Rânduiala la ziua întâi pentru femeia lăuză, îndată după naştere

În prima zi, îndată ce femeia naşte prun­cul, moaşa, soţul acesteia sau cineva din fa­milie aduce la biserică într-un vas apă cura­tă pentru sfinţire², iar preotul sfinţeşte apa cu care va fi binecuvântat pruncul şi casa. După rânduială, atât sfinţirea apei, cât şi rugăciunile din ziua întâi trebuie săvârşite în prima zi după naştere, acolo unde s-a năs­cut pruncul. Dacă nu există posibilitatea de a se citi rugăciunile în prima zi, ele se vor citi cu primul prilej³, adică după ce mama şi copilul au revenit acasă de la maternitate.

Astfel, preotul citeşte trei rugăciuni pen­tru femeia lăuză, pentru iertarea păcatelor mamei şi pentru îndepărtarea tuturor rău­tăţilor şi pentru vindecare. În prima, se roa­gă pentru grabnica ei ridicare din patul naş­terii, pentru iertarea păcatelor ei, pentru ocrotirea ei şi a pruncului de bântuiala du­hurilor necurate şi pentru curăţirea mamei de întinăciunea trupească şi sufletească. În a doua rugăciune, preotul cere Domnului să-i miluiască pe mamă şi pe prunc, trimiţându-le îngeri luminaţi şi strălucitori, ferindu-i de toată fermecătura şi de asuprirea du­hurilor rele. În a treia rugăciune continuă binecuvântarea mamei, iar aici este aminti­tă şi binecuvântarea biblică a primei fami­lii: „Creşteţi şi vă înmulţiţi, umpleţi pămân­tul şi-l stăpâniţi” (Fac. 1, 28).

Dacă preotul face această molitfă acasă, stropeşte casa cu apă sfinţită, în chipul cru­cii, iar pruncul îl însemnează binecuvântându-l, la frunte, pentru minte; la gură, pen­tru cuvânt şi suflare; iar la inimă, în care avem noi vieţuirea, pentru putere, rostind cuvin­tele: „Mâinile Domnului te-au făcut şi te-au zidit”. Aceasta se face pentru ca să fie păzit pruncul până va primi Sfântul Botez⁴.

Rugăciunea la însemnarea pruncului, când i se pune numele, la opt zile după naştere

La opt zile după naştere, este chemat preotul acasă unde se află pruncul născut sau pruncul este adus în pronaosul bisericii⁵ şi se face rugăciunea de punere a nu­melui copilului. Preotul îl binecuvântează, făcându-i semnul crucii la frunte, pentru luminarea minţii şi a gândurilor; la gură, pentru sfinţirea cuvântului şi a suflării, şi la piept, pentru ferirea inimii de poftele şi patimile trupeşti; apoi îi citeşte rugăciunea pentru punerea numelui: „Doamne, Dumnezeul nostru, Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chemăm, să se însemneze lumina feţei Tale peste robul Tău acesta (aici îi pune nu­mele)şi să se însemneze Crucea Unuia-Născut Fiului Tău în inima şi în cu­getul lui.”⁶.

Din motive practice, de cele mai multe ori această rânduială este unită cu cea din ziua întâi. Punerea numelui pruncului a opta zi după naştere este moştenită din Legea Veche, care orânduise această zi pentru curăţirea pruncilor de sex bărbătesc prin tăierea îm­prejur şi prin punerea numelui (Lev. 12, 3). Şi noi, creştinii, am păstrat-o pentru că Mântuitorul Însuşi a fost tăiat împrejur în a opta zi după naştere, când I s-a pus numele Iisus (Lc 2, 21)⁷.

