Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
1 Octombrie 2019

Coordonatele misiunii creștine în Europa de astăzi

Trăim astăzi, fără îndoială, cea mai mare criză a creștinismului din toată istoria sa, datorită materialismului și a individualismului societății industriale, dar şi a moralei liberale, care duce la sclavie spirituală. Lumea noastră sărăcește spiritual pe măsura dezvoltării ei tehnice și științifice. Constatăm cu durere că sistemul economic al civilizației noastre planetare este fondat pe egoism. Producem pentru a ne satisface dorințele, pentru a împlini nevoi pe care le inventăm mereu, și stimulăm până la patologie impulsurile sexuale. Principiul plăcerii este fundamentul liberalismului economic. Captiv al imaginii, omul modern, privat de fundamentele și de experiența vieții în Hristos, pierde nu numai sensul binelui și al răului, dar și sensul păcatului, adică al responsabilității înaintea lui Dumnezeu. Astăzi puțini mai știu ce înseamnă în creștinism adevărul neschimbabil, din care izvorăsc legile morale eterne și legile naturale. Multe adevăruri, evidente odinioară pentru toată lumea, nu mai sunt astăzi percepute ca atare: ce înseamnă familia, ce înseamnă în cadrul familiei bărbatul și femeia? Adevărul fundamental pe care se bazează familia, ca unire dintre un bărbat și o femeie, este relativizat de teoriile gender, de familia monoparentală sau de reducerea familiei la un contract care poate fi rupt oricând. Iar globalizarea și secularizarea pătrund până și în Biserică!  

Fenomenul globalizării ne preocupă mai ales pe noi, românii, care avem cea mai mare rată a emigrației economice dintre toate popoarele europene: peste 7 milioane de români au părăsit țara de la eliberarea ei de sub dictatura comunistă. Asta înseamnă o treime din populație. România este o țară cu adevărat pe cale de dispariție... Misiunea Bisericii în Occident este de a-i... Citeste articolul

1 Mai 2019

Perioada Penticostarului sau vremea bucuriei de pe urma nevoinței

În înțelepciunea lor de la Duhul Sfânt, Părinții Bisericii au rânduit ca anul bisericesc să fie împărțit în trei perioade corespunzătoare slujbelor celor șapte Laude (Vecernia, Pavecernița, Miezonoptica, Utrenia cu Ceasul Întâi, Ceasul al Treilea, Ceasul al Patrulea și Ceasul al Nouălea): perioada Octoihului, de la Duminica tuturor Sfinților până la Duminica Vameșului și a Fariseului (35 de săptămâni), perioada Triodului, de la această duminică până la Duminica Învierii (10 săptămâni) și perioada Penticostarului, de la Duminica Învierii până la Duminica Tuturor Sfinților (7 săptămâni).

Aceste perioade sunt determinate de cele două mari Sărbători, Învierea Domnului și Pogorârea Sfântului Duh, care le imprimă un caracter specific: față de perioada Octoihului, perioada Triodului are un duh de adâncă pocăință și nevoință, iar perioada Penticostarului unul de bucurie. De ce Părinții au rânduit aceste Perioade după cele două mari Sărbători? Pentru că... Citeste articolul

1 Aprilie 2019

Crucea și Învierea Neamului

Cuvântul la Învierea Domnului (Fragment din Scrisoarea Pastorală la Sfintele Paști 2018) Învierea Domnului, pe care o sărbătorim cu entuziasm şi cu bucurie în cântări de laudă şi de biruinţă, este piatra de temelie a credinţei creştine. Sfântul Apostol Pavel le scrie credincioşilor din Corint: „dacă Hristos n‑a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre” (I Corinteni 15, 17). Prin învierea Sa, Mântuitorul pecetluieşte pentru totdeauna adevărul propovăduit timp de trei ani şi jumătate, precum şi minunile săvârşite, care altfel ar fi fost cu totul uitate de generaţiile următoare.

Răstignirea şi moartea pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos n‑au însemnat nici pe departe o înfrângere, cum se aşteptau cei care l‑au răstignit. Dimpotrivă, moartea pe cruce a Domnului, din dragoste nesfârşită faţă de oameni, a devenit cea mai mare biruinţă, pentru că El n‑a rămas în mormânt ca un simplu om, ci a înviat ca Dumnezeu! După moartea Sa,... Citeste articolul

1 Decembrie 2018

Iubirea de neam

Cuvânt pastoral la Nașterea Domnului  

Dăm slavă bunului Dumnezeu şi-I mulţumim că am ajuns cu pace la sărbătorile de iarnă prilejuite de Naşterea Domnului, care revarsă în sufletele noastre dragoste şi bucurie, lumină şi căldură. Fiecare ne-am pregătit, pe măsura credinţei şi a râvnei pentru Dumnezeu, cu post şi rugăciune, ca şi prin Taina Spovedaniei şi a Împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului, ... Citeste articolul

