Ierurgii legate de începutul și de sfârșitul vieții omului

publicat in Dicționar Liturgic pe 4 Septembrie 2015, 13:43

Biserica îl însoțește pe om, prin rugă­ciuni și gesturi liturgice, încă de la nașterea lui și binecuvântează intrarea lui în lume. În ziua a opta îi va da numele, apoi îl va bote­za, îl va hrăni cu Trupul și Sângele lui Hristos, îl va cununa, îl va întări în neputințele sufle­tești și trupești, iar când va fi pregătit să ple­ce din lumea aceasta va alerga lângă el și, cu rugăciuni și cu cântări, va însoți trupul lui la mormânt. Dar și mort fiind nu-l va uita, ci va face rugăciuni până la sfârșitul veacu­rilor pentru odihna sufletului său. Cu ade­vărat Biserica îl îmbrățișează pe om din mo­mentul nașterii lui până la porțile cerului1.

Rânduiala la ziua întâi pentru femeia lăuză, îndată după naștere

În prima zi, îndată ce femeia naște prun­cul, moașa, soțul acesteia sau cineva din fa­milie aduce la biserică într-un vas apă cura­tă pentru sfințire2, iar preotul sfințește apa cu care va fi binecuvântat pruncul și casa. După rânduială, atât sfințirea apei, cât și rugăciunile din ziua întâi trebuie săvârșite în prima zi după naștere, acolo unde s-a năs­cut pruncul. Dacă nu există posibilitatea de a se citi rugăciunile în prima zi, ele se vor citi cu primul prilej3, adică după ce mama și copilul au revenit acasă de la maternitate.

Astfel, preotul citește trei rugăciuni pen­tru femeia lăuză, pentru iertarea păcatelor mamei și pentru îndepărtarea tuturor rău­tăților și pentru vindecare. În prima, se roa­gă pentru grabnica ei ridicare din patul naș­terii, pentru iertarea păcatelor ei, pentru ocrotirea ei și a pruncului de bântuiala du­hurilor necurate și pentru curățirea mamei de întinăciunea trupească și sufletească. În a doua rugăciune, preotul cere Domnului să-i miluiască pe mamă și pe prunc, trimițându-le îngeri luminați și strălucitori, ferindu-i de toată fermecătura și de asuprirea du­hurilor rele. În a treia rugăciune continuă binecuvântarea mamei, iar aici este aminti­tă și binecuvântarea biblică a primei fami­lii: „Creșteți și vă înmulțiți, umpleți pămân­tul și-l stăpâniți” (Fac. 1, 28).

Dacă preotul face această molitfă acasă, stropește casa cu apă sfințită, în chipul cru­cii, iar pruncul îl însemnează binecuvântându-l, la frunte, pentru minte; la gură, pen­tru cuvânt și suflare; iar la inimă, în care avem noi viețuirea, pentru putere, rostind cuvin­tele: „Mâinile Domnului te-au făcut și te-au zidit”. Aceasta se face pentru ca să fie păzit pruncul până va primi Sfântul Botez4.

Rugăciunea la însemnarea pruncului, când i se pune numele, la opt zile după naștere

La opt zile după naștere, este chemat preotul acasă unde se află pruncul născut sau pruncul este adus în pronaosul bisericii5 și se face rugăciunea de punere a nu­melui copilului. Preotul îl binecuvântează, făcându-i semnul crucii la frunte, pentru luminarea minții și a gândurilor; la gură, pentru sfințirea cuvântului și a suflării, și la piept, pentru ferirea inimii de poftele și patimile trupești; apoi îi citește rugăciunea pentru punerea numelui: „Doamne, Dumnezeul nostru, Å¢ie ne rugăm și pe Tine Te chemăm, să se însemneze lumina feței Tale peste robul Tău acesta (aici îi pune nu­mele)și să se însemneze Crucea Unuia-Născut Fiului Tău în inima și în cu­getul lui.”6.

Din motive practice, de cele mai multe ori această rânduială este unită cu cea din ziua întâi. Punerea numelui pruncului a opta zi după naștere este moștenită din Legea Veche, care orânduise această zi pentru curățirea pruncilor de sex bărbătesc prin tăierea îm­prejur și prin punerea numelui (Lev. 12, 3). Åži noi, creștinii, am păstrat-o pentru că Mântuitorul Însuși a fost tăiat împrejur în a opta zi după naștere, când I s-a pus numele Iisus (Lc 2, 21)7.

