Cum să trăim ca să scăpăm de înÅŸelare? Când, în starea dureroasă a întregii noastre fi­inÅ£e – duh, minte, inimă ÅŸi trup – suferim pen­tru a nu săvârÅŸi păcat, nu trebuie să credem că luăm parte la suferinÅ£ele lui Hristos. Singur Dumnezeu, în judecata Sa, poate socoti sufe­rinÅ£ele noastre ca participare la deÅŸertarea Fiului Său Cel Unul-născut. Calea noastră este a ne smeri, a ne prihăni în toată vremea; sin­gur Dumnezeu ne poate ridica ÅŸi proslăvi.

CreÅŸtineÅŸte nu putem trăi fără însuflare. Dacă un artist, unul adevărat, trăieÅŸte zi ÅŸi noapte chipurile artei sale, noi, creÅŸtinii, tre­buie să fim cu atât mai cu luare-aminte. Trebuie să depăÅŸim strădaniile artiÅŸtilor, pentru a trăi duhul Evangheliei.

Lucrul cel mai însemnat acum este ca Domnul să însufle lupta voastră pentru mân­tuire. Când se dă însuflarea, toată viaÅ£a se um­ple de lumină ÅŸi de bucurie.

Nu putem să ne îndumnezeim prin nevoinÅ£a noastră. Îndumnezeirea se înfăptuieÅŸte prin sălăÅŸluirea lui Dumnezeu în noi, ÅŸi nu prin propriile putinÅ£e. Aci închipuirea este o mare primejdie. Trebuie să fim cu multă luare-aminte a nu ne închipui că acest Å£el ne este la înde­mână. În schimb, pentru Dumnezeu totul este cu putinÅ£ă. El poate veni să ne cerceteze ÅŸi atunci când zăcem în patul nostru, în cea mai mare stare de slăbiciune.

Cum să găsim o scăpare în viaÅ£a noastră zilnică? Cum să ne clădim mântuirea? Fără dumnezeiescul dar al libertăÅ£ii noi nu existăm, însă această libertate ne depăÅŸeÅŸte. Ea ne este de trebuinÅ£ă, însă noi nu putem nici să o înÅ£e­legem, nici să o purtăm. Cum să trăim?

NevoinÅ£a dreptslăvitoare ne dă un răspuns. Prin ea începem a trăi conÅŸtienÅ£i de mărginirile noastre ÅŸi în frica lui Dumnezeu.

Spre a nu pierde binecuvântarea ce v-a dat-o Dumnezeu, luptaÅ£i spre a vă însuÅŸi fiece gând care vă însuflă ÅŸi izgoniÅ£i fiece gând care vă ucide.

Cum să facem ca firea noastră să se cureÅ£e de tot ce este urmă a păcatului strămoÅŸesc? Iată sensul nevoinÅ£ei noastre. În afara ei nu este mântuire.

Multe duhuri sunt mai puternice decât noi. Dar dacă suntem cu Hristos vom ajunge să le biruim.

Manifestările exterioare ale nevoinÅ£ei, precum Å£inerea posturilor, nu sunt de ajuns. Trebuie să renaÅŸtem din chiar străfundurile noastre.

Arhimandritul Sofronie, Din viaÅ£ă si din Duh