1 Noiembrie 2018

„Scopul vieţii creştine este dobândirea Sfântului Duh”

Sfântul Serafim de Sarov (1759 – 1833) este unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai Tradiţiei ascetice răsăritene. Părinţii acestei Tradiţii, de la care ne‑au rămas renumitele „Apoftegme” şi o mulţime de alte scrieri, sunt unanimi în a afirma că pentru a pune în lucrare harul botezului care îl sfinţeşte pe credincios, acesta trebuie să se angajeze într‑o luptă aprigă împotriva păcatului şi a patimilor, care fac nelucrător harul şi‑l degradează pe om până la moartea sufletească şi trupească. Mari cunoscători ai sufletului omenesc, Părinţii întemeiază asceza pe cuvintele biblice: „În lupta voastră cu păcatul, nu v‑aţi împotrivit până la sânge” (Evrei 12, 4). De aici, maxima ascetică – „dă‑ţi sângele pentru a primi harul”.

Totuşi, ei erau conştienţi că despătimirea şi sfinţirea nu sunt rezultatul luptelor ascetice, ci exclusiv darul lui Dumnezeu, căci, potrivit unei alte maxime ascetice, „totul este har”. Harul este însă exigent. El aşteptă conlucrarea cu el. El se înmulţeşte sau se retrage în funcţie de angajarea noastră în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Există deci o... Citeste articolul

1 Iulie 2018

Părintele Galeriu

„Părintele Galeriu a fost unul dintre cei mai mari duhovnici pe care i‑a avut Biserica noastră. Nu cred că am mai avut în istoria noastră un predicator cu atâta putere în cuvânt şi cu atâta duh în propovăduirea Evangheliei ca Părintele Constantin Galeriu.” Pe data de 10 august anul acesta se împlinesc 25 de ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Profesor Constantin Galeriu. Deşi n‑a fost monah, Părintele Galeriu a fost unul dintre cei mai mari duhovnici pe care i‑a avut Biserica noastră. Nu cred că am mai avut în istoria noastră un predicator cu atâta putere în cuvânt şi cu atâta duh în propovăduirea Evangheliei ca Părintele Constantin Galeriu. Este adevărat că el s‑a făcut cunoscut mai cu seamă după căderea comunismului, când s‑a putut manifesta în toată libertatea. Dar şi înainte de 1989, la Ploieşti şi la Bucureşti, atât la Institutul Teologic, cât şi la Parohia „Sfântul Silvestru”, era căutat şi ascultat de multă lume.

La „Sfântul Silvestru” mergeau mai cu seamă intelectuali pentru a‑l asculta, pentru că Părintele avea darul de a răspunde minţilor celor mai ascuţite, fiind înzestrat de Dumnezeu cu o memorie deosebită şi cu o vastă cultură, dar şi cu o inimă tot atât de mare, pe măsura capacităţii sale intelectuale. De fiecare dată când mă gândesc la Sfinţia Sa, îmi... Citeste articolul

1 Aprilie 2018

Cuvânt la învierea Domnului

La despărţirea de ucenici, Domnul le‑a poruncit, zicând: „mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându‑le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându‑le să păzească toate câte v‑am spus vouă, şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului”(Matei 28, 19‑20). Sfântul Evanghelist Marcu spune că, după Înălţarea Domnului la Cer, Sfinţii Apostoli au început propovăduirea Evangheliei şi că „Domnul lucra împreună cu ei şi întărea cuvântul, prin minunile care urmau” (Marcu 16, 20). Viaţa Apostolilor n‑a fost deloc uşoară. Ei au alergat în toată lumea şi L‑au vestit pe Hristos înviat, cu preţul multor împotriviri şi suferinţe. Aproape toţi au murit de moarte martirică.

În sensul restrâns al cuvântului, ucenicii Domnului au fost cei 12 Apostoli, dar în sensul lui larg, ucenici ai Domnului sunt toţi cei botezaţi în numele Lui. Cuvântul „creştin” vine de la Hristos şi înseamnă a fi al lui Hristos, a crede în Hristos şi a‑L urma pe  Hristos, îndurând orice necaz şi împotrivire. Dar, deşi mulţi... Citeste articolul