Punerea numelui copilului are o impor­tanță deosebită, chiar dacă, în conștiința co­lectivă, numele cuiva este legat în special de momentul botezului. Profesorul Ioannis Foundoulis arată că în toate slujbele Bisericii, inclusiv la Botez, persoana este prezentată cu numele primit în a opta zi. În formula „Se botează robul lui Dumnezeu (N)”, interca­larea nu se face pentru a da numele celui care se botează, ci ca să se afle numele per­soanei în cauză, care este deja cunoscută în lăcașul sfânt ca având acel nume8. Astfel se întâmplă și în timpul celorlalte slujbe, când spunem: „Se logodește sau se cunună robul lui Dumnezeu (N)” sau „Se împărtășește robul lui Dumnezeu (N)” sau „Încă ne ru­găm pentru odihna sufletului robului lui Dumnezeu (N)”. În toate aceste situații, per­soana este pomenită cu numele primit în a opta zi.

Rânduiala îmbisericirii prunculuiși a curățirii lăuzei, la 40 de zile după naștere

La 40 de zile, lăuza, luând pruncul, vine la biserică, unde i se fac rugăciunile de îmbisericire, adică se face început intrării în biserică. Această rânduială se săvârșește la 40 de zile, indiferent dacă pruncul este botezat sau nu9.

Acestea amintesc momentul când Maica Domnului, la împlinirea zilelor curățirii, a adus dumnezeiescul Prunc la templu, unde a fost primit în brațe de dreptul Simeon, care L-a lăudat pe Dumnezeu că a văzut mântu­irea așteptată de Israel (Lc 2, 22-30). Preotul citește rugăciunile de curățire, rugându-se întâi pentru mamă, ca Dumnezeu s-o în­vrednicească a intra din nou în sfântul locaș și a se împărtăși cu Sfintele Taine; se roagă apoi pentru prunc, pentru ca Dumnezeu să-l crească, sa-l binecuvânteze și să-l sfin­țească, învrednicindu-l, la vremea cuvenită, de luminarea botezului.

După terminarea rugăciunilor, citite în pronaosul bisericii, preotul, luând pruncul pe brațe, face cu el semnul sfintei cruci și, intrând în naos, rostește cuvintele: „Se îmbisericește robul lui Dumnezeu (N) în nu­mele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin", îl închină la icoanele împărătești și la cele laterale, rostind troparele obișnuite; iar dacă este băiat și este deja botezat, mer­ge cu el și în altar, închinându-l în cele pa­tru părți ale Sfintei Mese și apoi în mijlocul bisericii, rostind de fiecare dată cuvintele de îmbisericire. Åži, încredințându-l mamei, îi miruiește pe amândoi.

Molitfa ce se face la femeia care a avortat copilul

Atunci când femeia a avortat copilul, cu voie sau fără de voie, de îndată trebuie să meargă la preotul ei duhovnic să se spo­vedească și să-i citească rugăciunea rându­ită pentru astfel de cazuri. În rugăciunea rostită de preot se spune: „...Însuți și pe roaba ta aceasta (N), care astăzi a căzut în păcatul uciderii cu voie sau fără de voie și a lepădat pe cel zămislit într-însa..., vindecă-i durerile, sănătate și putere trupului și sufletului dăruiește-i și cu înger de lumină păzește-o de toată năvălirea nevăzuților vrăjmași...".

Note:

  1. Ioannis Foundoulis, Dialoguri liturgice. Răspunsuri la probleme liturgice, Vol. I, traducere de Pr. Victor Manolache, Editura Bizantină, București, 2008, p. 69.
  2. Molitfelnic,publicat cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2013, p. 9.
  3. Ibidem, p. 11.
  4. Ibidem, p. 15.
  5. Ibidem, p. 16.
  6. Ibidem.
  7. Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială pen­tru facultățile de Teologie, ed. a IV-a, retipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului LAURENÅ¢IU, Mitropolitul Ardealului, Editura Lumea Credinței, București, 2005, p. 364.
  8. I. Foundoulis, op. cit.,vol. I, p. 141.
  9. Cf. Molitfelnic, p. 19.