Când este liturghie arhierească, Intrarea Mică corespunde și intrării episcopului în altar. De la începutul liturghiei și până la al treilea antifon, episcopul se roagă dimpre­ună cu poporul dreptcredincios, stând în mijlocul bisericii (sub Hristos Pantocrator) iar la Vohodul Mic, diaconii și preoții, ieșind cu Evanghelia în procesiune spre mijlo­cul bisericii, vin în jurul episcopului. Acesta rostește în taină Rugăciunea Intrării și binecuvintează Intrarea, după care sărută Sfânta Evanghelie (pe care o poartă primul în­tre diaconi) și intră în altar, după ce diaconul zice din fața ușilor împărătești: „Înțelepciune,drepți!”. În acest moment strana sau so­borul preoților începe a cânta troparul „Veniți să ne închinăm...” (numit isodicon³) și Mântuiește-nepre noi...

Despre înțelesul duhovnicesc al aces­tui rit ne lămuresc unele texte din comen­tariile liturgice bizantine:

• Sfântul Patriarh Gherman al Constantinopolui († 733) spune că „intrarea Evan­gheliei [eisodos tou euangeliu] arată veni­rea [parousian] și intrarea Fiutui tui Dumnezeu în tumea aceasta, precum spu­ne Apostolul: „Atunci când El – adică Dum­nezeu Tatăl – Îl aduce pe Întâi-Născutul Său în lume zice: «Åži să i se închine toți îngerii Lui»” [Evr 1, 6], prin veșmântul său arhi­ereul arătând veșmântul roșu și sângeriu al lui Hristos, pe care Dumnezeu Cel imateri­al l-a purtat ca pe o purpură vopsită din prea­curatul sânge al Născătoarei de Dumnezeu și Fecioarei. După care Păstorul cel bun, Care a luat oaia rătăcită pe umerii Lui [ cf Lc 15, 5], este înfășat în scutece și pus nu în ieslea necuvântătoarelor [cf. Lc 2,13], ci pe masa cuvântătoare a unor oameni cuvântători, oștirile îngerești Îl cântă zicând: „Slavă în cele mai înalte lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” [Lc 2,14] și: „Totpământul să I se închine” [Ps 65,4]. Iar noi toți, supunându-ne lui, spunem: „Veniți să ne închinăm și să cădem” [cf. Ps 94, 6]! Mântuiește-ne, Fiul lui Dumnezeu! și proclamăm venirea/prezența [parousia] care ni s-a arătat în harul lui Iisus Hristos”⁴.
• Episcopul Nicolae al Andidei (sec. XI) este de părere că „intrarea arhiereutui su­gerează arătarea și descoperirea tui Hristos și Dumnezeut nostru ta Iordan, plecând, pe cât mi se pare, și de la faptul că se numesc „râuri” [potamoi] marmorele strânse și ne­gre așezate în pardoseala Marii Biserici [a Sfintei Sofii] în ordine și despărțite unele de altele de intervale măsurate. Căci până la Intrare, chiar dacă [Acesta] era arhiereu, încă nu era arătat și cunoscut astfel tuturor, mă­car că stătea în mijloc și săvârșea cele mai presus de fire și extraordinare. Dar, văzându-l pe arhiereu intrând, iereul care a luat „vremea”(preotul care a luat binecuvântare pentru a începe liturghia) și înainte de Intrarea arhiereului stătea în mijlocul jertfelnicului, așa cum lucra Înainte-Mergătorul botezul pocăinței, se mută din acel loc, zicând în tă­cere numai acel cuvânt pe care l-a spus și Ioan: „Acesta trebuie să crească, iar eu să mă micșorez” [ In 3, 30]; de aceea cedează ar­hiereului celebrarea celor mai mari.
  Iar ceea ce se cântă acum de psalți: „Veniți să ne veselim de Domnul” [Ps 94, 1], arată cuvintele apostolilor pe care aceștia le-au grăit despre Hristos după bo­tezul Său. Înainte de a fi fost chemați, unii dintre ei ziceau: „Veniți! L-am găsit pe Cel dorit”, alții: „Vino și vezi” [In 1, 38], iar alții „au venit și au văzut unde stă și au rămas la El în ziua aceea” [In 1, 39]; acestea și altele câte le vorbeau între ei ucenicii pe vremea botezului [lui Iisus] înainte de che­marea lor generală. Iar acel „Să în­tâmpinăm fața Lui întru mărturi­sire” [Ps 94, 2] arată aceasta: Pentru că Acesta Care S-a arătat acum e Dumnezeu mai înainte de veci și Creator al cerului, al pămân­tului și al mării, dar acum S-a făcut și om ca noi, având toate cele pro­prii firii omenești afară de păcat [cf. Evr 4, 15], dar va veni iarăși în vre- mile din urmă cu aceeași față și aceeași ipostază să judece viii și morții, nu tot cu un asemenea trup, dar nici netrupesc, ci cu un trup mai deiform prin rațiunile pe care El Însuși le știe (Grigorie Teologul, Cuvântarea a 40-a la Sfântul Botez), de aceea „veniți să I ne închinăm”, crezând ca unui Dumnezeu, „și să cădem înaintea Lui” [Ps 94, 6] pen­tru cele ce am păcătuit...⁵.