3 Martie 2018

Păstorul cel bun şi blând

Nu găsesc un cuvânt mai potrivit pentru a sintetiza personalitatea duhovnicească a Înaltpreasfinţitului Iosif decât acela de Păstorul cel bun şi blând care, pe urmele Păstorului celui Mare, nu domneşte peste turmă, ci se face una cu ea şi îşi pune sufletul pentru fiecare în parte. Mitropolitul Iosif este un ierarh atipic, în sensul că nu-i place să facă uz de prerogativele legate de demnitatea sa, pe care o înţelege exclusiv ca slujire. De aceea, se poartă în modul cel mai simplu, conduce maşina singur, slujeşte adeseori fără diacon, spovedeşte, cu timp şi fără timp, este mereu printre oameni, ascultându-i pe fiecare ore în şir, dacă este nevoie. Cuvântul său blând merge la inimă. Cred că blândeţea este trăsătura fundamentală a personalităţii sale. Să fii mereu calm şi blând într-o lume atât de stresată şi de stresantă ca lumea noastră este o adevărată minune. Cine nu doreşte să aibă alături un om calm şi blând? Cred că aşa se explică atracţia pe care Mitropolitul Iosif o exercită asupra oamenilor, îndeosebi asupra tinerilor.

Nimeni nu putea bănui acum 20 de ani că în tânărul de 32 de ani care urca pe scaunul de arhipăstor al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale se ascund atâtea daruri pe care le va face să rodească în mod uimitor. Spirit misionar prin excelenţă, neavând „cetate stătătoare” (biserică şi reşedinţă episcopală), proaspătul arhiepiscop şi-a... Citeste articolul

1 Ianuarie 2018

Rugăciunea și postul

În Evanghelia după Matei, Mântuitorul Iisus Hristos spune ucenicilor Săi că „acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune şi cu post” (Mt. 17, 21). Rugăciunea şi postul, împreună, sunt arma cea mai puternică pe care o avem în lupta împotriva ispitelor care vin de la lume, de la trup şi de la diavol. Lumea ne ispiteşte prin tot ceea ce vedem rău în jurul nostru. Din păcate, omul este înclinat să imite mai degrabă răul decât binele. De aceea, Sfântul Apostol Ioan ne îndeamnă zicând: „Fiilor, nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume... Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci de la lume” (I In. 2, 15‑16).

Trupul ne ispiteşte prin poftele lui care ne împing spre păcat, aşa încât devenim uşor robi ai pântecelui şi ai plăcerilor. Iar diavolul „umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5, 8). Şi pentru că ne lăsăm uşor ispitiţi, cădem în diferite păcate care pun stăpânire pe sufletul şi trupul nostru. Aşa ne pierdem liniştea... Citeste articolul

1 Decembrie 2017

Smerenia Domnului

Cuvânt pastoral la Naşterea Domnului Cântările Utreniei (slujba de dimi­neaţă) si Colindele de Crăciun ne-au introdus în Taina marii Săr­bători a Naşterii Domnului începând cu ziua de 21 noiembrie, „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, de când la strană se cântă aşa zisele „Catavasii ale Crăciunului”: „Hristos se naşte, slăviti-L, Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă..."! Tot din 21 noiembrie se cântă şi Colindele de Crăciun.

Crăciunul, Boboteaza, Pastile, Rusaliile şi Adormirea Maicii Domnului sunt cele mai mari sărbători pentru care fiecare bun creştin se pregăteşte cu post şi cu rugăciu­ne înmulţită, cu mărturisirea păcatelor în faţa preotului duhovnic şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului pentru ca să se poată bucura cu adevărat de ele. Fără pregătire cu post şi cu... Citeste articolul

1 Septembrie 2017

Omul și creația

Tema creaţiei si a mediului în­conjurător ne preocupă astăzi din ce în ce mai mult, pentru că asistăm la o degradare fără precedent a naturii care ameninţă existen­ţa însăsi a umanităţii. Perspectiva distru­gerii iremediabile a resurselor naturale nu poate lăsa pe nimeni indiferent. Între om si creaţie există o legătură ontologică. Omul, spun Părinţii Bisericii, este un mi­crocosmos; el recapitulează în sine întrea­ga umanitate si întreaga creaţie. Numai păcatul ne împietreste inima ca să nu mai simţim această minunată unitate!

Păcatul omului, adică pofta lui nesă­turată, este motivul principal al suferinţei sale. Plăcerea egoistă îi transformă pe ceilalţi în instrumente de putere si de pro­fit, iar creaţia în obiect de pradă pentru satisfacerea nevoilor proprii. Însă pentru crestini aproapele, creaturile si creaţia însăsi nu sunt „lucruri” sau „obiecte” care pot fi... Citeste articolul

1 Mai 2017

Bucuria din suferinţă

Primele cuvinte adresate feme­ilor mironosiţe de Mântuito­rul înviat au fost „Bucuraţi-vă”! Iar Apostolilor le-a zis: „Pace vouă, Eu sunt, nu vă temeţi”. Nu există alte cuvinte mai dătătoare de cu­raj ca aceste cuvinte ale Domnului. Pacea lăuntrică, bucuria si curajul sau lipsa fricii sunt semnele creştinului care-L are în ini­ma sa pe Hristos Cel înviat.

