Rupert (sau Rupertus, Ruprecht, Hrodperht, Hrodpreht, Roudbertus, Rudbertus, Robert) provenea din familia nobiliară francă a Rupertinilor, iar după alÅ£ii a fost irlandez la origine. A fost mai întâi episcop de Worms în timpul regelui Childebert al II‑lea al Austrasiei ÅŸi s‑a evidenÅ£iat ca opozant al majordomului franc, care Å£inea de fapt frâiele regatului. ViaÅ£a sa exemplară, trăită în curăÅ£ie, înfrânare ÅŸi dragoste pentru săraci, i‑a adus lui Rupert faima de om sfânt. De aceea, ducele Theodo al Bavariei, căsătorit cu Folchaid, o rudă a lui Rupert, l‑a chemat pe acesta în anul 693 în Å£inuturile bavareze. Ducele l‑a sprijinit în activitatea sa misionară de revitalizare a creÅŸtinismului, mai întâi în zona oraÅŸului Regensburg. Acolo, conform tradiÅ£iei, Rupert l‑a ÅŸi botezat pe ducele Theodo, după ce l‑a catehizat. Acest exemplu a fost urmat de alÅ£i nobili bavarezi ÅŸi de mulÅ£i oameni din popor.

În anul 696, lui Rupert i s‑a încredinÅ£at misiunea în întreg Å£inutul bavarez. Astfel, el s‑a îndreptat spre Lauriacum, astăzi localitatea Lorch pe Enns, în Austria, pentru a propovădui Evanghelia avarilor, dar această încercare va rămâne fără rezultat. Rupert a rămas pentru mai multă vreme la Seekirchen, la lacul Wallersee. Aici a construit ÅŸi sfinÅ£it o mică biserică pentru romanii aÅŸezaÅ£i în jurul lacului, cu hramul Sfântului Apostol Petru, patronul pescarilor. De la Wallersee a plecat spre oraÅŸul roman Juvavia, care la vremea respectivă era o ruină, ca urmare a atacurilor popoarelor migratoare. Aici primiseră martiriul Sfântul Maximilian ÅŸi încă 40 de călugări din comunitatea sa. Rupert s‑a hotărât să‑şi aÅŸeze sediul aici, fiind înzestrat de către ducele Theodo ÅŸi de către fiul ÅŸi coregentul acestuia, Theodebert, cu un teren de construcÅ£ie ÅŸi cu minele de sare de la (Bad) Reichenhall ÅŸi dându‑i‑se mână liberă în oraÅŸul Juvavia. Aici Rupert a construit mai întâi o bisericuÅ£ă foarte mică în cinstea Sfântului Amandus, fost episcop de Worms, ale cărui moaÅŸte le luase cu el la plecarea din Worms. Mai apoi, a construit o biserică mai mare ÅŸi o mănăstire, pe care le‑a aÅŸezat sub ocrotirea Sfântului Apostol Petru. Regulile aÅŸezate de Rupert constau în menÅ£inerea ritmului neîntrerupt al slujbelor, aÅŸa cum întâlnim astăzi în multe mănăstiri de‑ale noastre. Astfel, el a devenit ÅŸi abatele acestei prime mănăstiri.

Reorganizarea oraÅŸului Juvavia (Salzburg) ÅŸi întemeierea mai multor schituri ÅŸi mănăstiri

Având mână liberă din partea ducelui, Rupert s‑a îngrijit de reconstrucÅ£ia oraÅŸului, încurajând exploatarea de sare. Mai apoi va deveni ÅŸi primul episcop al oraÅŸului, denumit, după minele de sare, Salzburg (cetatea sau oraÅŸul sării). Într‑o strânsă colaborare cu stăpânul teritoriului, Theodebert, Rupert va înfiinÅ£a mai multe schituri în apropierea oraÅŸului Salzburg, printre care ÅŸi pe cel de la Pongau, cu hramul Sfântului Maximilian (Cella Maximiliana), din care se va dezvolta mai târziu localitatea Bischofshofen, astăzi un oraÅŸ cu peste 10.000 de locuitori din landul austriac Salzburg. Acest oraÅŸ va deveni un important punct de sprijin pentru activitatea misionară care va fi desfăÅŸurată în vederea încreÅŸtinării neamurilor slave.