Punerea numelui copilului are o impor­tanţă deosebită, chiar dacă, în conştiinţa co­lectivă, numele cuiva este legat în special de momentul botezului. Profesorul Ioannis Foundoulis arată că în toate slujbele Bisericii, inclusiv la Botez, persoana este prezentată cu numele primit în a opta zi. În formula „Se botează robul lui Dumnezeu (N)”, interca­larea nu se face pentru a da numele celui care se botează, ci ca să se afle numele per­soanei în cauză, care este deja cunoscută în lăcaşul sfânt ca având acel nume⁸. Astfel se întâmplă şi în timpul celorlalte slujbe, când spunem: „Se logodeşte sau se cunună robul lui Dumnezeu (N)” sau „Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu (N)” sau „Încă ne ru­găm pentru odihna sufletului robului lui Dumnezeu (N)”. În toate aceste situaţii, per­soana este pomenită cu numele primit în a opta zi.

Rânduiala îmbisericirii prunculuişi a curăţirii lăuzei, la 40 de zile după naştere

La 40 de zile, lăuza, luând pruncul, vine la biserică, unde i se fac rugăciunile de îmbisericire, adică se face început intrării în biserică. Această rânduială se săvârşeşte la 40 de zile, indiferent dacă pruncul este botezat sau nu⁹.

Acestea amintesc momentul când Maica Domnului, la împlinirea zilelor curăţirii, a adus dumnezeiescul Prunc la templu, unde a fost primit în braţe de dreptul Simeon, care L-a lăudat pe Dumnezeu că a văzut mântu­irea aşteptată de Israel (Lc 2, 22-30). Preotul citeşte rugăciunile de curăţire, rugându-se întâi pentru mamă, ca Dumnezeu s-o în­vrednicească a intra din nou în sfântul locaş şi a se împărtăşi cu Sfintele Taine; se roagă apoi pentru prunc, pentru ca Dumnezeu să-l crească, sa-l binecuvânteze şi să-l sfin­ţească, învrednicindu-l, la vremea cuvenită, de luminarea botezului.

După terminarea rugăciunilor, citite în pronaosul bisericii, preotul, luând pruncul pe braţe, face cu el semnul sfintei cruci şi, intrând în naos, rosteşte cuvintele: „Se îmbisericeşte robul lui Dumnezeu (N) în nu­mele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin", îl închină la icoanele împărăteşti şi la cele laterale, rostind troparele obişnuite; iar dacă este băiat şi este deja botezat, mer­ge cu el şi în altar, închinându-l în cele pa­tru părţi ale Sfintei Mese şi apoi în mijlocul bisericii, rostind de fiecare dată cuvintele de îmbisericire. Şi, încredinţându-l mamei, îi miruieşte pe amândoi.

Molitfa ce se face la femeia care a avortat copilul

Atunci când femeia a avortat copilul, cu voie sau fără de voie, de îndată trebuie să meargă la preotul ei duhovnic să se spo­vedească şi să-i citească rugăciunea rându­ită pentru astfel de cazuri. În rugăciunea rostită de preot se spune: „...Însuţi şi pe roaba ta aceasta (N), care astăzi a căzut în păcatul uciderii cu voie sau fără de voie şi a lepădat pe cel zămislit într-însa..., vindecă-i durerile, sănătate şi putere trupului şi sufletului dăruieşte-i şi cu înger de lumină păzeşte-o de toată năvălirea nevăzuţilor vrăjmaşi...".

Note:

1. Ioannis Foundoulis, Dialoguri liturgice. Răspunsuri la probleme liturgice, Vol. I, traducere de Pr. Victor Manolache, Editura Bizantină, Bucureşti, 2008, p. 69.
2. Molitfelnic,publicat cu aprobarea Sfântului Sinod şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2013, p. 9.
3. Ibidem, p. 11.
4. Ibidem, p. 15.
5. Ibidem, p. 16.
6. Ibidem.
7. Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica specială pen­tru facultăţile de Teologie, ed. a IV-a, retipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului LAURENŢIU, Mitropolitul Ardealului, Editura Lumea Credinţei, Bucureşti, 2005, p. 364.
8. I. Foundoulis, op. cit.,vol. I, p. 141.
9. Cf. Molitfelnic, p. 19.