Şi totuşi, în viaţa de zi cu zi suntem adeseori abătuţi şi trişti pentru că nu re­uşim să împlinim ceea ce dorim sau pen­tru că suntem bolnavi. De multe ori ne pierdem răbdarea şi poate şi credinţa pen­tru că viaţa ni se pare grea, oamenii nu ne înţeleg şi nu ne ajută sau pentru că avem duşmani. În clipele cele mai grele ne sim­ţim părăsiţi de toţi,... Citeste articolul

1 Aprilie 2017

„Mergând învăţaţi toate neamurile...”

Cuvânt la Învierea Domnului După ce a înviat din morţi, Mân­tuitorul Iisus Hristos S-a ară­tat de mai multe ori ucenici­lor Săi, precum si altor fraţi (cf. I Corinteni 15, 6). Sfântul Evanghelist Matei relatează că Domnul S-a arătat ce­lor 11 ucenici în Galileea si le-a poruncit să meargă în toată lumea, să propovădu­iască Evanghelia la toate neamurile si să le boteze în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, asigurându-i că va fi cu ei în toate zilele până la sfârsitul veacului. Apostolii au ascultat de porunca Domnu­lui si s-au răspândit în toată lumea, propo­văduind Evanghelia, cuvânt care se tradu­ce în româneşte prin „Vestea cea bună"  

În inima Evangheliei stă dragostea lui Dumnezeu pentru noi, oamenii, care a culmi­nat cu moartea si Învierea Domnului. Propovăduind ceea ce au auzit de la Învăţătorul lor, unii Apostoli au asternut în scris o parte din învăţătura Domnului. Asa au apărut cele pa­tru Evanghelii, de la Matei, Marcu, Luca si Ioan, precum si epistolele care formează Noul Testament. Ceea ce nu... Citeste articolul

1 Decembrie 2016

Cuvânt la Nașterea Domnului

HRISTOS, PACEA NOASTRĂ Aşa cum mărturisim în Crezul pe care-l rostim la fiecare Sfântă Litur­ghie, Domnul Iisus Hristos „S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si S-a făcut om"El S-a născut în orăşelul Betleem de lângă Ie­rusalim, la 8 zile a fost tăiat împrejur şi a primit numele de Iisus, care înseam­nă „Mântuitor", iar la 40 de zile a fost dus la Templul din Ierusalim şi închinat Domnului. Până la vârsta de 30 de ani, a trăit la Nazaret în casa bătrânului Iosif, o rudenie a Maicii Domnului. Ca şi copil, adolescent şi tânăr, Mântuitorul a trăit în ascultare de Maica Domnului şi de dreptul Iosif, rugându-se împreu­nă cu ei, acasă şi la sinagogă, şi împli­nind toate rânduielile Legii lui Moise şi ale tradiţiei iudaice. De mic copil, a în­văţat de la bătrânul Iosif meseria de dul­gher şi l-a ajutat pe acesta la lucrul său.

(...) Astăzi, când lumea este aşa cum o ştim cu toţii, ne putem întreba dacă mai sunt copii ascultători şi tineri care împlinesc poruncile lui Dumnezeu. Cu siguranţă că mai sunt, deşi aceştia sunt puţini la număr. Îi întâlnim în toate pa­rohiile noastre, angajaţi în viaţa Bisericii, adeseori mai mult decât cei în vârstă. Şi este... Citeste articolul

1 Noiembrie 2016

Hristos, pacea noastră

„Veniţi la Mine toţi cei osteniţi si împovăraţi si Eu Vă voi odihni pe voi” (Mt. 11, 28) Iubiţi cititori,   Cuvântul pe care doresc să vi-l pun la ini­mă este acela de a cerceta de unde vine nemulţumirea care ne stăpâneşte adeseori, cu o apăsătoare durere. Deşi avem situaţie materială mai bună decât în trecut, totuşi îm­presuraţi peste măsură de grijile acestei lumi, ne temem de nesiguranţa vieţii şi de nereu­şitele ei. Ziua de mâine şi necunoscutul ei ne îngrijorează. Chiar şi oameni de lângă noi ne-au devenit oarecum vrăjmaşi. Dăm mult prea des, în nereuşitele personale, vina pe al­ţii. Fără să ne dăm seama, vrăjmaşii ne-au devenit „necesari” pentru ca să ne dezvino­văţim pe noi înşine.

Constatăm cu durere că, venind în Occident ca să trăim în linişte şi libertate, mulţi dintre noi ne simţim prizonieri chiar şi în aceas­tă lume a tuturor libertăţilor! „Pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii” (I Petru 2, 16) ne întunecă mintea şi ne transformă în robi ai unei lumi care îşi pierde sensul, fără Dumnezeu. Devenim repede... Citeste articolul

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni