Cei ce au binecuvântarea unei sănă­tăÅ£i bune ÅŸi care se pot înfrâna de la mân­care câteva săptămâni de-a rândul ajung într-o stare de fericire. Patimile sunt ali­nate. Un simÅ£ământ viu de pace ÅŸi prezen­Å£a lui Dumnezeu însoÅ£esc rugăciunea. Este o mare nefericire că astăzi suntem adesea lipsiÅ£i de o astfel de tărie.

Astăzi este cu neputinÅ£ă a impune de­plin rânduielile Bisericii. Fiind foarte di­feriÅ£i unul de altul, hotărâÅ£i-vă fiecare mă­sura postului.

Omul ce a ajuns a se ridica mai presus de toată legea a atins starea de îndumnezeire, adică mântuirea. Este mai de însem­nătate a fi conÅŸtient ÅŸi răspunzător pentru fiecare miÅŸcare a inimii ÅŸi a minÅ£ii, decât a avea o pravilă.

Este mai greu a ajunge la o anume sta­re de dreaptă-osebire decât a-Å£i rândui niÅŸ­te pravile.

În viaÅ£a zilnică este de mare însemnă­tate să rămânem neîntrerupt cu luare-aminte la îndrumările date nouă de Dumnezeu despre ceea ce trebuie să facem ÅŸi despre felul cum să facem. Nu putem totuÅŸi a ne slobozi deplin de gânduri rele; nimeni nu poate, nici chiar cei mai desăvârÅŸiÅ£i. Oricât de deplină ar fi desăvârÅŸirea, ea niciodată nu împiedică omul a se tulbura. În schimb, odată cu experienÅ£a vieÅ£ii duhovniceÅŸti, ceea ce mai înainte ne clătina devine mai puÅ£in greu de depăÅŸit.

Cel mai bine este a nu lua aminte la gânduri ÅŸi a se adânci în rugăciune, a grăi cu Dumnezeu prin rugăciunea noastră.