Zis‑a avva Antonie: „Părinții cei de demult, când mergeau în pustie, întâi se vindecau pe ei înșiși și după aia, făcându‑se doctori aleși, vindecau și pe alții. Iar noi, ieșind din lume, mai înainte de a ne vindeca pe noi înșine începem a vindeca pe alții. Și întorcându‑se boala asupra noastră se fac nouă cele de pe urmă mai amare decât cele dintâi; și auzim de la Domnul: „Doctore, vindecă‑te mai întâi pe tine însuți.”.
Acest avva Antonie, căutând la adâncul judecăților lui Dumnezeu, a cerut zicând: „Doamne, cum se face că unii mor de tineri, iar alții prea îmbătrânesc? Și pentru ce unii sunt săraci, iar alții bogați? Și cum cei nedrepți sunt bogați, iar cei drepți săraci?”. Și a venit la el un glas zicând: „Antonie, ia aminte la tine că acestea sunt judecăți ale lui Dumnezeu și nu‑ți este de folos a le ști.”.
A întrebat cineva pe avva Antonie zicând: „Ce trebuie să păzesc eu ca să plac lui Dumnezeu?”. Și răspunzând bătrânul i‑a zis lui: „Cele ce‑ţi poruncesc ție păzește‑le. Oriunde vei merge, pe Dumnezeu să‑L ai înaintea ta întotdeauna; orice vei face, să ai mărturie din Sfintele Scripturi; și oriunde vei ședea, să nu te miști degrabă. Pe acestea trei păzește‑le şi te vei mântui.”.
Zis‑a iarăși: „De la aproapele este viața și moartea. Că de vom dobândi pe fratele, pe Hristos dobândim. Iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos greșim.”.
Zis‑a avva Grigorie că aceste trei lucruri le cere Dumnezeu de la tot omul care are sfântul botez: credința dreaptă din suflet, adevărul de pe limbă şi înfrânarea patimilor, adică curățenia trupească.
Fiindcă avva Macarie se purta cu nerăutate faţă de toți frații, i‑au zis lui unii: „Pentru ce te faci pe tine așa?”. Iar el a răspuns: „Doisprezece ani am slujit Domnului meu ca să‑mi dăruiască darul acesta. Şi voi toți mă sfătuiți să‑l lepăd?”.
Trecând odată de la luncă la chilia sa cu smicele de finic în spate, pe avva Macarie l‑a întâmpinat în cale diavolul, cu secera. Şi vrând să‑l lovească, n‑a putut. Şi i‑a zis: „Multă silă am de tine, Macarie, căci nu pot nimic asupra ta. Iată, orice faci, și eu fac. Tu postești, dar eu nicidecum nu mănânc. Priveghezi, dar eu nicidecum nu dorm. Că un singur lucru este cu care mă biruiești.”. Şi i‑a zis avva Macarie: „Care este?”. Iar el a zis: „Smerenia ta, pentru aceasta nu pot face nimic asupra ta.”.
Zis‑a același avva Macarie: „Dacă dojenind pe cineva te vei porni spre mânie, îţi împlinești patima; aşa că nu cumva pe alții să‑i mântuiești şi pe tine să te prăpădești.”
Întrebat‑au unii pe avva Macarie: „Cum suntem datori să ne rugăm?”. Le‑a zis lor bătrânul: „Nu e de trebuință a vorbi multe, ci a întinde adeseori mâinile şi a zice „Doamne, precum vrei şi precum știi, miluiește”. Iar dacă ai război asupra ta zi „Doamne, ajută‑mi”. Și El știe ce e de folos și se va milostivi spre noi.”.
Un frate s‑a dus la avva Macarie egipteanul şi i‑a zis: „Avvo, spune‑mi cuvânt să mă mântuiesc.”. Şi i‑a zis bătrânul: „Du‑te la mormânt și ocărăște morții.”. Deci, ducându‑se fratele, a ocărât şi a azvârlit cu pietre şi venind a vestit bătrânului. Şi i‑a zis lui bătrânul: „Nimic nu ţi‑au grăit?”. Iar el a răspuns: „Nu.”. I‑a zis lui bătrânul: „Du‑te și mâine și îi slăvește.”. Deci, mergând fratele, i‑a slăvit zicând „apostolilor, sfinților și drepților”. A venit la bătrânul şi i‑a zis: „I‑am slăvit.”. Și i‑a zis bătrânul: „Nimic nu ţi‑au răspuns?”. A zis fratele: „Nu.”. I‑a zis lui bătrânul: „Știi cu câte i‑ai necinstit și nimic nu ţi‑au răspuns? Şi cu câte i‑ai slăvit şi nimic nu ţi‑au grăit? Așa și tu, dacă vrei să te mântuiești, fă‑te mort. Nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor să nu o socotești; precum cei morți să fii, și așa poți să te mântuiești.”.