TradiÅ£ia spune că Rupert ar fi coborât cu corabia pe Dunăre până în Panonia (Ungaria de astăzi), predicând Evanghelia locuitorilor de pe malurile acestui fluviu. Se pare că după o minimă organizare a oraÅŸului Salzburg, având nevoie de colaboratori devotaÅ£i, Rupert s‑a dus la Worms pentru a‑i alege personal. Astfel, s‑a întors la Salzburg însoÅ£it de 12 călugări, între care sunt pomeniÅ£i cu numele Chunialdus, Gislarius, Dignulus, Isenhard, Gerhard, Ratherius ÅŸi Erchenfried.

În anul 714, Rupert a înfiinÅ£at ÅŸi o mănăstire de maici în apropiere de reÅŸedinÅ£a ducelui, numind‑o pe nepoata sa, Erentrudis, ca primă stareÅ£ă. Această mănăstire a fost prima înfiinÅ£ată sub protectoratul direct al ducelui bavarez.

Pentru pregătirea clerului selectat dintre localnicii romani ÅŸi bavarezi, Rupert a înfiinÅ£at ÅŸi o ÅŸcoală la Salzburg, pe lângă Mănăstirea Sfântul Petru, el fiind ÅŸi primul conducător al acesteia. Printre mănăstirile ridicate de Rupert se numără ÅŸi cea de la Abersee, de lângă Kufstein. Se pare că la mănăstirea Weltenburg, înfiinÅ£ată de călugării irlandezi Eustachie ÅŸi Agilus la începutul secolului al VII‑lea, Rupert a sfinÅ£it o biserică ridicată în cinstea Maicii Domnului ÅŸi a Sfântului Gheorghe. După ce aproape 40 de ani s‑a străduit să întărească creÅŸtinismul în Bavaria ÅŸi în Austria de Sus, Rupert, simÅ£indu‑şi sfârÅŸitul aproape, a luat ultimele măsuri de organizare a eparhiei, iar după istoriografia mai veche s‑a întors în scaunul său episcopal de la Worms. După ce l‑a numit pe Sfântul Vitalis drept urmaÅŸ al său în scaunul episcopal ÅŸi a dat ultimele sfaturi ucenicilor săi, Rupert a trecut la Domnul chiar în ziua de PaÅŸti (27 martie) a anului 716 sau 718, după ce s‑a împărtăÅŸit cu Sfintele Taine (Vera Schauber, art. Rupert von Salzburg, în: Vera Schauber ÅŸi H. M. Schindler, Heilige und Namenspatrone im Jahreslauf, p. 496).

Cinstirea Sfântului Rupert ÅŸi patronajul acestuia

La data de 24 septembrie 773, episcopul Virgil a luat moaÅŸtele Sfântului Rupert din Mănăstirea Sfântul Petru ÅŸi le‑a aÅŸezat în cripta catedralei pe care a ridicat‑o. De atunci, tradiÅ£ia a consemnat multe minuni săvârÅŸite prin intermediul Sfântului Rupert, numeroÅŸi bolnavi (orbi, surzi ÅŸi muÅ£i) recăpătându‑şi sănătatea. Astăzi încă se mai păstrează ÅŸi primul mormânt al Sfântului Rupert în Mănăstirea Sfântul Petru, chiar dacă moaÅŸtele sale se găsesc, alături de cele ale Sfântului Virgil, în catedrala din Salzburg. La îndemnul episcopului Virgil a fost redactată ÅŸi prima biografie a Sfântului Rupert. Ziua strămutării sfintelor sale moaÅŸte este astăzi zi liberă în întreg landul Salzburg. În iconografie, Sfântul Rupert este reprezentat întotdeauna în veÅŸminte episcopale, fie Å£inând în mână un vas cu sare, fie botezându‑l pe ducele Theodo. Astăzi, Sfântul Rupert este patronul oraÅŸului Salzburg, al landurilor Salzburg ÅŸi Kärnten, al Arhiepiscopiei Catolice de Salzburg, al Episcopiei de Graz‑Seckau, al Episcopiei de Klagenfurt, dar ÅŸi al celor care lucrează în minele de sare. Pentru activitatea sa misionară, Sfântul Rupert este considerat astăzi apostolul Bavariei.

Pr. Alexandru Nan