunt păziți de puterea dumnezeiască; şi cât drum au făcut şi cât au urcat pe el; şi cum slăbesc în fața oricărei patimi când se depărtează puterea dumnezeiască de la ei. Aceasta pentru ca din toate să câștige smerenie şi să călătorească spre Dumnezeu şi să aștepte ajutorul Lui şi să stăruie în rugăciune.

Şi toate acestea de unde le‑au învățat, dacă n‑au câștigat cercarea din răbdarea multor rele, în care au ajuns cu îngăduinţa lui Dumnezeu? Căci zice Apostolul: „Ca să nu mă înalț din mărimea covîrşitoare a descoperirilor datu‑mi‑s‑a bold în trup, îngerul satanei.” (II Cor, 12, 7). Dar şi credință neclintită câștigă cineva din încercări prin cercarea ajutorului dumnezeiesc, pe care l‑a primit de multe ori. Prin aceasta se face neînfricat şi dobândește curaj din încercări şi din deprinderea cea dobândită.

Încercarea este de folos oricărui om. Căci dacă încercarea este de folos lui Pavel, toată gura se va astupa şi lumea se va simți îndatorată înaintea lui Dumnezeu să primească încercările. Cei ce se nevoiesc sunt încercați ca să sporească în bogăția lor; cei leneşi, ca să se păzească de cele ce‑i vatămă; cei somnoroși, ca să se îndemne la trezire; cei ce se află departe, ca să se apropie de Dumnezeu; casnicii, ca să intre în casă cu îndrăzneală. Nici un fiu nedeprins nu primește bogăția casei tatălui său înainte de a se putea folosi de ea. De aceea îi şi încearcă mai întâi Dumnezeu şi‑i supune la greutăți, apoi le arată darul. Slavă Stăpânului, Celui ce prin doctorii amare ne duce la desfătarea în sănătate!

Nu este cineva care să nu se întristeze în timpurile de deprindere. Şi nu este cineva căruia să nu i se pară amară vremea în care bea fierea încercărilor. Căci fără acestea nu poate ajunge cineva la băutura cea tare. Dar a răbda nu stă în puterea noastră. Căci cum ar putea vasul de lut să țină apa curgătoare, dacă nu l‑ar fi întărit focul dumnezeiesc? Toate le vom lua în Hristos Iisus, Domnul nostru, de I ne vom supune, cerându‑le întru smerenie, cu o dorinţă neîncetată. Amin.

Note: