Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă decât toate comorile, o comoară netrecătoare, neschimbătoare, nesecată. Priveşte cerul, cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, speciile dobitoacelor, feluritele plante şi tot neamul omenesc. Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniile cele de sus. Toate acestea sunt proprietatea Domnului. Robul unui Domn atât de bogat nu poate să fie sărac, când acest Domn este cu milă spre el. 

A te veseli în astfel de zile, a avea mare îndestulare într-însele, a lumina cu făclii locurile publice şi a împleti cununi şi altele asemenea, este o nebunie copilărească. Tu eşti liber de aceste slăbiciuni, ai vârsta creştinească şi eşti cetăţean al cerului. 

De aceea, nu mai aprinde în această zi focuri în pieţe, ci aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească, „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Matei 5, 16). Această lumină îţi va face mare câştig. 

Nu împodobi uşile casei tale, ci poartă-te bine, ca să dobândeşti din mâna lui Hristos cununa dreptăţii. Nu face nimic în zadar, nimic fără temei, ci toate întru cinstea lui Dumnezeu, precum Pavel zice: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi.” (I Corinteni 10, 31). Tu întrebi: „Cum poate cineva să mănânce şi să bea întru slava lui Dumnezeu?”. Cheamă un sărac, primeşte printr-însul pe Însuşi Hristos la masa ta, şi iată că ai mâncat şi ai băut întru slava lui Dumnezeu. Dar El voieşte ca noi nu numai să mâncăm spre slava lui Dumnezeu, ci şi toate celelalte să le facem aşa. 

Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva ceea ce prorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede.” (Psalmul 77, 37). 

Sf. Ioan Gură de Aur (din Predici la duminici și sărbători)

Fiind în Egipt Avva Macarie, a găsit un om având dobitoc și furând cele ce avea spre trebuința sa. Și el, ca un străin stând lângă cel ce fura, încărca dobitocul și cu multă liniște îl petrecea zicând: „nimic nu am adus în lume, arătat este că nici a scoate ceva din lume nu putem. Domnul a dat, după cum Însuși a voit, așa s-a și făcut. Bine este cuvântat Domnul pentru toate.”

Întrebat-au unii pe Avva Macarie, zicând: „cum suntem datori să ne rugăm?” Le-a zis lor bătrânul: „nu este trebuință a vorbi multe, ci a întinde adeseori mâinile și a zice: Doamne, precum vrei și precum știi, miluiește! Iar de îți stă război asupră, zi: Doamne, ajută-mi! Și El știe ce e de folos și face cu noi milă.”

Patericul Egiptean, Avva Macarie